Casa Cositorarului

Sighișoara, o p⊕veste medievală...
[ pensiuni la 360 ° ]

Casa Cositorarului

Locul unde poți experimenta
cu adevărat farmecul medievalului.

Sighişoara… locul unde cuvântul „medieval” nu mai este doar un cuvânt, ci devine sentiment real. Unde vitejia, onoarea şi romantismul trezesc la viaţă boemul din tine. Locul unde eşti cu adevărat un cavaler sau o domniţă…Un loc superb care te transpune instantaneu în negura vremurilor de mult apuse, unde Vlad Ţepes se năştea, cotropitorii veneau neîncetat, iar familii princiare căutau refugiu. Acel loc în care prosperitatea însemnă comerţ, meşteşuguri şi artă, iar cinstea era la mare preţ căci răufăcătorii erau straşnic pedepsiţi…

Aici s-a născut voievodul Valahiei în 1431, Vlad Țepeș, voievodul care a servit drept inspirație pentru personajul Dracula al scriitorului irlandez Bram Stoker. Tatăl său, Vlad Dracul, fiul lui Mircea cel Bătrân, a locuit în Sighișoara în perioada 1431–1435 în timp ce se afla în exil, așteptând momentul prielnic de a urca pe tronul Țării Românești, să preia puterea la sud de Carpaţi.

Acesta fusese încoronat la Nürnberg de împăratul Sigismund de Luxemburg drept domn al Țării Românești de la Sighișoara, exercitându-şi de fapt autoritatea asupra sudului Transilvaniei. Tot el a bătut monedă munteană (ducaţi noi) care au circulat şi în Transilvania. Casa în care a locuit Vlad Ţepeş este azi un faimos obiectiv turistic, care include un restaurant și un muzeu al ororilor care este cu adevărat înspăimântător.

Se spune că pe vremuri Sighișoara era un oraș dinamic și prosper, atât datorită muncii meșterilor și artizanilor săi, cât și datorită comerțului. Orașul avea dreptul de a organiza târguri care aduceau venituri însemnate sighișorenilor. Tot aici era sediul unui scaun săsesc, care mai includea 16 sate pe lângă orașul propriu-zis. Comerțul și calitatea produselor erau atent supravegheate de autorități, iar cei găsiți vinovați de furt sau înșelătorie erau aspru pedepsiți. Ei erau închiși, bătuți şi legați de „măgarul de lemn“ cu două greutăți mari prinse de picioare, îndurând o durere atroce, iar apoi condamnatul era expus oprobriului public.

Despre artă și istorie… în atmosferă medievală.

Dincolo de acestea, multe familii precum cea princiară a Basarabilor au ales Sighișoara drept loc de exil pentru că Cetatea era una dintre cele mai puternice din regiune și oferea un grad mare de siguranță celor care se refugiau în Transilvania şi evitau capturarea. Astăzi, toate acestea sunt istorie, iar supranumita „Perla Transilvaniei” sau „Nürnberg-ul transilvănean” este gazda celor mai mari festivaluri din România, evenimente menite să evoce trecutul, să evidenţieze arta şi să reînvie atmosfera vechiului burg săsesc. Dintre cele mai importante putem enumera Festivalul Internațional de Artă și Film, Festivalul de Folk, Festivalul „Sighișoara Medievală“ sau Festivalul „Academia Muzicală“. Şi multe altele…

Vorbim despre artă şi istorie…în atmosfera medievală. Artă şi vin bun căci aici a fost descoperit pentru prima oară în perioada interbelică cel mai faimos soi de viță-de-vie românesc, Feteasca Regală, din care este produs cel mai bun vin alb românesc, după cum spun experţii.

