Dicționarul Etimologic al limbii române

de Mihai Vinereanu [ aldămaș – stână – cioban – păstor ]
[ de la începutul lumii... ]

Dicționarul Etimologic al limbii române

Originea străveche getică…

Limba română a fost pusă în matca ei naturală de Mihai Vinereanu. Peste 60% din lexicul românesc provine din substratul proto-indo-european de acum peste 3000 de ani.

Oaie, țurcană, brânză, caș, urdă, aldămaș – stână – cioban – păstor, apă, heleşteu, hotar, păcurar, neam, babă, moș, mamă, maică, tată, taică, țâță, opincă, nojițe, ațe, ițe, ițari, ie, tobă, uliu, husar, iobag, îngădui, făgădui, gazdă sunt cuvinte neaoșe românești care ne parvin prin limba geților, direct din substratul limbii oamenilor care trăiau aici acum peste 5000 de ani… dintre care vor pleca unii să ridice Ruma veche și să creeze o limbă elitistă, care va muri 1000 de ani mai târziu.

Mihai Vinereanu a demonstrat în Dicționarul Etimologic că Hașdeu a avut dreptate. Cioban este de origine veche getică și provine din radicalul proto-indo-european keu – ”a observa, a privi, a păzi”. Mihai Vinereanu asociază cuvântul neam cu radicalul proto-indo-european nem-, iar babă arată că provine din radicalul bab-, care este de natură imitativă și explică vasta lui răspândire. Cuvântul ”țâță” provine de la un vechi radical proto-indo-european ”tita”, ”titia” similar cu ”tata”, ”teta”.

Vom lămuri cum e și cu sarmalele, cât de curând… 😉

Dar și cu cuvintele românești maghiarizate. Chiar ungurii corecți spun ce cuvinte au luat din limba română în MNyTESz (A magyar nyelv történetietimológiai szótára) unde găsim următoarele cuvinte împrumutate de maghiară din româna:

ardéj “ardei” (a. 1873) (I, p.173); ármás “armaş” (a.1572) (I, p.178); arnót “arnăut” (n.1634) (I, p.178-179); bács “baci” (a.1462) (I, p.213); bálmos “balmoş” (a.1695) (I, 0.232); baraboly “baraboi” (a.1588) (I, p.243-244); baráncsik “borangic” (a.1873) (I, p.244-245); batul “pătul” (a.1942) (I, p.259); belice “beliţă” (a.1816) (I, p.275); berbécs “berbec”(e) (a.1423) (I, p.281); beszerika “biserică” (a.1645) (I, p.269-290); bojár “boier” (a.1486) (I, p.224-225); brindza “brânză” (a.1546) (I, p.370); bulándra “buleandră” (a.1875) (I, p.386); buszujog “busuioc” (a.1708) (I, p.395); cáp “ţap” (a.1560) (I, p.411); cigája “ţigaie” (a.1795) (I, p.428-429); cigány “ţigan” (a.1389) (I, p.429); cimbora “sâmbră” (a.1527) (I, p.436-437); cincár “ţânţar” (a.1838) (I, p.440); cinemintye “ţine-minte” (a.1739) (I, p.441); cujka “ţuică” (a.1845) (I, p.460); csercse “cercel” (a.1526) (I, p.505-506); csetenye “cetină” (a.1838) (I, p.514); csimpolya “cimpoi” (a.1775) (I, p.531); csirtityas “ciritiş, ciritel” (a.1881) (I, p.540-541); dajnál “doini” (a.1700) (I, p.587); dancs “danci” (a.1602) (I, p.592); dászlál “dascăl” (a.1799) (I, p.597); domika “dumicat” (a.1585) (I, p.659); döblöc “dovleac, dovleţi” (a.1813) (I, p.666); dranica “draniţă” (a.1803) (I, p.676); duláb “dulap” (a-1863) (I, p.686); esztena “stână” (a.1583) (I, p.804); esztrenga “strungă” (a.1554) (I, p.807); fáta “fată” (a.1759) (I, p.852); ficsúr “ficior” (a.1358) (I, p.906); furulya “fluier” (a.1647) )I, p.991-992); fustély “fuştei” (a.1566) (I, p.993); fuszuly “fasole, făsui” (a.1708) (I, p.993); fuzsitos “fugit” (a.1878) (I, p.997); galeta “găleată” (a.1620) (I, p.1018); gergelica “gărgăriţă” (a.1808) (I, p.1052); gircsáca “gâlceavă” (a.1838) (I, p.1063); gornyik “gornic” (a.1698) (I, p.1078); granicsár “grănicer” (a.1848) (I, p-1096); gulászta “culastră, coraslă” (a.1797) (I, p.1104-1105); gusa “guşă” (a.1708) (I, p.1109); haricska “hrişcă” (a.1614) (II, p.59); hiriba “hribă” (a.1787) (II, p.117); hodály “odaie” (a.1838) (II, p.127-128); hóra “horă” (a.1861) (II, p.145); huruba “hrubă” (a.1708) (II, p.171-172); kalács “colac” (a.1678) (II, p.315); katány “capcană” (a.1799) (II, p.366); karuca “căruţă” (a.1672) (II, p.395); kaskavál “caşcaval” (a.1683) (II, p.397); katrinca “catrinţă” (a.1405) (II, p.410); kilinta “crintă” (a.1716) (II, p.490); kirlán “cârlan” (a.sec. XVII) (II, p.495); kocsorba “cociorvă” (a.1883) (II, p.516); kokojsza “coacăză” (a.1808) (II, p.521); kolinda “colindă” (a.1784) (II, p.526-527); kompona “cumpănă” (a.1716) (II, p.543); kosár “coşar” (a.1313) (II, p.585-586); kotéc “coteţ” (a.1713) (II, p.590); kozsok “cojoc” (a.1585) (II, p.600); krajnik (crainic” (a.1387) (II, p.640-641); kukk “cuc” (a.1649) (II, p.657-658); kurti “scurtu, curtu” (a.1833) (II, p.680); kuszkura “cuscră” (a.1873) (ii, P.684-685); kusztora “custură” (a.1792) (II, p.685); lanka “luncă” (a.1217) (II, p.718); lej “lei” (a.1882) (II, p.745); lestyán “leuştean” (a.1708) (II, p.759); lingár “lingău” (a.1877) (II, p.772-773); macsuka “măciucă” (a.1738) (II, p.808); málé “mălai” (a.1600) (II, p.829); mamaliga “mămăligă” (a.1781) (II, p.832); márfa “marfă” (a.1873) (II, p.844); matász “mătasă” (a.1599) (II, p.860); merende “merinde” (a.1873) (II, p.899-900); mióra “mioară” (a.1548) (II, p.933); móc “moţ” (a.1795) (II, p.938); mokány “mocan” (a.1525) (II, p.944); mosúly “moş, moşul” (a.1833) (II, p.964); mutuj “mut” (a.1848) (II, p.984); nótin “noaten” (a.1648) (II, p.1024); nyán “neam” (a.1881) (II, p.1034-1035); orda “urdă” (a.1548) (II, p.1088); oszkotár “acutar” (a.1632) (II, p.1099-1100); pakulár “păcurar” (a.1568) (III, p.66); pakura “păcură” (a.1874) (III, p.66); palacsinta “plăcintă” (a.1577) (III, p.67-68); panusa “pănuşă” (a.1813) (III, p.88); papusa “păpuşă” (a.1771) (III, p.95); parapács “pripaş” (a.1816) (III, p.101); pláj “plai” (a.1491) (III, p.223); pojána “poiană” (a.1489) (III, p.238); pomána “pomană” (a.1750) (III, p.248); pópa “popă” (a.1508) (III, p.252); poronty “prunc” (a.1570) (III, p.258); prikulics “priculici” (a.1796) (III, p.285); puca “puţă” (a.1501) (III, p.300); punga “pungă” (a.1751) (III, p.313); purzsa “pârjă” (a.1774) (III, p.315); putina “putină” (a.1676) (III, p.318); putrigáj “putregai” (a.1855) (III, p.319); radina “rodină” (a.1767) (III, p.328); ramaz “rămas” (a.1808) (III, p.342); rezsnice “râjniţă” (a.1674) (III, p.408-409); román “român” (a.1705) (III, p.436); rum “rom” (a.1788) (III, p.463); suta “ciută, şută” (a.1437) (III, p.624); szárma “sarma, sarmale” (a.1784) (III, p.682); szemunca “sămânţă” (a.1710) (III, p.719); szerecsia “sărăcie” (a.1897) (III, p.734); szilimány “sărman” (a.1799) (III, p.754); szokotál “socoti” (a.1646) (III, p.777); taliga “tăligă, teleagă” (a.1395) (III, p.829-830); tepelák “tăpălagă” (a.1861) (III, p.892); tóka “toacă” (a.1708) (III, p.933); tokány “tocană” (a.1759) (III, p.933); toplica “topliţă” (a.1801) (III, p.941); tretina “tretină” (a.1504) (III, p.988); turkás “turcaş” (a.1770) (III, p.1004); turma “turmă” (a.1732) (III, p.1004); vecsin “vecin” (a.1592) (III, p.1102); véré “vără, vere” (a.1873) (III, p.1118); zsendice “jintiţă” (a.1549) (III, p.1214-1215); zsingás “gingaş” (a.1838) (III, p.1220); zsitár “jitar” (a.1658) (III, p.1222)..etc

360 ° Limba străveche a dacilor – Miorița, cuvântul cheie al creației
De ce româna nu provine din latină!? @ limbaromana.org

Written by p⊕vestea

Vacanțe la sfârșit de săptămână.

Website: http://povestea-locurilor.ro