Încrucișarea drumurilor dintre două lumi…

Turismul în România - 18 decembrie 1927

Avem marele, imensul avantaj turistic de a fi la încrucișarea drumurilor dintre două lumi, dintre Occidentul European, dintre Asia și Africa, – și nu știm să punem în valoare această binecuvântată situație! Despre Turism în România 1927 – 2019

Adunarea generală a turismului – 18 decembrie 1927

Ce s-a făcut vs Ce este de făcut

O plimbare prin România interbelică…

Lansăm ideea necesității unei Adunări generale a turismului românesc. Turismul să devină chestiunea la ordinea zilei, să preocupe câtva timp mai intens ca de obiceiu, cercuri cât mai largi. Să se stabilească bilanțul a ceeace s’a făcut pe terenul turistic în România; să se întocmească un mare plan de realizări în viitor, planul de colaborare a tuturor organizațiunilor și societăților cu caracter pur turistic, sau mai mult sau mai puțin turistic, pentru ridicarea acestei industrii noi, care, la noi, cu rușine și durere declarăm, este inexistentă, în timp ce în alte țări e nespus de înfloritoare și aduce venituri extraordinar de mari.

Se va spune: dar noi nu avem pozițiunile din Alpi, nu avem pitorescul Pirineilor, nici orașele mărețe ale Occidentului. Greșeală și ignoranță. Nu ne cunoaștem țara. Fără nici o megalomanie natională, autorul acestor rânduri, care a colindat o viață întreagă cele mai ascunse și mai depărtate colțuri ale țării românești, desminte categoric legenda că țara noastră nu s’ar preta turismului.

Voiți viziuni elvețiene? Duceți-vă la Steiarlak în Banat. N’ați auzit de așa ceva? Cine e curios să vadă Elveția în România, să facă drumul Oravița-Steiarlak, și suntem siguri că nu-i va părea rău. Voiți poate o ascensiune alpestră? Faceți Valea Albă din Bucegi. Da, mai sus de Sinaia și Bușteni. Veți găsi 11 luni și de multe ori 12 luni pe an ghețari continui, ziduri abrupte de munți fioroși. Nu știați aceasta? Ei bine, cine nu crede și are picioare solide, să se ducă să vadă și se va uimi.

Nu mai vorbim de valea Bistriței, a Oltului, a Jiului, – nu mai vorbim de puste și de mare. Dar cei ce au călătorit cât de puțin, își dau seama de frumusețile țării noastre, înțeleg că aceste locuri ar atrage mult pe streini și că industria turistică în România ar fi un nou și mare izvor de bogăție națională.

Te invităm la o plimbare prin România

Daniel Roșca, trecem la următorul nivel. Unificăm toate resursele noastre într-un singur portal [ www.povestea-locurilor.ro ] destinat românilor @ Slatineanu Ovidiu [ http://povestea-locurilor.ro/2017/12/16/ovidiu-slatineanu ] @ Mircea Bezergheanu [ http://povestea-locurilor.ro/2017/10/30/foto-video-in-dobrogea-mircea-bezergheanu ] oameni care ne inspiră!

Posted by P⊕vestea Locurilor on Wednesday, January 3, 2018

Problemele turismului

Marile probleme de totdeauna ale turismului sunt: publicitatea, hotelurile, drumurile și mijloacele de locomoțiune. Aceste chestiuni ar urma să fie desbătute într’o adunare generală sau congres al turismului din România. Lansăm așa dar ideea unui astfel de congres și-i trasăm aici liniile generale de discuțiuni. Notăm de asemeni că în Franța s’a ținut congres al tuturor societăților turistice sau în legătură cu turismul, și că în urma acestei adunări, căreia guvernul francez i-a dat importanța unui eveniment național, turismul deveni o mare industrie franceză, un admirabil mijloc de cunoaștere a națiunei, de solidarizare în preajma marelui războiu, de întărire fizică și intelectuală.

Să cercetăm acum pe rând fiecare din problemele anunțate.

Publicitatea

Azi, termenul mai la modă pentru a exprima ideea ce dorim să exprimăm, este propaganda, în timp ce termenul publicitate a dobândit un sens mai comercial, de reclamă. Cum însă nu este mai puțin adevărat că tot ce a fost propagandă la noi, s’a compromis iremediabil, fie propagandă culturală sau națională, înăuntru sau înafara țării, preferăm brutalitatea mercantilă, dar mai sănătoasă, a cuvântului publicitate. Propagandă, prea a ajuns să presupună paraziți inculți îmbogățiți pe spinarea Statului sau a naivilor… Or, nu am dori deloc ca și propaganda pentru turismul național, să incapă pe astfel de mâini…