Cea mai bine păstrată cetate medievală din Transilvania se află în judeţul Mureş, Transilvania, şi este municipiul acestui judeţ. Oraşul cuprinde localitățile componente Angofa, Aurel Vlaicu, Rora, Sighișoara (reședința), Șoromiclea, Venchi și Viilor, și din satul Hetiur. Reşedinţa este compusă din vechea Cetate Medievală, principalul obiectiv turistic, care se ridică pe Dealul Cetăţii (475 m, o înălțime care domină valea Târnavei) şi „Oraşul de Jos” care coboară şi se întinde spre N-V şi spre S-E. Deloc mare, în el trăiesc aproximativ 32 de mii de locuitori, români, maghiari, germani şi alte naţionalităţi, populaţie ce îşi dubleză numărul la sfârşitul lunii iulie ale fiecărui an, datorită turiştilor din întreaga lume ce vin aici să se delecteze cu atmosfera deosebită oferită de Festivalul Medieval susţinut în acest superb centru istoric inclus în patrimoniul mondial UNESCO.

Principalele clădiri ale orașului.

Descoperim istoria în construcţii şi monumente cu o arhitectură gotică impresionantă precum Biserica Ortodoxă cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, Biserica din Deal (anul 1300), Vechiul Cimitir Evanghelic, Biserica „Sf. Nicolae” (1345), Turnurile (cel mai important fiind Turnul cu ceas), Bastionul artileriei, Scara şcolarilor, Biserica evanghelică (a leproşilor) şi multe, multe altele. Să nu uităm totuşi că în locul unde se află astăzi Sighişoara, în trecut, se găsea cetatea getică Sandava, existând dovezi că aceasta datează încă din anul 100 după Hristos.

În 1564 în „Descrierea Transilvaniei”, Giovanandrea Gromo scria…

”Sighișoara este un oraș ospitalier, sănătos și harnic, situat în vale la poalele unei coline și în parte chiar pe această colină, presărată cu construcții până pe vârf unde se găsește o cetate. Această cetate este mai mult grațioasă decât fortificată. Aici se află o școală cu magistri competenți pentru fiecare facultate și știință, care sunt stipendiați de către comunitate. […] De altfel, această localitate are totul din abundență și ea este foarte vizitată… fiind favorizată prin așezarea sa într-o frumoasă vale.”

Şi aşa a rămas până în ziua de astăzi… Turiştii vin şi pleacă din oraş, puţini fiind totuşi cei care cunosc povestea acestui loc, o poveste care atinge inima… Povestea Sighişoarei este una extraordinară, despre anduranţă şi măreţie, decădere şi renaştere, menită să trezească sentimente puternice celor ce o ascultă şi care se încumetă a călca pietrele acestei cetăţi… O cetate care a rezistat incendiilor și asediilor, valurilor de ciumă și de holeră, asalturilor tătarilor și turcilor. Cetatea în care revoltele şi răscoalele, dar şi dezastrele naturale precum cutremure sau inundaţiile au avut un cuvânt greu de spus. Dar nu în ultimul rând despre un vechi oraș care a rămas o adevărată bijuterie a istoriei, ce capătă valoare odată cu trecerea anilor.

Stema oficială a municipiului Sighişoara este compusă dintr-un scut triunghiular roşu cu marginile rotunjite, încărcat de o cetate de argint cu 3 turnuri crenelate. În poarta cetăţii se află un leu rampant ţinând în labe o spadă de aur. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu 5 turnuri crenelate. Ca şi semnificaţie, cetatea reprezintă Oraşul-Cetate, iar Leul semnifică statutul juridic pe care l-a avut în trecut municipiul, care îi conferea dreptul de a pronunţa pedeapsa capitală jus gladii, precum şi remarcabila sa capacitate de apărare. Leul simbolizează puterea şi rezistenţa, frumuseţea, generozitatea, forţa de renaştere şi de înflorire a oraşului.

În Antichitate, în apropriere se afla un castru roman care a fost abandonat după retragerea decisă de împăratul Aurelian, în 271 d.Ch. La începutul Evului Mediu, aici a fost construită o cetate de pământ, ridicată de războinicii secui, trimiși de regii Ungariei să apere această parte a Transilvaniei de năvălirile cumanilor. Însă descoperiri mai vechi sau mai noi arată că în subsolul dealului pe care se află actuala Cetate, există urme ale unor aşezări şi necropole datând de la începutul epocii fierului.

