Sfârșit de sezon estival

25 septembrie 1927
[ perioada interbelică ]

Sfârșit de sezon estival

Sezonul estival din 1927

S’ar zice că un val excepțional a spălat plaja de trupurile risipite în nisip, lăsând-o pustie. Nu mai sunt piepturi virile, păroase și castanii ca nucile de cocos, nici mulatrele grase, la care absența inelului de aramă din nas te uimea. Nu se mai aude sunetul cerceilor lungi și sonori în legănarea brizei marine. Erau trupuri uscate și negre, fakiri dezgropați; au intrat acum definitiv în mormânt.

Un regizor de cinema a inventat, – ca să redea groaza celui ce se știe privit de o mie de oameni dintr-o sală, – aglomerarea imaginei esențiale pe ecran: a înlăturat sala, oamenii, mâinile, pălăriile, și a lasat numai o mie de părechi de ochi pe fondul negru. Un impresionist nu ar fi văzut pe plaja răscoaptă de soare decât o aglomerare de lentile negre: moda ochelarilor de soare făcea ravagii. Marea ar fi fost atunci o pânză albastră cu “picățele” negre, așa cum pe muselinul negru al rochițelor feminine erau imprimate flori în nuanțe palide. Valul excepțional a spălat plaja de flori palide și lentile negre.

Moda de pe plajă era de o absurditate delicioasă: o femee subțire și flexibilă ca o biciușcă purta o rochiță de crèpe de chine roz, care-i lăsa goale picioarele fără ciorapi, genunchii de șocolată și brațele șerpuitoare, o cască de postav care înghițea toată masa de păr tuns, pantofi albi și mănuși foarte scurte glacè albe… Au dispărut toate umbreluțele colorate, toate rochițele cu desene de ferige roșii sau pene verzi, toate efectele mixturilor savante de nuanțe, reușite și savuroase ca un cocktail după o rețetă neașteptată.

Dans pe bord

Duminecă, ultima serată pe bord. Ghirlande de lampoane bucălate, armonici de foiță colorată cu becuri interne. Jazz în uniforme de marină. Jos, pe punte, se dansează. Spațiu strâmt la mijloc, deschis în mulțime: patru părechi în epilepsia șarlestonului.

Postul de comandă a fost invadat de femei elegante. Vasul s’a feminizat. Toate colțurile sunt scrutate prin lorgnete. Un coteț cu doi pui de găină!…

– Comme c’est chic!…
– Sunt cocoși sălbateci, mon caputaine?…
– Sunt fetișe?… Pentru bon augure?… Albatroși?…

Seara, senzație: în coteț a rămas un singur pui! Uimire, exclamații. Unde e pasărea dispărută?… A furat-o cineva?… Să fie oare o vrăjitorie adusă din Orient?… Ipoteze stranii…

– Nu coniță, – lămurește căpitanul, – am tăiat puiul ca să-l gătim pe diseară…

Avram IANCU la finalul sezonului estival 2017

Hamalii se răzbună pe inegalitatea socială…

Sirenă cu ecouri înfiorate în adâncul sufletului. Prevestiri de furtună și mal de mer. Lumea debarcă în busculadă: impresie fictivă de naufragiu. Lampioanele se sting pe rând, ca reclamele luminoase din marile capitale: minus roșu, minus galben, – front de baloane înțepate la rând cu acul… În portul fără reflexe colorate, fără cioburi de jazz svârlite de brize în toate părțile, au rămas elevatoarele, nicovale cât o uzină pe șine, cumpene metalice de fântâni, ciugulind cu gâturile lor de cocostârci ce beau apă, pântecele cargobolțurilor.

Hamalii cu piepturi negre de urangutani, cu gluga-sac în cap, par’că însenează un film rusesc al muncii. Alții dorm pe piatra debarcaderului sau joacă atenți, pe vine, barbutul. Și când vilegiaturistul întârziat, ca să-și alunge plictiseala sfârșitului de sezon, vizitează în fine silozurile, hamalii se răzbună pe inegalitatea socială, primindu-l cu batjocuri și zeflemele… 25.09.1927

360 °

Plaja din TUZLA [ 2018 ]
Kaliakra – la “capătul pământului

Kaliakra

360 ° povestea-locurilor.ro/brat-dupa-brat

Posted by P⊕vestea Locurilor on Monday, September 24, 2018

Written by p⊕vestea

Vacanțe la sfârșit de săptămână.

Website: http://povestea-locurilor.ro