Dinastia Uriașilor ⚔️ Războiul Titanilor

🌈 ΛRC⊕DΛBΛRΛ
♰ legătura dintre
om și divinitate ♰

Facerea 6 / 1-6

În Cartea lui Eno, varianta etiopiană, scrie că îngerii veghetori îngerii decăzuți s-au împreunat cu fetele oamenilor şi au născut uriașii. “Cînd au început oamenii să se înmulțească pe fața pămîntului şi li s-au născut fete, fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase; și din toate și-au luat de neveste pe acelea pe care și le-au ales.” Atunci Domnul a zis: «Duhul Meu nu va rămîne pururea în om, căci și omul nu este decît carne păcătoasă: totuși zilele lui vor fi de 120 de ani».

Geneza 6.4

Ne zice legenda că din căsătoria fiilor cerului cu fiicele oamenilor, s-a născut un neam aparte de oameni, mai înalt decît cel care trăia atunci pe pămînt, adică urieși dar și mai isteț… aflînd Ziditorul de această stricăciune, s-a supărat foc pe odraslele cerești pe care le-a pus la popreală și cazne grele iar pe pămînteni a hotărît să-i dea pradă unui potop nemaivăzut… După potolirea urgiei au scăpat după unele legende numai acești urieși. Iar numele neamului de urieși este amintit indirect în Geneza 6.4: „În vremea aceea s-au ivit pe pămînt uriași, mai cu seamă de cînd fiii lui Dumnezeu începuseră a intra la fiicele oamenilor și acestea începuseră a le naște fii: aceștia sînt vestiții viteji din vechime care au fost oameni cu nume… ”

Geneza 7:1

În zilele lui Noe, nedreptatea şi faptele violente ale oamenilor erau mari. De aceea Dumnezeu a decis să distrugă omenirea printr-un potop. Dar El nu a făcut acest lucru fără să-i avertizeze înainte pe oameni. În îndelunga Sa răbdare, Dumnezeu a acordat încă 120 de ani pentru pocăinţă şi întoarcere la El. Petru scrie despre îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu care aştepta în zilele lui Noe (1. Petru 3:20 ). Din nefericire, nu s-a schimbat nimic. În comportamentul său, Noe s-a dovedit o mare excepţie, în comparaţie cu contemporanii săi. El era un bărbat drept şi fără cusur; el umbla cu Dumnezeu la fel ca Enoh înaintea lui. Noe a găsit har în ochii lui Dumnezeu. Oferta de har a lui Dumnezeu s-a îndreptat însă nu numai spre Noe, ci ea a fost şi pentru „casa lui“, pentru soţia sa şi pentru copiii săi. „Tu şi casa ta“ este o expresie des întâlnită în Biblie. Dumnezeu doreşte să salveze nu numai persoane individuale, ci case şi familii.

Când Dumnezeu a lăsat să vină judecata asupra Sodomei, a decis să-l salveze pe Lot. Când au venit îngerii pentru a distruge cetatea, i-au spus lui Lot: „Pe cine mai ai aici…“ Ei au numit în primul rând chiar pe ginerii acestuia. Lot s-a dus şi i-a chemat să vină cu el, dar ei s-au împotrivit să fie salvaţi şi au murit. Dumnezeu a vrut să salveze întreaga familie a lui Lot. Noe a primit un cuvânt din partea lui Dumnezeu şi a pregătit în teamă de Dumnezeu o corabie pentru salvarea casei sale. Când corabia a fost gata, Domnul a spus: „Intră în corabie tu şi toată casa ta“ Geneza 7:1. Noe a intrat în corabie cu fiii săi, cu soţia sa şi cu soţiile fiilor săi. Toţi au fost salvaţi. Aceşti fii şi aceste fiice erau toţi oameni maturi, aproape de vârsta de o sută de ani!