Istoria scrisă a Sighișoarei începe abia în anul 1280, când apare menționată într-un document cu numele Castrum Sex. Ştim că în 1241-1242 a avut loc marea invazie tătară și distrugerile ei, urmată de o perioadă de regres. Aici, sașii au ridicat prima dată o fortificație menită să îi apere de năvălirile mongole, care au devastat în anul 1241 întreaga Europă Centrală. Această fortificație era parte a eforturilor creștinătății de a ridica cetăți de necucerit pentru năvălitorii mongoli și un efort al Occidentului de a limita ravagiile celor care au supus China, Persia, Rusia și au distrus statele islamice sunnite din Orientul Mijlociu. Dar faptul că în 1280 Sighișoara era deja o mică Cetate și călugării dominicani întemeiau aici o mănăstire, arată că Cetatea avea deja un rol important și fusese întemeiată înainte de 1280.

Într-un document din 1298 apare numele orașului, sub forma Schespurch. După acest moment, Sighișoara apare tot mai des menţionată în documente, capătă statut de reședință de comitat în 1339 și primește statutul de oraș în anul 1367 „civitas Seguswar”. Numele românesc al orașului este atestat în scris din anul 1435, forma „Sighișoara” fiind o adaptare a numelui „Segesvár”. Cam în aceeaşi perioadă începe să se dezvolte și Orașul de Jos. Ca urmare a eforturilor susținute ale orășenilor sași, Sighișoara a devenit o cetate foarte puternică, cu un zid cu lungimea de 950 m, a cărei construcție a început în anul 1350. Inițial, înălțimea zidului cetății era de 4 m. Ulterior, în secolul al XV-lea, în contextul înmulțirii năvălirilor otomane și tătărăști, și al dezvoltării artileriei, zidul a fost consolidat și înălțat cu încă 3-4 m. Cetatea medievală avea atunci 14 turnuri și 4 bastioane, dar în prezent mai există doar 9 turnuri și 3 bastioane. În interiorul acestor ziduri s-au construit mai apoi principalele clădiri ale orașului.

Fiecare turn de piatră era apărat de către una dintre breslele orașului, precizate prima oară după anul 1400 şi care au constituit un sistem de organizare cu un rol important în oraș până în anul 1884, când au fost desființate definitiv. Reprezentanții breslelor aveau o importanță mare în conducerea treburilor orașului, iar amintirea lor este păstrată de cele 164 de case și 13 clădiri publice din interiorul vechii cetăți. Breslele erau constituite din meşteri măcelari, brutari, pielari, aurari, cizmari, fierari, etc. ce aveau fiecare câte un turn în care îşi puteau desfăşura meseria cu mai multă uşurinţă. Vechea ordine a breslelor bazată pe cinste şi calitate s-a menţinut până târziu, când au apărut primele fabrici cu care vechile bresle nu au mai putut concura, şi astfel au ieşit treptat din istorie.

Printre cele mai mari încercări prin care a trecut acest superb oraş, merită a fi menţionate două mari evenimente: epidemia de ciumă din 1647 care a ucis aproape 1.800 de locuitori şi incendiul din 30 aprilie 1676 care a distrus aproape trei sferturi din oraș. Aceasta a fost cea mai mare catastrofă care a riscat să ducă la dispariția oraşului, cand în câteva ore, datorită unui vânt puternic, focul a cuprins Oraşul de Jos, Cetatea şi toate împrejurimile. Pagubele au fost uriaşe şi mulţi locuitori au avut intenţia de a părăsi oraşul definitiv. Atunci au ars majoritatea caselor de lemn, Biserica Mănăstirii şi 9 turnuri. Doar Biserica din Deal şi 5 turnuri au scăpat. Disperaţi, locuitorii au fost hotărâţi să plece, și numai cu ajutor domnesc ei au fost convinşi să rămână şi să reconstruiască totul. Însă ziua de 31 aprilie a devenit zi de rugăciune la Sighişoara.

