GETICUL – Cartea Întâi

NICOLÒ ZENO - Veneția (1557)
7526 de ani de c⊕ntinuitate

GETICUL – Cartea Întâi

Despre originea Barbarilor,
care au distrus Imperiul Romei!

(GETICUL – Cartea Întâi) de NICOLÒ ZENO – Veneția (1557)
{ traducerea şi introducerea de Ana-Maria V. G. Moraru }
Imagine: Trupa GOD – The Barbarian Horde / Album „Sufletul Neamului”

În Istoriile Caldeilor ale lui Berosus este scris că Noe, plecat din Armenia, l-a lăsat în locul său pe Sabacio, zis şi Saga sau Prea Înaltul Pontefice. De frica lui Nino – primul Rege al Asiriei, numit de oamenii săi Hercule – Saga a traversat fluviul Tanais (n.t. Don) şi s-a îndreptat deasupra ţărmurilor Mării Ocean, numită ulterior Marea Livonică, iar astăzi Marea Septentrională, care se află situată deasupra Mării Germanice.

Îi va lua cu el pe cei patru fii ai lui Haran: Messa, Ul, Ur şi Geter, amintiţi de Moise, în Geneză. La început au locuit împreună deasupra Mării despre care am vorbit, pentru ca apoi Sabacio Saga să plece în Italia, loc în care va fi apelat Saturn. Cei patru fraţi şi coloniile lor au locuit acele părţi astfel:

– din Messa vor ieşi acele popoare care vor da numele provinciei Mezia. Separându-se, unii sau stabilit la ţărmul Mării Majore (n.t. Marea Neagră), adică în Mezia Inferioară, care este Valahia de deasupra Dunării, iar alţii, în Mezia Superioară, adică în Serbia şi Bulgaria de astăzi;

– din Ul, al doilea născut, vor ieşi popoarele Ulmerige, despre care aminteşte şi Herodot. Aceştia au locuit acea parte care astăzi se numeşte Moscovia şi care au luat mai târziu numele de Vandali, aşa cum voi povesti mai departe;

– din al treilea fiu, Ur, au ieşit popoarele Urone, despre care nu avem nicio informaţie de la niciun scriitor;

din Geter, al patrulea fiu, au ieşit Geţii, cărora le dedic această Carte. Traversând acea Mare care, la fel ca şi astăzi, şi pe vremea aceea era îngheţată, îşi va stabili acolo locuinţa, în Peninsula Scandia. Aceasta se află sub Cercul Arctic şi este foarte geroasă, din această cauză apele mărilor se îngheaţă făcând astfel posibilă tranzacţia cu mărfuri şi facilitează trecerea armatelor, aşa cum mărturisesc Ziegler, Papa Nicolae I şi Olaus Magnus care au descris multe particularităţi ale acestei provincii.

Strabon, Pliniu şi Ptolemeu vorbesc în mod evaziv, dar Iordanes, Paulus Diaconus şi Procopius au amintit-o des, unii numind-o Scandia, alţii Scandinavia sau Scandinaria. În tăbliţele sale, Papa Nicolae I aşază aici Alania, Norvegia, Groenlanda, Suedia, Goţia şi recunoaşte două Goţii; Olaus Magnus adaugă Finemarche, Scrisinia, Botria, Biarmia, Lappia, Carelia. Aceste provincii ţin de la Polul Arctic până la al 59°, iar pe lăţime de la al 40°, până la al 18°. Aceasta este şi descrierea făcută de Ziegler din Landau, pe care o putem vedea în tăbliţele sale.

Odată cu moartea lui Geter, din cauza geroasei ţări o parte din colonia sa va pleca de aici şi se va reîntoarce în Sciţia sub conducerea lui Berig, al doilea fiu al lui Geter, cealaltă parte hotărând să rămână acolo. Astfel Berig va lua cu el doar trei nave, care au fost printre primele construite în lume. Căci înaintea lui, Telechines din Egipt construise multe altele şi cu ajutorul lor trecuse în Rodos locuind apoi acea Insulă; Telechines a fost deci primul constructor de nave, iar Berig – al doilea, dar în acea mare, Berig a fost primul constructor navigator.