Pentru lămurirea chestiunei, e bine să facem o paralelă cu ceeace s’a petrecut în Franța, unde, la început s’a lăsat totul în seama streinilor: streiniii vizitatori aveau grijă să facă o largă publicitate turistică Franței. Noi nu putem însă lăsa totul pe seama inițiativei streine, deși am început să fim mai bine cunoscuți în streinătate, ci trebue să începem prin ceeace Franța a sfârșit, adică prin a organiza noi publicitatea în streinătate, pentru a atrage pe streini să ne viziteze. E desigur inutil să stăruim ce beneficii ar aduce la noi valul turistic de valute forte…

S’ar putea spune că Franța a aflat din descrierile turiștilor și călătorilor streini că e frumoasă, și abia apoi francezii începură să-și cunoască și să-și admire țara. Noi nu ne cunoaștem deloc frumusețile țării. Publicitatea trebuie deci să aibă un îndoit scop: să determine curente de turism printre români, și să atragă pe streini. Deci, propagandă și în țară, și în streinătate.

Mari ghiduri oficiale și particulare au apărut în toate țările. La noi nimic, sau aproape nimic. Începând cu România pitorească a lui Vlahuță și terminând cu pozele din Mersul Trenurilor, cari sunt frumoasa, dar prost reproduse și deci neatrăgătoare, – abia au mai apărut câteva ghiduri locale, regionale. Touring-clubul francez a scos Sites et Monumentes, o formidabilă lucrare de propagandă. La noi există un fel de album oficial, dar care se împarte vizitatorilor streini cu o zgârcenie fatală. Acea lucrare franceză a avut un succes considerabil, în urma căruia, editorii particulari se întrecură să scoată lucrări în care se descriau frumusețile Franței. Se instituiră sindicate de inițiativă pentru publicarea de descrieri și călăuze, ilustrate cu gust, scrise literar. Am văzut ghiduri românești scrise nu în limbă barbară, dar absolut indescifrabilă, – ghiduri care aveau pretențiunea să ne înfățișeze frumuseți din provinciile unite.

Afișele turistice

În streinătate, companiile de căi ferate, marile hoteluri, societățile turistice, etc. tipăresc sute de ghiduri elegante și ușoare de mânuit, zeci de mii de afișe artistice, pitorești, colorate, înfățișând cele mai frumoase colțuri ale țării. Nu am văzut până acum un astfel de afiș românesc. Nici Statul, nici inițiativa particulară, nu a găsit de cuviință să introducă și la noi acest mijloc de efectivă publicitate turistică. În special, acesta ar fi rolul căilor ferate, care ar avea în primul rând de câștigat în urma desvoltării gustului turistic. Direcțiunea generală a CFR nu a făcut la noi decât să lipească pe păreții a câteva vagoane poze insuficiente. E prea puțin, prea ineficace.

Treceți însă pe lângă birourile unde se vând bilete pentru wagon-lits și veți vedea vitrinele pline de splendide afișe reprezentând colțuri pitorești din Elveția, din Olanda, din Franța, Germania… Toate țările civilizate concurează pe acest teren turistic. Afară de noi.

Aiurea se fac mari concursuri artistice… pentru aceste afișe ce atrag pe streini în țară, și odată cu ei dolarii, lirele și francii. Acolo, artiștilor de seamă nu numai că nu le este rușine să semneze astfel de afișe, dar își fac un titlu de glorie și consideră ca o elementară datorie de patriotism de a aduce aportul lor pentru relevarea frumosețor țării și atracția voiajorilor streini. La noi, pictorii au mentalitatea actorilor bătrâni de aiurea, cari, la ivirea cinematografului, disprețuiau să joace pentru ecran, lăsând aceasta pentru tinerii cabotini. Azi cei mai de seamă actori streini joacă pentru cinema, așa cum pictorii de valoare semnează afișele turistice, ceeace în alte țări este și o ocupațiune foarte productivă. Pe terenul publicități turistice, la noi, după cum vedem, este de făcut totul. După ce se vor realiza opere de publicitate, trebue să li se asigure râspândirea nu numai în țară, dar și în streinătate. Trebue să căutăm cu ele pe călătorul strein acasă.

Noi credem că mulți din miile de americani ce vin în Europa, ar putea fi tentați de o operă eficace de publicitate, să se abată și în România. Gândiți-vă câți streini trec pela noi spre Orient sau Occident. Avem marele, imensul avantaj turistic de a fi la încrucișarea drumurilor dintre două lumi, dintre Occidentul European, dintre Asia și Africa, – și nu știm să punem în valoare această binecuvântată situație! Marile trenuri internaționale trec prin țara noastră, marele fluviu ce deservește toată Europa Centrală se termină la noi, vapoarele noastre leagă efectiv Orientul de Occident și Africa de Europa! Și totuși nu tragem niciun folos din toate aceste privilegii pe care orice altă țară din lume le-ar invidia, și dacă le-ar avea, le-ar specula, făcându-și din ele principala sursă de venituri.