Experimentează cu adevărat farmecul medievalului.

Înfăţişarea Sighişoarei de astăzi se datorează efortului de reconstrucţie depus după marele incendiu, când toate casele au fost reconstruite din cărămidă şi piatră, s-a modificat structura stradală a cetăţii şi s-a refăcut acoperişul Turnului cu Ceas. Însă adevăratul farmec al Sighişoarei constă în faptul că poţi retrăi trecutul întocmai, căci Cetatea încă este locuită de oameni care îşi iubesc casele vechi de secole, moştenite de generaţii, şi care au multe poveşti de spus. Dacă o zi în Cetate îţi aduce un sentiment de pace şi linişte interioară, încercat de o nostalgie suavă şi îţi dezvăluie un peisaj absolut pitoresc, nopţile îţi vor descoperi o linişte mult prea adâncă, un aer rece şi sumbru, străduţe întortocheate şi întunecate, unde ai sentimentul că oraşul veghează asupra oricărui pas pe care îl faci…

Una dintre cele mai frumoase case şi mai încărcate de istorie din mijlocul Cetăţii, aproape de Turnul Cositorarilor şi de Scara Acoperită, este Casa Cositorarului. O casă personală transformată în pensiune, ce are amenajată o terasă exterioară chiar lângă zidul vechi al Mănăstirii Franciscane. Casa este despărţită de terasă şi de zid doar printr-o îngustă şi frumoasă străduţă, iar totul este plin de verdeaţă şi flori. Aici este locul unde poţi experimenta cu adevărat farmecul medievalului…

Fiecare obiect din casă, decorativ sau nu, şi fiecare piesă de mobilier sunt realizate în spiritul frumosului. De la baldachinul patului şi broderia delicată a lenjeriilor, la şifonierele pictate manual în culori deosebite, scaunele din fier forjat şi sfeşnicele cu lumânări parfumate, toate sunt atent alese şi aranjate pentru a recrea atmosfera trecutului, plină de încărcătură emoţională şi nostalgie.

Romantism medieval…

Catifea şi damasc, cristal şi argint, tablouri vechi…O combinaţie de culori, forme şi stiluri diverse, toate în armonia unui singur sentiment: romantism medieval. Un ambient absolut năucitor unde fiecare cameră este mobilată şi decorată diferit, respectând o culoare dominantă, unde totul respectă tradiţia dar este original, scos parcă din file de poveste cu regi şi regine… O pensiune în care fiecare colţisor are ceva nou şi interesant de descoperit, unde totul seduce privirea.

Iar gazdele, frumoase şi primitoare, îmbrăcate în costume naţionale autentice, servesc prompt şi cu un zâmbet larg, mâncare gătită în casă şi bunătăţi rar de găsit. Aici vei mânca gem sau unt de casă şi feluri de mâncare tradiţionale făcute după reţete originale. Şi cu siguranţă vei bea cel mai bun ceai şi cea mai aromată cafea…

Iată, că deşi istoria medievală a Sighişoarei s-a încheiat la finele sec. al XIX-lea lăsându-ne moştenire acest oraş-muzeu, unic în Europa centrală şi de sud-est, încă putem prin oamenii care locuiesc în el să redescoperim atmosfera trecutului şi să aruncăm o privire asupra vieţilor acelora ce au ridicat şi păzit această cetate, cetate pe care va trebui să învăţăm s-o preţuim şi s-o conservăm. Dar mai ales să o iubim… Alina IORDACHE

Written by p⊕vestea

Se spune că un popor fără tradiții este un popor fără viitor… ! Viitorul copiilor este de fapt viitorul nostru! Copilul tău trebuie să viseze! Copilul tău are nevoie de o ancoră, are nevoie să îşi cunoască cu adevărat rădăcinile. Copilul tău trebuie să viseze la 7531 de ani de continuitate pentru un viitor sigur pentru el… altfel o să rămână singur în necunoscut. Nu-ţi lăsa copilul singur în necunoscut ♦ susține și TU proiectul

Website: https://europegenesys.com