Sfântul
♰ Vasile
cel Mare ♰
În tot pământul a ieşit vestirea ta, că acela a primit cuvântul tău, prin care cu dumnezeiască cuviinţă ai învăţat, firea celor ce sunt ai arătat, obiceiurile oamenilor le-ai împodobit, împărătească preoţie.
Părinte cuvioase, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre. Pe tine, trâmbiţa cea cu dumnezeiască glăsuire şi cereasca albină, care din florile învăţăturilor ai adunat mierea cea făcătoare de viaţă a dogmelor Treimii şi o ai lăsat Bisericii lui Hristos bogăţie neîmpuţinată, din care gustăm noi toţi, cu dulce cântare te lăudăm, cântând ţie:
Bucură-te, mare ierarhe Vasile!
Sfântul Vasile s-a născut în anul 329 (330) dintr-o familie evlavioasă în Cezareea Capadociei. Mama sa se numea Emilia, iar tatăl său era retorul Vasile. Bunica sa după tată era Macrina cea Bătrână, fostă ucenică a Sfântului Grigorie Taumaturgul, avusese de suferit în timpul persecuţiilor lui Diocleţian (284-305). Vasile era unul din cei zece fraţi, dintre care trei vor fi episcopi: Vasile, Grigorie de Nyssa, Petru de Sevasta,- cinci vor fi monahi, cei trei dinainte, la care se adaugă Naucratios şi Macrina cea Tânără; vor fi şase sfinţi în familia mare: Sfânta Macrina cea Bătrână, Sfânta Emilia, Sfântul Vasile, Sfântul Grigorie (de Nyssa), Sfântul Petru, Sfânta Macrina cea Tânără.
Bunica Macrina, împreună cu mama lor, Emilia, şi sora lor, Macrina cea Tânără, i-a crescut pe copii în duh creştin. Sfântul Vasile va spune despre sine mai târziu, într-o scrisoare: „Am păstrat în mine aceeaşi învăţătură pe care am primit-o de la răposata mea mamă şi de la bunica mea Macrina. Această credinţă n-am modificat-o nici mai târziu, când m-am mai maturizat, ci doar am adâncit-o, dar tot pe linia pe care mi-au transmis-o părinţii încă de la început. Ca şi sămânţa, care din mică se face mare prin creştere, dar în fiinţa ei rămâne aceeaşi şi soiul ei nu se schimbă, dar prin dezvoltare ea se desăvârşeşte, tot aşa înţeleg că şi învăţătura mea despre Dumnezeu s-a adâncit şi s-a desăvârşit pe măsură ce am crescut, încât cea de azi a luat locul celei de atunci, dar în fond e aceeaşi„.
Sfântul Vasile a împodobit serviciul divin cu Sfânta sa Liturghie, ce se săvârşeşte de zece ori în cursul anului bisericesc. Molitfele Sfântului Vasile cel Mare pentru cei care pătimesc de la diavol şi pentru toată neputinţa, care se citesc şi în ziua Sfântului Vasile cel Mare
(1) Domnului să ne rugăm.
Dumnezeul dumnezeilor şi Domnul domnilor, făcătorul cetelor celor de foc şi lucrătorul puterilor celor fără de trup, meşterul celor cereşti şi al celor pământeşti, pe Care nimeni dintre oameni nu L‑a văzut, nici poate să‑L vadă; de Care se teme şi se cutremură toată făptura; Cel ce a aruncat din cer pe căpetenia îngerilor, care din trufie şi‑a încordat grumazul oarecând şi s‑a lepădat de slujba sa prin neascultare, şi pe îngerii cei împreună cu dânsul potrivnici, care s‑au făcut diavoli, i‑a aruncat în întunericul cel adânc al iadului, fă ca blestemul acesta ce se face în numele Tău cel înfricoşător, să fie spre îngrozirea acestui povăţuitor al vicleniei şi a tuturor taberilor lui, care au căzut împreună cu el din lumina cea de sus, şi pune‑l pe fugă; şi‑i porunceşte lui şi diavolilor lui să se depărteze cu totul, ca să nu facă nici o vătămare acestui suflet pecetluit; ci aceşti pecetluiţi să ia tăria puterii ca să calce peste şerpi şi peste scorpii şi peste toată puterea vrăjmaşului. Că se laudă şi se cinsteşte şi de toată suflarea cu frică se slăveşte preasfânt numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
(2) Domnului să ne rugăm.