Ghidurile noastre în limbi streine, afișele artistice, prospectele turistice, ar trebui să inunde nu numai Europa, dar toate continentele, să se știe pretutindeni că un popas, o mică abatere în țara noastră, nu va fi niciodată regretată de călătorul strein dornic de un pitoresc caracteristic, unic în felul său. Am da exemplu în acest sens nu Italia, care posedă o aureolă turistică evident atrăgătoare și care atrage miliarde de lire anual, ci Iugoslavia, Cehoslovacia, Polonia, care printr’o publicitate susținută, inteligentă și artistică, și-au făcut mari surse de venituri din turism.

Birouri de informații turistice

Unul din cele mai eficace mijloace de propagandă turistică ar fi înființarea în țările streine a birourilor de informațiuni pentru turiști, unde călătorii vor găsi ghiduri, hărți, itinerarii etc., și tot ceeace pot să-i atragă, afișe, colecțiuni de vederi, albume; tot ceeace facilitează călătoria până la noi, ca bilete, carnete, devize de cheltuieli, reduceri pe CFR, prospecte hoteliere etc.

Rolul legațiunilor noastre și in general al tuturor consulatelor și organelor noastre externe, ar fi să organizeze și propaganda turistică, paralel cu cea politică. Aflându-ne întâmplător la legațiunea austriacă din București, ne-a surprins avalanșa de ghiduri și itinerare, de afișe și albume turistice. O masă plină de publicitate turistică pentru Austria. La nici o legație a noastră din streinătate nu există așa ceva. Dar noi românii trebuie să înțelegem odată, că nu în spiritul vegetativ oriental trebuie să ne fixăm, ci că trebuie să eșim din intenția noastră. Condițiile noui ale vieți moderne fac din voiaj prima condițiune a omului civilizat. Să voiajăm, să ne cunoaștem țara și lumea pe cât posibil; să atragem pe alții la noi în țară. Din acest mare schimb de cunoștiințe, se naște progresul omenirei actuale, cunoașterea reciprocă a popoearelor, întărirea spiritului de solidaritate umană.

În fiecare capitală din lume ar trebui deci să creăm, cu timpul, birouri de informație turistică. Apoi, ar trebui să se organizeze propaganda în publicațiunile streine, în schimbul propagandei ce am face-o la noi pentru acele țări. Desigur că Statul ar cheltui cu această propagandă. Dar rezultatele ar fi destul de productive. Iar particularii interesați nu au decât să ajute Statul. În orice caz, ar fi de dorit ca la o adunare generală a tuturor societăților de turism, să se analizeze această chestiune foarte importantă pentru propășirea morală și materială a țării și să se propună cele mai convenabile soluțiuni.

Am arătat mai sus că problemele ce ar fi de discutat la un congres general al turismului românesc, – din care ar putea să iasă o Federațiune a societăților turistice, – sunt: publicitatea, hotelurile, drumurile si mijloacele de transport. Am schițat mai sus în ce ar consta dezbaterea – în linii generale, – a primei chestiuni, și anume a publicității. În numerile viitoare vom vorbi despre celelalte trei aspecte ale turismului.

Am dori însă să cunoaștem și părerile marelui public, și în special ale turiștilor sau ale reprezentanților societăților de turism dela noi, asupra acestei activități în general și asupra necesității unui congres și a unei federalizări a societăților turistice. De aceea, vom publica cu plăcere răspunsurile cetitorilor și orice părere sau propunere ni se va face. 18 decembrie 1927

360 ° PROPAGÁNDĂ, propagande, s. f. acțiune desfășurată sistematic în vederea răspândirii unei doctrine politice, religioase etc., a unor teorii, opinii, pentru a le face cunoscute și acceptate, pentru a câștiga adepți. – Din fr. propagande – Primul studiu academic.

Written by Daniel ROȘCA

România este pe ultimul loc în Europa d.p.d.v. al ponderii în PIB a turismului. Natura separată de istorie nu poate să intre în competiţie cu Elveţia, Croaţia… Despre strategie în turism. Viziunea noastră despre noul brand de turism / de țară: R⊕MANIA 8500 Donăm conceptul statului Român. P⊕vestea Locurilor, un proiect NON PROFIT susținut de companii românești.

Website: http://about.me/DanielROSCA

1 thought on “Încrucișarea drumurilor dintre două lumi…

Comments are closed.