Ieşit din Insula Scandia cu cele 3 nave, în anul 270 după Diluviu a fost surprins pe mare de o furtună şi una dintre navele sale s-a rătăcit. Celelalte au ajuns în Gotiscanţia, la ţărmul Mării Germanice, unde au poposit pe o scurtă perioadă, deoarece au fost întâmpinaţi şi atacaţi de către Ulmerigi. După ce au obţinut victoria, Geţii s-au luptat apoi cu Vandalii, popoare ieşite din Ulmerigi, cărora le vor locui ţara în jurul anului 140 (n.t. după Diluviu).

Lui Berig Filogus i-au succedat Regele Arigis, apoi Gangaric, care-l va avea ca fiu pe Filimer. Sub comanda lui Gangaric, Geţii au ajuns la graniţa cu Sciţia, care pe vremea aceea era numită Ouin şi se afla lângă mlaştina de unde izvorăşte Tanais (Don) şi fluviul Volga, numit şi Ras. Aici, Filimer a construit un pod dar, neconsiderând greutatea pe care ar fi trebuit să o suporte, podul s-a rupt şi, în urma surpării malurilor, Gangaric nu a mai putut reface o altă punte rămânând izolat cu ceilalţi Geţi, pe o lungă perioadă. Văzând că nu se mai poate unifica cu ceilalţi Geţi, Filimer a plecat în căutarea altor teritorii de locuit, ajungând în anul 500 după Diluviu la graniţa popoarelor Spale, care i se vor opune cu o armată considerabilă.

Aceşti Spali, numiţi de Herodot Sciţi Păstori, au fost învinşi de către Geţi care, ulterior, vor ocupa acea provincie. Spalii şi-au adunat oamenii salvaţi şi-au făcut o nouă armată şi şi-au abandonat ţara pe care nu reuşiseră să şi-o apere. Vor ajunge lângă Cimeri care, văzându-se asaltaţi dintr-o dată, nu au ştiut cum să reacţioneze: cei mai bătrâni, mai nobili şi mai puternici spuneau să-şi apere Patria, dar poporul, nedorind să-şi încerce norocul în luptă – care de cele mai multe ori este incert, voia să se retragă şi să caute alte teritorii de locuit. Diviziunea în păreri a făcut să se nască discordia între ei şi până la urmă au ajuns la arme şi s-au omorât unii pe alţii.

Spalii au profitat de această situaţie şi i-au atacat, alungându-i şi urmărindu-i până în Media unde, pe o perioadă de 28 de ani, vor produce mari pagube şi distrugeri. Reîntorşi în ţara pe care o luaseră Cimerilor au găsit un nou prilej de război, pentru că femeile care rămăseseră acasă şi nu-şi urmaseră bărbaţii într-o călătorie atât de lungă se însoţiseră cu sclavii lor, toţi nevăzători, conform obiceiului; se născuseră astfel o grămadă de tineri care, atunci când şi-au văzut stăpânii reîntorşi, le-au opus rezistenţă. Într-un final, tinerii vor fi învinşi de către Spali şi obligaţi să se supună.

Din această cauză, Aristea din Proconnesus, Poet mult mai antic decât Homer, şi Orfeu vor cânta în versuri despre Arimaspi spunând că deasupra Munţilor Hiperboreei, în Sciţia extremă de la Marea Artică (n.t. Oceanul Arctic), popoarele erau într-o continuă mişcare şi luptă între ele.

Dar, întorcându-mă la Istoria Geţilor, după ce îi vor alunga pe Spali, Filimer va veni să locuiască deasupra mlaştinei Meotide (n.t. Marea Azov), care acum poartă numele de mlaştina Zabaccea – porţiunea aflată la gura de vărsare a fluviului Tanais.

Despre originea Barbarilor, care au distrus Imperiul Romei.
(GETICUL – Cartea Întâi) de NICOLÒ ZENO – Veneția (1557)

Vezi mai mult 360 ° Cine a spulberat ROMA * ALARIC

GETII Capitala spirituala a Imperiului GETIC

Written by p⊕vestea

Vacanțe la sfârșit de săptămână.

Website: http://povestea-locurilor.ro