La frontieră. Daci și romani în Barbaricum.

Elita nobiliară, tarabostes & emosul (agricultori, meşteşugari, negustori, mineri).
7526 de ani de c⊕ntinuitate

La frontieră. Daci și romani în Barbaricum.

Elita nobiliară, tarabostes…

Războinici profesioniști @ Cătălin Borangic

Istoriografia românească mai veche gravita în jurul a trei ipoteze privind structura societăţii geto-dacice. Prima variantă considera că socialul era bipolar, împărţit între nobilime şi oameni de rând (pileaţi şi comaţi), structură susţinută de V.Pârvan şi, ulterior, de C-tin şi H.Daicoviciu. A doua ipoteză considera că societatea în discuţie nu a ieşit din epoca democraţiei militare, fără diferenţieri de clasă notabile, idee avansată de către M.Macrea. A treia propunere, care argumenta structura tri-partită a societăţii, a fost formulată iniţial de I.H.Crişan, susţinută de M.Petrescu-Dîmboviţa şi argumentată ulterior de Z.Petre. Opţiunea propusă considera că diviziunea socială avea în vârf elita nobiliară, tarabostes, iar la bază demosul (agricultori, meşteşugari, negustori, mineri). Între acestea mai exista o clasă, a cavalerilor (comati), cu corespondenţe, mai mult sau mai puţin exacte, în lumea celtică.

Dintre aceste trei opinii majore, cea exprimată de M.Macrea a rămas neîmpărtăşită de mediul academic şi deşi chiar autorul ei a nuanţat-o ulterior – considerând că stratificarea socială în adevăratul ei sens a avut de fapt loc abia în timpul lui Decebal – aceasta şi-a pierdut repede consistenţa.

Ipoteza iniţiată de V.Pârvan şi continuată de C. şi H.Daicoviciu, care privea ca bipolară societatea geto-dacică, a rămas multă vreme proiecţia de bază, avantajată şi de ingerinţele politice din perioada comunistă în cercetarea istorică. Acestei perspective i s-au adus doar corecţii minore, fără a i se nega reperele de bază propuse anterior. A treia variantă, cea emisă de I.H.Crişan, a rămas şi ea multă vreme izolată în istoriografie, atât din motivele promovate de comandamentele politico-ideologice comuniste, cât şi datorită unor erori ale reputatului istoric. Astfel, structura socială propusă de acesta, introduce o a treia clasă. În viziunea istoricului clujean, societatea, având repere organizatorice militare, ar fi fost compusă din nobili, care deţineau şefia unităţilor militare, din comati, care comandau subunităţile şi din masa luptătorilor, constituită din oamenii de rând. Aristocraţia ar fi fost, aşadar, stratificată, din ea făcând parte atât pilleati (pilophoroi), cât şi capillati (comati).

Evaluarea întregului dosar istoric recompune o logică asociere între sabia curbă şi războinicii comati. Calităţile armei, zona de provenienţă, imaginile Columnei Traiane, sursele scrise reconstituie, chiar dacă doar fragmentar, imaginea acestui tip de militar de elită. Confundaţi sistematic cu poporul de rând, războinicii comati/capillati, reprezentau de fapt un strat social aflat în directă relaţie cu autoritatea regală. Fără a fi aristocraţi în sensul exact al termenului – bazinul lor de recrutare iniţial nu putea fi decât zona proprietarilor liberi – ei constituiau nucleul şi trupele de şoc ale armatelor regale. Nu trebuie eliminată din discuţie înarmarea acestor războinici şi cu alte tipuri de arme. Tot Columna Traiană ilustrează câţiva daci pletoşi înarmaţi cu gladiusuri romane (scenele XXIV şi XL; Pl.33/3/5), o altă concesie a propagandei imperiale. Reliefurile, la care se adaugă şi unele piese provenite din descoperiri arheologice, denotă o adaptabilitate evidentă a armatei lui Decebal, care a putut opune romanilor războinici relativ similar înarmaţi şi instruiţi.

Elitele militare

Ar fi imprudent să limităm categoria comatilor la funcţia ei militară, în primul rând din cauza propriului bazin de recrutare, oştenii regelui provenind, atunci când funcţia nu era ereditar-militară, din alte segmente sociale. În special meseriaşii trebuie admis că făceau parte din categoria pletoşilor, pe lângă care putem adăuga mica nobilime şi poate negustorii, deşi numărul acestora din urmă nu poate fi estimat. Aglomerarea locuirii civile şi urmele numeroaselor ateliere – în special metalurgice – devoalează statutul rezidenţilor, care nu puteau fi toţi mari nobili şi în nici un caz ţărani simpli. Un astfel de comat, realizat din perspectiva averii, putea avea dreptul de a locui şi munci în proximitatea templelor şi a capitalei. Foarte probabil, în anumite cazuri, era chemat la oaste, proprietatea şi statutul oferindu-i dreptul de a purta arme şi poate chiar obligaţii militare, deosebindu-l fundamental prin acest drept de oamenii de rând. Totuşi, posturile de comandă erau ocupate, în mod logic, de către militarii cu experienţă, aflaţi permanent sub arme, subordonaţi autorităţii regale, în centru şi reprezentanţilor acesteia, către periferie.

Datele sistematizate permit avansarea ideii că elitele militare reprezintă o dimensiune fundamentală şi structurală a civilizaţiei dacice, a cărei aristocraţie militară constituia un nucleu dur, secondat de un corp de războinici profesionişti, diferit la rândul lui de populaţia de rând. Acest binom social a reuşit nu numai să se impună în Balcani, ci, sub autoritatea regală şi sacerdotală, să edifice un regat bine organizat şi puternic, el însuşi rezultatul şi centrul unei lumi remarcabile…

360 °

Istoria Militară a Poporului Român.
Tezaurul Getic: PERETU & Agighiol.
Vezi mai mult: RĂZBOINICI PROFESIONIŞTI – CAPILLATI/COMATI.
Festivalul Frăția LUPILOR * Unirea triburilor getice { 29 iunie – 1 iulie 2018 Costești }

Written by p⊕vestea

Vacanțe la sfârșit de săptămână.

Website: http://povestea-locurilor.ro