Cetatea neolitică Turdaș
1600 de ani înaintea piramidelor din Egipt…
Singura cetate neolitică de dimensiuni gigantice a fost clădită în anul 4200 î.Hr. Se întindea pe 100 de hectare și a ieșit la lumină la Turdaș – Județul Hunedoara în aproprierea râului Mureș. Existența acestei cetăți vine în contradicție cu tot ceea ce se știa până acum despre această cultură neolitică considerată pacifistă și matriarhală. Așezarea, estimată la 100 de hectare suprafață, era de fapt un oraș, lucru dovedit de existența fortificațiilor din lemn, unul care includea și niște ritualuri înfricoșătoare, avînd în vedere descoperirea de sacrificii umane la fața locului. Orașul dispunea de un sistem de fortificație cu porți întărite și turnuri din lemn.
Vechiul oraș cetate avea 1300 de metri de fortificații și 6 / 7 kilometri de împrejmuiri. Sistemul de fortificați era alcătuit din lemn, consolidat de 11 palisade și șanțuri succesive ce aveau o profunzime de 200 de metri. Deși cercetările sunt în faze incipiente în cetate se disting străzi, cartiere și locuințe care erau simple și austere. Fortificație dispunea și de turnuri de apărare și de porți de intrare. Spre deosebire de blânzii cucutenieni care aveau în aceași perioadă orașe mult mai întinse dar cu fortificații mai slabe și unde după părerea unora dintre istorici matriarhatul era practicat de oamenii preistorici transilvănenii din Turdaș aveau o societate ierarhizată și erau conduși de un rege. Oare a fost în zona Carpato-Dunăreană primul regat al lumii înaintea faraonilor din Egipt din mileniul III înainte de Hristos? Această concluzie a reieșit după descoperirea mai multor statuete cu siluete de oameni asezați pe tron – considerat a fi un simbol al regalității…
Meșteșugurile, în special olăritul, aveau o importanță deosebită în viața cetății, până în prezent descoperindu-se nu mai puțin de 60 de cuptoare de ardere a ceramicii. Și alte meșteșuguri erau practicate în cetate precum torsul și țesutul în zonă fiind descoperite numeroase fusaiole și greutăți de lut ars.
Stăpânii lumii neolitice
Cetatea era și un important centru spiritual – numărul statuetelor ce înfățisează zei fiind impresionant. Faptul că o parte din aceste plăsmuiri ale zeilor sunt identice indică o fabricație locală în cadrul cetăți de unde erau apoi distribuite celorlalte comunități de credincioși. Cercetările au dovedit existența în acea perioadă a metalurgiei cuprului, lucru doar bănuit până acum. Cetatea neolitică era suspendată la 7 / 8 metri înălțime datorită inundațiilor – localnicii dovedind cunoștiințe inginerești foarte avansate pentru timpul lor. Un alt argument ce demonstrează iscusință meșterilor neolitici este rezistența la calamnități a sistemului de fortificații de la Turdaș.
Cele câteva mii de piese ceramice, metalice sau de piatră precum și fragmentele de oase descoperite până acum pe zece hectare din cele peste 100 cât se consideră a avea cetatea reprezintă cel mai bogat material de acest gen descoperit în Europa. Până la această descoperire, așezarea de la Vinca era considerată cel mai important centru al lumii neolitice iar așezarea de la Solnitata – Bulgaria – cel mai vechi oraș – fiind locuit între anii 4700 – 4200 î. Hr.
Cele mai mari așezări ale culturii nu depășeau 30 de hectare și 2500 de locuitori. Dimensiunea structurii protourbane de la Turdaș demonstrează însă fără putință de tăgadă… importanța și puterea acestei cetăți transformându-i pe locuitorii ei în stăpânii lumii neolitice cunoscute până acum.
360 °
Tableta medalion din Orăștie
Turdaș – estul Județului Hunedoara
