Despre Chiliile şi Mănăstirile României

♰ Sfintele ziduri ♰

„Sunt două feluri de
mănăstiri în această ţară… „

“Chiar de la început, a crescut statornic în inima mea dragostea pentru chiliile şi mănăstirile României – aceste colţuri răzleţe de frumuseţe m-au atras mai mult decât orice; nedescriptibil e farmecul pe care-l aruncă asupră-mi, liniştea şi pacea lor, aproape neînţeleasă desfătarea cu care-mi umplu sufletul! Ca şi în alte multe ţări, călugării şi maicile din România ştiu cum să aleagă cele mai încântătoare locuri pentru lăcaşurile lor de pace. Am călătorit de la unul din ele la altul, descoperind multe tezaure ascunse, cercetând pe cele mai bogate şi pe cele mai sărace, pe cele de un acces uşor şi pe cele ascunse departe în văi de munte, unde piciorul călătorului numai rare ori rătăceşte. La unele am putut ajunge numai călare, urcându-mă peste dealuri şi văi, peste pasuri pietroase, urmată de cete de țărani în veşminte albe, pe cai zburliţi, ciufuliţi, dar având piciorul sigur ca al caprei de munte. Nu sunt peste măsură de aspre regulile mănăstireşti în România. Uşile mănăstirilor sunt deschise vizitatorilor; în zilele mai demult erau case de adăpost pentru drumeţii ce călătoreau din loc în loc. Sfintele ziduri dădeau găzduire de trei zile celor ce treceau pe acolo; aceasta era vechea datină; şi acuma în multe locuri călugării şi maicile au voie să-şi închirieze căsuţele la cei ce simt nevoia de odihnă pe o vară.

Taina…

Sunt două feluri de mănăstiri în această ţară; ori o mare zidire, unde călugării şi maicile sunt uniţi sub acelaşi acoperiş, ori o sumă de case mici adunate pe un spaţiu larg în jurul bisericii centrale.

Numai cele dintâi sunt interesante din punct de vedere al arhitecturii şi unele din cele pe care le-am cercetat sunt de o perfecţie aleasă în proporţie şi formă. Bătrâne cruci de lemn mărginesc calea; ciudate la făptură şi de înălţime deosebită, ele sunt împodobite cu strălucitoare icoane pe care vremea ce trece, repede le şterge. Mi-e drag de aceste cruci bătrăne, mişcătoare icoane, care înseamnă în deosebi înfăţişarea ţării noastre: ele îmi revarsă în suflet o stranie simţire de reverenţă, pentru că inimile care le-au pus aici trebuie să fi fost inimi credincioase, având vreun păcat care să li se şteargă, vreo fiinţă iubită pentru care să plângă, ori vreun drumeţ plecat departe, pe care gândul să-l ocrotească. Mănăstiri singuratice, pline de farmec şi taină… înfăţişarea tihnită a întunecatei biserici, interioare împodobite cu fresce… lumina tainică a candelelor… icoane armonizate de meşterul tuturor artelor – timpul… locuri de frumuseţe, de odihnă, de pace… Cuvintele nu pot zugrăvi minunata armonie a acestor lăuntruri de biserici pe care veacurile le-au îmblânzit până la culori înjumătăţite. Stând într-un colţ, lăsai minunata pace a lăcaşului să-mi străbată sufletul, lăsai farmecul sfintei case să mă înconjoare ca un văl de odihnă. Multe rituri de frumuseţe rară răsar înaintea ochilor mici când mă gândesc la aceste ascunse case de rugăciune. Nenumărate sunt acelea pe care le-am cercetat în cele patru colţuri ale ţării şi iarăşi îmi întorc pasul către ele ori de câte ori pot.”

♰ Maria ♰ Regina României ♰