Geneza 9:9-11 9 „Fac un legământ cu voi, cu urmaşii[a] voştri şi cu toate vieţuitoarele care au fost cu voi – păsările, vitele şi toate animalele sălbatice care au fost cu voi, toate cele care au ieşit din arcă – cu toate vieţuitoarele de pe pământ. 11 Închei un legământ cu voi: niciodată nu vor mai fi distruse toate creaturile de apele vreunui potop şi niciodată nu va mai fi vreun potop care să distrugă pământul.“

♰ Îngerii ♰
decăzuți 😈

Pe când copiii oamenilor se înmulţiseră în acele zile, s-a făcut ca fiicele lor s-au născut graţioase şi frumoase. Şi atunci, când îngerii, copii Cerurilor, le-au văzut, s-au îndrăgostit de ele; şi ei şi-au spus unii altora: să ne alegem femei din rasa oamenilor şi să avem copii cu ele. Atunci, Samyaza, seful lor a zis: “Eu mă tem că voi nu veţi fi în stare să vă împliniţi gândul vostru. Şi că eu voi suporta singur pedeapsa pentru crima voastră“. Dar ei au răspuns: “Noi vă jurăm. Şi noi ne legăm cu toţii cu blestem; noi nu vom schimba cu nimic planul nostru, noi vom săvârşi ceea ce am hotărât“.

Într-adevăr ei au jurat şi s-au legat între ei printr-un legământ cu blestem. Ei erau în număr de 200 şi coborau din Adis, loc aşezat în apropierea muntelui Hermon. Acest munte era denumit Hermon (în original Armon), pentru că acolo au jurat şi s-au legat printr-un legământ cu blestem. Iată numele şefilor lor: Samyaza, seful lor, Urakabarameel, Akibeel, Tamiel, Ramuel, Danel, Azkeel, Sarakmyal, Asael, Armers, Batraal, Anane, Zavebe, Samsaveel, Ertael, Turel, Yomyael, Arazeal. Aceştia erau şefii celor 200 de îngeri şi restul erau toţi cu ei. Şi ei şi-au ales fiecare câte o femeie, şi s-au apropiat de ele şi au convieţuit cu ele şi ei le-au învăţat vrăjitorii, farmece şi însuşirile rădăcinilor şi arborilor… aceste femei au zămislit şi au născut uriaşi.

Legenda blajinilor
♰ Gog & Magog ♰

⚔️ Războiul împotriva
uriașilor care au vrut
să răstoarne cerurile ⚔️

O ciocnire dintre bine și rău…

Povestea completă a blajinilor este cunoscută de puțini oameni, majoritatea se rezumă la câteva detalii care se referă la modul de viață al acestor ființe mitice – însă rostul lor este de multe ori lăsat deoparte. Și este uitată participarea blajinilor la războiul împotriva uriașilor care au vrut să răstoarne cerurile. Legenda blajinilor face parte dintr-un ansamblu al credințelor tradiționale românești. Conform legendelor populare românești, blajinii au luat parte la o confruntare ce a zguduit temeliile pământului la puțină vreme după facerea lumii, o ciocnire dintre bine și rău care a pecetluit soarta omenirii.

La început au fost Fărtații. Conform miturilor românești lumea a fost făcută de Fârtatul și Nefârtatul, divinități originare ce locuiau într-un arbore care făcea legătura între cer și pământ. După ce au întocmit cosmosul, cei doi frați, în joacă, și-au făcut din lut câte o copie a celuilalt. Alcătuirea făcută de Nefârtatul a încercat să redea cât mai bine forma exterioară a modelului, lăsând deoparte calitățile spirituale și tocmai de aceea a eșuat. În schimb Fârtatul a reușit o copie fidelă a zeității subterane partenere: informă și imperfectă, pe care a însuflețit-o și a lăsat-o să umble pe pământ. Așa au apărut căpcăunii, prima formă de viață aproape inteligentă: cu cap de câine, cu un singur ochi, lipsiți de grai și canibali.

