MassaGeţii

Legenda „celor care se cred nemuritori”...
Dobrogea

MassaGeţii

Geţii cei Mari

Cyrus cel Mare vs Regina Tomiris

Forţa spirituală generată de credinţa nestrămutată în Dumnezeu, a fost pavăză şi scut pentru neamul românesc, protejându-l şi regenerându-l chiar şi după lungi perioade de război. Căci aici s-au născut Nemuritorii şi de aici a plecat legenda „celor care se cred nemuritori”.

Astfel, pe timpul când Biblia abia se scria şi Roma era o forţă inexistentă, noi ne luptam cu Marile Imperii ale lumii şi le învingeam… Herodot şi Iordanes la distanţă de vreo 8 secole unul de altul, ne vorbesc despre acelaşi episod al istoriei: de sosirea pe teritoriul nostru în anul 529 î.Hr., a lui Cyrus cel Mare, rege persan, stăpân al unui vast imperiu, întins de la Marea Mediteraneană şi până la Indos, cel care cucerise Egiptul. Forţa lui militară, adevărată maşină de război concepută pentru a zdrobi orice încercare de rezistenţă, cedează în fata viteazului popor geto-dac, iar Cyrus cel Mare, moare, într-o luptă cu massageţii.

De la Herodot, aflăm cum au început ostilităţile… Cyrus, a trimis la regina massagetilor, Tomiris, văduvă pe atunci, ambasadori, pretinzând că ar vrea să o ia de nevastă, evident din raţiuni politice. Tomiris, conştientă de faptul că Cyrus doreşte de fapt regatul ei, a refuzat să discute cu trimişii acestuia. Înfruntat astfel, Cyrus a pornit cu armata sa împotriva reginei Tomiris, ajungând în faţa apei Araxex, unde a început să construiască un pod. Regina Tomiris îi va trimite un mesager, sfătuindu-l prin acesta, să-şi oprească lucrările şi să se întoarcă liniştit acasă, pentru a putea trăi fericit şi în pace. Şi totuşi, dacă Cyrus nu va accepta sfatul ei şi doreşte război, ea se va retrage cale de trei zile depărtare de pod, pentru a-i da posibilitatea lui Cyrus şi armatei sale să treacă apa şi lupta poate începe. Sau, să se retragă el cale de trei zile de pod şi ea ,Tomiris, va trece apa pe teritoriul lui şi pot începe lupta. Comandanţii de armata a lui Cyrus îl sfătuiesc în unanimitate, să o lase pe regina Tomiris şi armata ei să se ostenească şi să traverseze apa, să dea lupta cu ea pe teritoriul cunoscut de ei, pe cel persan. Intervine însă libianul Choesus, care îi aminteşte lui Cyrus, că nu e bine să-l lase pe inamicul lui să intre în ţară, războiul este război şi dacă Tomiris îl va câştiga, ea cu armata ei nu se va întoarce acasă. În cazul în care Cyrus va câştiga lupta, el va câştiga pământul care este deja al lui.

Acelaşi libian, Choesus, îl învaţă pe Cyrus cel Mare şi o stratagemă pentru a câştiga războiul: „Ei, massageții (geţii cei mari) – spunea el – nu sunt obişnuiţi cu mâncare şi băutură multă. După ce vom trece podul vom lăsa în spatele armatei noastre, toată mâncarea şi băutura noastră, puţin păzită, astfel ca massageții să o captureze, să mănânce şi să se îmbete. Noi ne vom întoarce repede şi îi vom zdrobi.”

Cam aşa s-au petrecut lucrurile, o treime din armata reginei Tomiris a fost distrusă. Ca o paranteză, amintesc că despre vegetarianismul geților ne vorbeşte şi istoricul Herodot, iar un alt istoric, Flavius Josephus, ne reaminteşte de „pleistoii” daci, care consumă doar lapte şi miere. Printre prizonieri, se găsea însă şi fiul reginei Tomiris, Spargapises. Când Tomyris a aflat ceea ce s-a întâmplat i-a trimis imediat un sol lui Cyrus, numindu-l „însetat de sânge, lipsit de mândrie, deoarece printr-o înşelăciune a reuşit să-i măcelărească o treime din armată”. L-a sfătuit să-l elibereze pe fiul ei, pe Spargapises şi să părăsească imediat țara, nerănit şi triumfător. „Refuză şi jur pe Soare, că vei vedea ce înseamnă să fi însetat de sânge, îi spune furioasa regină a geţilor, Tomiris.”

Spargapises, trezindu-se din beţie, l-a rugat pe Cyrus să-l dezlege şi odată ce dorinţa i-a fost îndeplinită, a preferat să plece bărbăteşte spre celălalt tărâm, curmându-şi viaţa. Tomiris se dezlănţuie, strânge toate forţele din regat. Lupta reîncepe. Duşmanii zdrobiţi, cad şi fug din calea masageților dezlănţuiţi. Persanii sunt învinşi. Cyrus însuşi, este ucis în această luptă. Tomiris, îi căută şi îi găseşte corpul, al cărui cap îl va salva şi-l va scufunda într-un vas plin de sânge. Astfel, Cyrus cel atât de însetat de sânge, va avea ceea ce şi-a dorit. Aşa s-a scris ultima pagină a unui mare rege persan, care dacă ar fi fost mai înţelept nu ar fi renunţat la „apa dulce de acasă” care se epuizează atunci când eşti departe de ea, oricâte vase ai căra cu tine”.

Iordanes ne spune despre învingătoarea Tomiris, că va înfiinţa oraşul Tomis, iar această informaţie prezintă un interes deosebit pentru localizarea întinderii regatului massaget în urmă cu aproximativ 500 de ani î.Hr.

Florenţa – Boston…
… Paris – New York – Constanţa

Galeria „Uffizi” din Florenţa, are un tablou al acestei regine pictat în anul 1450. Tabloul reginei Tomiris, în fața capului lui Cyrus, pictat de Rubens, se mai găseşte la Boston, la Muzeul de Arte Fine, iar altul la Muzeul Louvre. New York-ul deţine la Muzeul Frick, o statuie a reginei Tomiris, în timp ce oraşul pe care ea l-a fondat şi care îi poartă numele, Tomis (Constanţa) încă mai așteptă să-i fie repusă în drepturi istoria…

Vezi mai mult la 360 ° Cine a spulberat ROMA!?

Written by p⊕vestea

Vacanțe la sfârșit de săptămână.

Website: http://povestea-locurilor.ro