Te blestem pe tine, începătorul răutăţilor şi al hulei, căpetenia împotrivirii şi urzitorul vicleniei. Te blestem pe tine cel aruncat din lumina cea de sus şi surpat pentru mândrie în întunericul adâncului. Te blestem pe tine şi pe toată puterea cea căzută ce a urmat voinţa ta. Te blestem pe tine duh necurat, cu Dumnezeu Savaot şi cu toată oastea îngerilor lui Dumnezeu, Adonai, Eloi, Dumnezeul cel atotputernic; ieşi şi te depărtează de la robul lui Dumnezeu (N). Te blestem pe tine cu Dumnezeu, Care prin cuvânt toate le‑a zidit şi cu Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul Lui cel Unul‑Născut, Care mai înainte de veci în chip de negrăit şi fără patimă S‑a născut dintr‑Însul; cu Cel ce a făcut făptura văzută şi nevăzută şi a zidit pe om după chipul Său şi, mai înainte, prin legea firii l‑a învăţat acestea şi cu priveghere îngerească l‑a păzit; cu Cel ce a înecat păcatul cu apă de sus şi a desfăcut adâncurile de sub cer şi a pierdut pe uriaşii cei necucernici şi turnul fărădelegilor l‑a sfărâmat şi pământul Sodomei şi al Gomorei în foc şi cu pucioasă l‑a ars şi spre mărturie fumegă fum nestins; cu Cel ce marea cu toiagul a despărţit şi pe popor l‑a trecut cu picioarele neudate, iar pe tiranul faraon şi oastea cea împotrivitoare lui Dumnezeu, tabăra păgânătăţii, sub valuri de veci a înecat‑o. Te blestem cu Cel care, la plinirea vremii, din Fecioară în chip de negrăit S‑a întrupat şi peceţile curăţiei întregi le‑a păzit; Care a binevoit să spele prin botez întinăciunea noastră cea veche, cu care noi prin neascultare ne spurcasem. Te blestem pe tine cu Cel ce S‑a botezat în Iordan şi ne‑a dat nouă în apă, prin har, chipul nestricăciunii; de Care îngerii şi toate puterile cereşti s‑au mirat, văzând pe Dumnezeu, cel întrupat smerindu‑Se, când Tatăl cel fără de început a descoperit naşterea cea fără de început a Fiului şi când pogorârea Sfântului Duh a mărturisit unimea Treimii. Te blestem pe tine cu Cel ce a certat vântul şi a liniştit viforul mării; Care a izgonit cetele diavolilor; Cel ce prin tină a dat vedere ochilor lipsiţi de lumină ai celui orb din naştere şi a înnoit zidirea cea veche a neamului nostru şi celor muţi le‑a dat grai; Cel ce a curăţit rănile leproşilor şi pe morţi din groapă i‑a înviat; Cel ce până la îngropare cu oamenii a vorbit şi iadul prin înviere l‑a prădat şi toată omenirea a întocmit‑o să nu mai fie cucerită de moarte. Te blestem pe tine cu Dumnezeu atotţiitorul, Care a însufleţit pe oameni şi cu grai de Dumnezeu insuflat dimpreună cu Apostolii a lucrat şi toată lumea a umplut‑o de dreapta credinţă. Teme‑te, fugi, pleacă, depărtează‑te, diavole necurate şi spurcate, cel de sub pământ, din adânc, înşelătorule, cel fără de chip, cel văzut pentru neruşinare, nevăzut pentru făţărie, oriunde eşti sau unde mergi, de eşti însuşi Beelzebul, sau de te arăţi ca cel ce scutură, ca şarpele, sau ca fiara, sau ca aburul, sau ca fumul, ori ca bărbat, ori ca femeie, ori ca jiganie, ori ca pasăre, sau vorbitor noaptea, sau surd, sau mut, sau care înfricoşezi cu năvălirea, sau sfâşii, sau unelteşti rele, în somn greu, sau în boală, sau în neputinţă, sau porneşti spre râs, sau aduci lacrimi de dezmierdări; ori eşti desfrânat, ori rău mirositor, ori poftitor, ori făcător de desfătare, ori fermecător, ori îndemnător spre dragoste necurată, ori ghicitor în stele, ori şezi în casă, ori eşti fără de ruşine, ori iubitor de vrajbă, ori fără astâmpăr; sau te schimbi cu luna, sau te întorci după un oarecare timp, sau vii dimineaţa, sau la amiază, sau la miezul nopţii, sau în orice vreme, sau la revărsatul zorilor, sau din întâmplare te‑ai întâlnit, sau de cineva eşti trimis, sau ai năvălit fără de veste; sau eşti din mare, sau din râu, sau din pământ, sau din fântână, sau din dărâmături, sau din groapă; sau din baltă, sau din trestie, sau din noroaie, sau de pe uscat, sau din necurăţie; sau din luncă, sau din pădure, sau din copaci, sau din pasăre, sau din tunet, sau din acoperământul băii, sau din scăldătoare de ape, sau din mormânt idolesc; sau de unde ştim, sau de unde nu ştim, cunoscut ori necunoscut, sau din vreun loc nebănuit, pieri şi te depărtează, ruşinează‑te de chipul cel zidit şi înfrumuseţat de mâna lui Dumnezeu. Teme‑te de asemănarea lui Dumnezeu celui întrupat şi să nu te ascunzi în robul lui Dumnezeu (N), că toiag de fier şi cuptor de foc şi iadul şi scrâşnirea dinţilor te aşteaptă ca răsplătire pentru neascultare. Teme‑te, taci, fugi, să nu te întorci, nici să te ascunzi cu vreo altă viclenie de duhuri necurate, ci du‑te în pământ fără de apă, pustiu, nelucrat, unde om nu locuieşte, ci este cercetat numai de Dumnezeu, Cel ce leagă pe toţi care vatămă şi uneltesc asupra chipului Său; Cel ce în lanţuri te‑a aruncat în întunericul iadului, pentru noaptea şi ziua cea lungă, pe tine diavole, ispititorul şi aflătorul tuturor răutăţilor. Că mare este frica de Dumnezeu şi mare este slava Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
(3) Domnului să ne rugăm.