Uriașii, oamenii și blajinii…

Fărtații au hotărât să scape de imbecilii căpcăuni și au alcătuit spița uriașilor, ființe antropomorfe de dimensiuni gigantice al căror rol a fost exterminarea căpcăunilor. După izbânda asupra primei creații a Fărtaților, uriașii s-au răspândit peste tot și și-au construit cetăți de pământ, devenind din ce în ce mai puternici. Șleampeți și distrugători, uriașii aveau o fire schimbătoare, și au început să-i dușmănească pe Fărtați. Oamenii au reprezentat a treia etapă a experimentelor divine, fiind creați după uriași. De la bun început și-au imitat creatorii, pe Fărtat în cele bune, pe Nefărtat în cele rele – și i-au imitat atât de bine încât au stârnit îngrijorarea celor două divinități.

Blajinii au fost ultima creație a Fărtaților, asemănători cu oamenii, însă în mod fundamental buni și credincioși, lipsiți de orice elemente de civilizație, dar îmbogățiți de frumusețe spirituală. În unele variante ale legendelor populare românești blajinii sunt de fapt prima creație a Fărtaților și cea mai reușită dintre toate, lăsată la marginea lumii pentru încheierea celorlalte experimente antropogonice.

Războiul lumii și vitejia blajinilor

Semețiți în urma înfrângerii căpcăunilor și după ce au luat în stăpânire lumea, uriașii s-au ridicat împotriva Fărtaților. S-au prins de marginile cerului și au încercat să-l răstoarne pentru a-l doborî pe Fărtat. Apele cerului au inundat pământul și rădăcinile arborelui lumii, amenințându-l pe Nefărtat cu înnecul, iar oamenii au început să se lupte cu uriașii încercând să-i oprească. În tot acest timp blajinii au sprijinit cerul cu stâlpi de piatră, împiedicându-i pe uriași să-l răstoarne. Până la urmă, sub loviturile Fărtaților și ale oamenilor, împiedicați să dărâme cerurile de blajini, uriașii au căzut în apele care acoperiseră pământul chiar din cauza lor și s-au înnecat. Doar că acest potop amenința să răstoarne pământul, dar salvarea a venit tot de la blajini care l-au sprijinit cu stâlpi de piatră și au reparat stricăciunile produse de inundații.

Pământul oamenilor. Înfruntarea cu uriașii a adus echilibrul în care se găsește lumea până în ziua de azi: Fârtatul în ceruri, Nefârtatul sub pământ și oamenii pe pământ. Blajinii s-au retras în rugăciune pe alt tărâm, pe Ostroavele Albe înconjurate de Apa Sâmbetei, acolo unde duc o viață sfântă, în post și rugăciune. Simpli de felul lor, blajinii nu au haine și nu știu să socotească trecerea timpului, astfel că află cu întârziere de o săptămână de sărbătoarea Paștelui, când ajung la ei pe Apa Sâmbetei cojile de ouă înroșite și fărâmituri de bucate. Dar au rămas de partea oamenilor, în numele cărora se roagă și pe care îi ajută să treacă vămile de după moarte…

🏛️ GETÆ 🏛️

🔥 P E L A S G I A 🔥

Harta popoarelor
descinse din fiii lui NOE…
* începutul apariţiei omenirii

Este sigur că neamul goților (geților) este străvechi; unii bănuiesc că obârșia lor se trage din Magog, fiul lui Iafet, după asemănarea ultimei silabe, scoţând atare lucru mai ales după profetul Ezechiel. Dar şirul învăţaţilor de pe vremuri obişnuiesc să-i numească pe ei mai degrabă GETÆ decît Gog şi Magog.

