Făina oaselor

de Lorena Craia
[ de la începutul lumii... ]

Făina oaselor

Ce tot îmi spui
de Ana?

amestec făina oaselor mele
în bolul osului tău
din care fluieră coclaurile

neumblarea noastră
nu face decât să ne depărteze
de zidurile pe care le ridicăm
şi pe care le văruim

cu oase

Lorena Craia

Misterele ciobanilor
vlahi… drumul oaselor…

Ce resorturi intime sufleteşti îi împing pe aceşti oieri astăzi, oameni de regulă cu pregătire medie, ca să folosească ca semn identitar insculpat pe brânză în tipare de lemn, Soarele lui Alexandru, identic cu soarele de pe porţile maramureşene? Ce lucruri necunoscute îi face să utilizeze acest simbol al lui Alexandru, pe toate documentele de promovare a brânzei? De ce cântă în toate evenimentele tradiţionale aceste melodii vechi în care Alexandru Macedon este actor principal? Academia Română are răspunsuri? Dar Academia Greacă, Sârba, Macedoneană, Croată, Sârbă, Maghiară, Italiană, Poloneză, Cehă, Slovacă ca să mă opresc doar la acestea? De ce, peste tot în aceste ţări, oierii sau urmaşii lor folosesc limbajul oierilor din Carpaţii de astăzi, plecând de la cele 800 de cuvinte în Carpaţii Păduroşi la cele 5000 de cuvinte în Munţii Pindului, limbaj în care Soarele lui Alexandru este prezent? Cine ştie oare să-mi răspundă?”. Avram Fiţiu

De ce Exodul
a durat patruzeci de ani?

Fără pretenţia de a da un răspuns complet, încerc totuşi să prezint un punct de vedere geo-istoric referitor la acest subiect. În conformitate cu google maps, o plimbare pe jos de la Cairo la Ierusalim durează aproximativ 150 de ore. Dacă presupunem că cineva ar umbla şase ore pe zi, ar fi nevoie de 25 de zile ca să parcurgă această distanţă. Întrebarea, demnă de una dintre culegerile de probleme de matematică ale lui Grigore Gheba, este de ce Exodul a durat patruzeci de ani? În plus faţă de cele menţionate mai sus, este indicat faptul ca armata lui Faraon nu a reuşit să-i ajungă din urmă pe cei care fugeau de furia egipteană. Putem deduce din aceasta că viteza lor de deplasare nu era tocmai mică, având loc o urmărire pe viaţă şi pe moarte.

Tot în aceeaşi notă, şi vorbind de parcurgere unor distanţe mari de către un grup mare de oameni, voi aminti aici de expediţia lui Alexandru Macedon. În campania de cucerire a imperiului Persan, acesta a parcurs alături de celebra falangă macedoneană pedestră, o distanţă impresionantă. În numai 11 ani între 334-323 î.H., Alexandru Macedon reuşeşte cucerirea lumii antice purtând totodată nenumărate bătălii şi străbătând o distanţă impresionantă, aproximată la 22.000-mile terestre. Cum a fost posibilă o asemenea performanţă nu este greu de imaginat dacă ne gândim la faptul că, armata macedoneană era formată preponderent din ţăranii sau păstorii aspri din munţi. Obişnuiţi cu o viaţa modestă, aceştia odată ajunşi războinici au îmbrăţişat cu pasiune vinul, calul şi războiul, fiind capabili de adevărate minuni pe câmpul de bătălie. Din rândul acestor oameni simpli regii macedoneni au putut recruta şi pregăti o excelentă armată de infanterie şi de cavalerie.

Chiar dacă fiecare dintre noi are dreptul să-şi bată capul cu ce probleme doreşte, unii dintre noi, cercetători sau istorici, fiind chiar mandataţi să decifreze astfel de mistere ale trecutului, este de neînţeles susţinerea unor teze fără acoperire în dovezi de natură arheologică sau măcar logică-intuitivă. Din cunoştinţele mele până în prezent nu au fost aduse dovezi concludente care să ateste existenţa evenimentului biblic al Exodului aşa cum ne este el prezentat nouă astăzi. Şi atunci cum rămâne totuşi cu problema Exodului?

Primele populaţii indo-europene care au roit dinspre bazinul carpato-danubiano-pontic atingând Mesopotamia, Asia Mica şi nordul Africii sunt menţionate pe la mijlocul mileniului al III-lea î.H. Un subiect la fel de palpitant al istoriei antice îl reprezintă roirile de populaţii şi oierii migratori plecaţi din Carpaţi acum peste 2300 de ani, purtând cu ei soarele lui Alexandru Macedon pe stindard. Această expediţie militară însoţită de o roire a populaţiei şi întemeierea de oraşe noi, este doar una dintre cele menţionate de cărţile de istorie. Acelaşi soare pe care-l găsim sub o formă stilizată pe drapelul fostei Germanii naziste sau Iugoslavii, al Macedoniei, al Israelului, al Iordanului, al Iranului (leul cu soarele în spate), al Irakului, al Kyrgyzstanului sau al Indiei. De asemenea simbolul lunii apare pe drapelul Turciei, Pakistanului şi a multor alte ţări care au îmbrăţişat mohamedanismul. Lista poate continua încă mult şi bine însă ideea principală a simbolisticii soarelui şi a lunii este că, pe aceasta, o regăsim din abundenţă în heraldica României. Soarele şi luna apar alături de acvilă şi de capul de bour inclusiv pe sigiliul măreţului nostru viteaz, IO Mihail Voevod trecut la Domnul pe 9 August, 1601.

Cu toate că influenţele dinastice sunt destul de clar ilustrate în heraldică, putem să adăugăm încă nenumărate exemple de dovezi arheologice, legături culturale, mitologice, lingvistice, incredibile asemănări toponimice din India şi până în Romania (vezi Barsana din India şi Bârsana din Maramureş sau cuvântul cioban pronunţat identic în limba română, turcă sau persană/farsi). Mileniile care au trecut peste istorie nu au reuşit să dea uitării toate aceste dovezi care atestă un puternic schimb economic şi cultural din Egipt în India şi până în Europa centrală. Celebrii Hyksos, supranumiţi şi regii păstori, sunt încetul cu încetul asociaţi cu poporul evreu chiar dacă există nenumărate dovezi contrare. Astfel Exodul începe să asimileze teoria regilor păstori, înlocuind o presupunere biblică încă neatestată arheologic cu o certitudine istorică încă nedovedită ca şi făcând parte integrantă din istoria poporului evreu. Dan Bârsan

CHIU, cel mai vechi
cuvânt românesc… !

O analiză în urma discuțiilor cu peste 1000 de ciobani… Miorița, cuvântul cheie al creației… Momârlanii ultima noastră șansă. Vezi mai mult: Misterele ciobanilor vlahi:

Written by p⊕vestea

Vacanțe la sfârșit de săptămână.

Website: http://povestea-locurilor.ro