Dumnezeul cerurilor, Dumnezeul luminilor, Dumnezeul îngerilor celor de sub tăria Ta, Dumnezeul arhanghelilor celor de sub stăpânirea Ta, Dumnezeul măritelor domnii, Dumnezeul sfinţilor, Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos; Cel ce ai dezlegat sufletele cele legate cu moartea şi prin Unul‑Născut Fiul Tău ai luminat pe omul cel pătruns de întuneric; Cel ce ai slăbit durerile noastre şi toată greutatea ai uşurat‑o şi toată nălucirea vrăjmaşului de la noi ai depărtat‑o; şi Tu, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu, Care cu moartea Ta ne‑ai făcut pe noi nemuritori şi ne‑ai mărit cu slava Ta; Cel ce cu învierea Ta ne‑ai dăruit nouă să ne ridicăm de la oameni la Dumnezeu, şi ai purtat pe crucea Ta toată sarcina păcatelor noastre; Cel ce ai luat asupră‑Ţi sfărâmarea noastră şi ai tămăduit‑o, Doamne; Care ne‑ai făcut nouă cale la ceruri şi stricăciunea în nestricăciune ai prefăcut‑o, auzi‑mă pe mine, care cu dragoste şi cu frică strig către Tine, Cel de a Cărui frică se topesc munţii împreună cu tăria de sub cer; de a Cărui putere duhurile necuvântătoare ale stihiilor se cutremură, păzind hotarele lor; de a Cărui poruncă focul răsplătirii nu va trece hotarele ce i s‑au pus, ci suspinând aşteaptă porunca Ta; de a Cărui frică toată făptura se chinuieşte oftând cu suspinuri negrăite şi având poruncă să aştepte vremea sa; de Care toată firea cea potrivnică a fugit şi oastea vrăjmaşului s‑a domolit, diavolul a căzut, şarpele s‑a călcat şi balaurul s‑a strivit; prin Care neamurile ce Te‑au mărturisit s‑au luminat şi s‑au întărit în Tine, Doamne; prin Care viaţa s‑a arătat, nădejdea s‑a întemeiat, credinţa s‑a întărit, Evanghelia s‑a propovăduit; prin Care omul cel pământesc s‑a înnoit crezând în Tine, că cine este ca Tine Dumnezeu atotputernic? Pentru aceasta Te rugăm pe Tine, Dumnezeule al părinţilor şi Doamne al milei, Cel ce eşti mai înainte de veci şi mai presus de fire, primeşte pe acesta care a venit la Tine pentru numele Tău cel sfânt şi al iubitului Tău Fiu, Iisus Hristos, şi al Sfântului şi preaputernicului şi de‑viaţă‑făcătorului Tău Duh; izgoneşte din sufletul lui toată neputinţa, toată necredinţa, tot duhul necurat, scuturător, de sub pământ, din foc, nesuferit, poftitor, iubitor de aur, iubitor de argint, turbat, desfrânat, tot diavolul necurat, întunecat, fără chip şi fără ruşine. Aşa, Dumnezeule, depărtează de la robul Tău (N) toată lucrarea diavolului, toată vraja, toată fermecătura, slujirea idolească, căutarea în stele, vraja cu mort, vraja cu pasăre, patima desfătării, iubirea trupească, iubirea de argint, beţia, desfrânarea, neruşinarea, mânia, iubirea de ceartă, neastâmpărarea şi tot cugetul viclean. Aşa, Doamne Dumnezeul nostru, insuflă într‑însul Duhul Tău cel paşnic, ca, fiind păzit de El, să facă roade de credinţă, de fapte bune, de înţelepciune, de curăţie, de înfrânare, de dragoste, de bunătate, de nădejde, de blândeţe, de îndelungă‑răbdare, de îngăduinţă, de smerenie, de pricepere, căci este rob al Tău, în numele Tău, în numele lui Iisus Hristos, crezând în Treimea cea de o fiinţă şi mărturisind‑o împreună cu îngerii, arhanghelii, domniile cele mărite şi cu toată oastea cerească. Păzeşte împreună cu dânsul şi inimile noastre, că puternic eşti, Doamne, şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Unuia‑Născut Fiului Tău şi Preasfântului şi Bunului şi de‑viaţă Făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
360 ° / Surse
Nu vă temeţi!
Întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă
pentru ♰ Armata lui Hristos ♰
Molitfelnic, Doxologia & Seminar Iasi.
