Voluntar in Transilvania

@ Nicoleta Nussthaler
Ardeal

Voluntar in Transilvania

Plimbare prin Transilvania
@ Nicoleta Nussthaler

Priveam fascinată de ore întregi lipită de fereastra vagonului, în timp ce trenul mă plimba unduios pe meleaguri verzi, îndepărtate. Eram entuziasmată, dar și puțin obosită, însă mai erau doar câteva minute și ajungeam la destinație. Mă întrebam cum o să fie oare acolo. Exact în acel moment mi-a apărut din senin o imagine care mi-a tăiat brusc răsuflarea. Printre dealurile împădurite și învăluite în splendoarea culorilor apusului, care-mi treceau în fuga prin fața ochilor, mi se arăta acum semeață Cetatea medievală Sighișoara, cu turnurile ei vestite ce-o împodobesc ca o beteală diafană. Părea suspendată în aer, deasupra a tot și toate, piesa magică care completa impecabil, dar și cumva dramatic, decorul. M-a sedus astfel, pe vecie…

Am simțit că intru într-un alt timp și spațiu, în irealitate – bâjbâia mintea mea neputincioasă. Iar această lume a timpului etern m-a învăluit așa cum face un hoț cu prada sa, capturându-mi în totalitate sufletul pentru două săptămâni, timp în care am experimentat atât noul, cât și vechiul în cele ce urmează să-ți p⊕vestesc.

Doream de ceva vreme să călătoresc mult, departe și cu bani puțini, așa că mi-am zis că e timpul să merg ca voluntar prin lume… Era natural să încep cu țara mea frumoasă, nu-i așa?

Mai plecasem eu în călătorii, însă de data aceasta era altfel. Nu mai era vorba de un concediu sau de-o tură foto.Pe site-ul de voluntariat găsisem multe oferte și timp de câteva săptămâni nu am știut pe care să o aleg. Am trimis emailuri și am primi t și eu cereri de la gazdele care aveau nevoie de ajutor. Era ceva atât de nou pentru mine, evident că eram entuziasmată. Prin acest program poți să mergi ca voluntar, adică să muncești 4-5 ore pe zi în schimbul cazării și a meselor gratuite la hosteluri, ferme sau grădinărit, la mici meșteșugari ori chiar la oameni acasă. Într-un final aveam două oferte preferate: să ajut la recepția unui hostel în Brașov, însă proprietara, o tânără foarte deschisă și amabilă, mi-a pus în vedere că este multă zarvă în prima parte a zilei, atunci când aș fi fost liberă și aveam nevoie de liniște ca să-mi editez fotografiile și textele. Din acest motiv, și nu numai, a doua ofertă părea cea potrivită: să ajut un domn meșteșugar într-un sat , pe lângă Sibiu… oh, Transilvania mă aștepta!

Trenul s-a oprit, iar mă simțeam pierdută. Aveam emoții, însă am coborât hotărâtă și am privit în jur. L-am întâlnit pe meșter și am făcut cunoștință, apoi am plecat mai departe spre satul respectiv.
Trebuie să recunosc că-ți trebuie ceva deschidere și curaj ca să pornești la drum cu un om aproape necunoscut în mașina lui, către casa lui. Daaa, dar este foarte sănătoasă această ieșire din zona de confort. Doar așa creștem, evoluăm.

Am ajuns în cele din urmă in satul pe care-l vizionasem ca la cinematograf cu o zi mai devreme, pe google streetview. Acum mă minunam de tot ce cuprindea vederea mea, și mai ales de faptul că eram acolo, în acel acolo care cu o zi mai devreme, era doar un vis. Dar iată că noi, oamenii, putem realiza tot ce ne punem în minte. Simțeam iar, acum însă fără teamă, că pierd controlul și că dispar treptat din realitatea mea, transpunându-mă în p⊕veste…

Am intrat pe poartă împreună cu meșteșugarul…

Oh, mare surpriză pentru mine! Curtea era vraiște, exact ca după război. Vreo trei mormane imense cu pietriș, iar altul mai înalt decât mine, cu cărămidă. O fântână frumoasă, dar și zeci de unelte care stăteau sprijinite de pereții casei, așteptând parcă doar să ruginească. Această dezordine m-a speriat, mintea care-i superficială se lua după aparențe și-mi spunea că tot așa va fi și interiorul casei…

El a coborât bagajele din portbagaj și mi-a arătat curtenitor drumul către camera mea. Surpriză mare iarăși, pentru că aceasta era foarte drăguța! Prima impresie, pentru că m-am uitat în colțurile camerei și m-am înspăimântat. Erau păianjeni de toate culorile și formele, ca într-o casă părăsită. Oh, iar eu mi-s arahnofobă. Crezi că am dormit singură în noaptea aceea??! Nicidecum! Ci împreună cu toți acei păianjeni care se holbau insistent la mine și cu încă vreo 300 de cărți religioase.

Știam de săptămânile anterioare, timp în care comunicasem mult cu meșterul, că el este foarte credincios. Chiar a trăit timp de un an la o mânăstire ca frate creștin, retrăgându-se doar pentru a-și îngriji mama și mătușa, până când acestea au trecut nu de mult, în Lumină… În zilele următoare m-am simțit ca într-un hotel de 4*

Voluntar in Transilvania
@ Nicoleta Nussthaler

360 °

Săpânța & greutățile vieții de demult @ Maria ZAPCA
Casa Olarului @ Daniel LEȘ

Written by p⊕vestea

Vacanțe la sfârșit de săptămână.

Website: http://povestea-locurilor.ro