Cărturarul suedez Johannes Magnus Gothus (1488-1544), scrie în lucrarea Historia de omnibus gothorum sueonumque regibus (Istoria tuturor regilor goți și suedezi) o menţiune despre vechii geţi în contextul perioadei post-diluviene, numindu-i generic, într-un sens mai larg, cu numele de sciţi astfel: ,,… Scythas semper fuisse superiores de principatu huma nae originis. Neque id silet Cato, qui in secundo fragmento cum illis convenit, ante Ninum circiter ducentis quinquaginta annis, quibus duravit aureum seculum, terras fuisse inundatas, et in Scythia renovatum auctumque mortale genus.” Traducere: ,,…că Sciţii au fost mereu mai presus în privinţa începuturilor apariţiei omenirii. Cato nu trece faptul sub tăcere când, în acord cu acestea, el spune în fragmentul al doilea că înainte de Ninus cu vreo două sute şi cinzeci de ani, cât a durat vârsta de aur, pământul a fost inundat * potopul, iar neamul omenesc a fost reînnoit şi înmulţit în Sciţia.”

Geneza 5:32 Iafet, al treilea fiu al lui Noe, frate al lui lui Sem și Ham. Iafet a avut șapte fii: Gomer, Magog, Madai, Iavan, Tubal, Meșec și Tiras. Alături de frații săi Sem și Ham, reîntemeietor al seminției omenești după potop.

După izgonirea omului din Grădina Edenului două genealogii formează fiecare un tip de societate. Este descendenţa lui Set, cel care îl înlocuieşte pe Abel (ucis de fratele său), care formează tipul de societate dorită de Dumnezeu, cu oameni care aleg să facă binele, să-şi păstreze chipul lui Dumnezeu pus în om de la creaţie şi care sunt răsplătiţi cu o viaţă foarte lungă. Vârstele de peste 900 de ani ale celor din genealogia lui Set exprimă faptul că legile care guvernează acest tip de societate sunt în sprijinul vieţii şi sunt recompensate ca atare.

Descendenţa lui Cain urmează un alt tip de societate, o soci-etate ierarhizată, numită „piramidală”, în care „şeful” are puterea, decide legile pe care supuşii să le urmeze. Chipul lui Dumnezeu nu mai este un model de urmat, ci oamenii îşi construiesc pro-priul chip, care îl înlocuieşte pe cel al lui Dumnezeu. Cain este cel ce promovează acest tip de societate, construieşte prima cetate, căreia i-a dat numele fiului său, Enoh. Descendenţii lui devin per-sonaje celebre, adoraţi de public, ovaţionaţi şi luaţi ca modele de urmat. Sunt cei care inventează muzica, distracţiile şi prelucrarea metalelor. În Biblie este consemnată durata vieţii lor, pentru că legile ce guvernează societatea lor nu sunt în sprijinul vieţii; sunt menţionate crime în genealogia lor, sunt cei ce modelează meta-lul, materialul de bază al armelor.

Geneza 4:19-22 Lameh continuă spirala violenţei iniţiată de Cain, şi această amplificare a violenţei este exprimată prin amplificarea răzbunării… Lameh şi-a luat două neveste: numele uneia era Ada, şi numele celeilalte era Ţila. Ada a născut pe Iabal: el a fost tatăl celor ce locu-iesc în corturi şi păzesc vitele. Numele fratelui său era Iubal: el a fost tatăl tuturor celor ce cântă cu lăuta şi cu cavalul. Ţila, de partea ei, a născut şi ea pe Tubal-Cain, făuritorul tuturor uneltelor de aramă & de fier. Când a ieşit Noe din corabie, lângă Munţii Ararat, azi în Armenia, pustiu era pământul, plin de mâl, plin de furia şi urgia lui Dumnezeu, că se înecase tot ce era viu, afară de cei ce erau în pântecele corabiei. Au ieşit în câmpia Senar… apoi s-a arătat curcubeul ♦ semn de legătură veşnică între om şi Dumnezeu că nu va mai fi potop cu apă. Şi au ieşit fiii lui Noe – Sim, Ham şi Iafet. Lui Sim i-a dat Asia, lui Ham i-a dat Africa – de aceea sunt negri acolo, pentru că Ham a fost blestemat – iar lui Iafet i-a dat Europa…

Uriașul 1 din Cheile TĂII

Uriașul 2 din Cheile TĂII

Uriașul 3 din Cheile TĂII

Uriașul 4 din Cheile TĂII

Uriașul din Parâng

Uriașul din Valea Boului