Un rege nou…

Micul rege Mihai vs făuritorul României Mari
[ perioada interbelică ]

Un rege nou…

Preludiul morții în Casa Regală

Despre agravarea boalei regelui Ferdinand nu s’a știut nimic la Sinaia, până în ultima clipă. Viața din minunatul oraș al Bucegilor s’a scurs normală, până ce într-o dimineață s’a auzit despre drama petrecută în Castelul lui Pelișor. Nimănui nu-i venea să creadă. Până în ajun, muzica din parc cântase ca de obiceiu, iar la hoteluri se dansase în melodiile jazzului. Afară de acestea, o ploae torențială, care cursese timp de două zeci și patru de ore neîntrerupt, țintuise pe vilegiaturisti în vile și hoteluri, așa că nimeni nu știa că regele a intrat în agonie. Cei din jurul sau aveau cuvântul de ordine să păstreze cea mai mare taină. De altfel, o liniște relativă făcu să se creadă într’o ameliorare, care de fapt nu era decât o somnolență finală, un preludiu al morții.

În timp ce regina-văduvă veghia…

A doua zi, micul principe Mihai fu proclamat rege al României. Prin tristul contrast cerut de istoria politică a fiecărei monarhii, în timp ce regele defunct abia fusese pus pe catafalcul din holul negru al Castelu’ui Pelișor, la București, în Cameră, se striga în fața noului rege Mihai – Trăiască Regele…! Cortegii funebre se opreau, – iar muzica militară trebuia să cânte „Trăiască Regele”. – fiindcă noul rege asista la ceremonie.

În seară când regele Mihai împreună cu familia regală și suita se întorsese dela București la Sinaia, dormi în Castelul Peleș, – castel cu holuri imense și săli nelocuite de multă vreme. Dar regele era obosit și dormi în liniște până a doua zi, în timp ce regina-văduvă veghia în acea noapte la catafalcul soțului ei.

Împăratul din basme…

În noaptea aceea la Sinaia a fost frig iar cerul nu se înseninase de trei zile. La zece seara, nimeni nu mai era în parc. Aerul tare și oboseala din cursul zilei trimisese la culcare devreme pe vilegiaturisti * 10 iulie 1927, și numai câte o rară mașină aducea întârziați la Castel, ca să vadă pe regele mort. Florile de pe sicriul său începuseră să se ofilească, lumânările din cele patru sfeșnice înalte erau arse, garda împietrise, numai o călugăriță murmura rugăciuni… Târziu, caste’ul se pierdu în tăcerea nopții, care se lăsase de mult asupra orașului îndoliat. A doua zi clopotele Mănăstirei bătură în tot timpul dimineții. Preoți în odăjdii colorate, țesute în fir de aur și argint, au condus cortegiul. În urma lor, maestrul de ceremonii, cu figura impasibilă, fără lacrimi, căci protocolul nu le admite. Flamura regală de purpură ce învălește cosciugul și afetul, este de o somptuozitate magnifică. Ai impresia unei îngropăciuni legendare, de împărat din basme…

Sfâșietoare a fost durerea tuturor din familia regală, dar a principesei Ileana, care a ținut să urmeze carul mortuar pe jos alături de principele Nicolae, a fost emoționantă între toate. Principesa are ochii roșii de plâns și toate eforturile ei de a se stăpâni protocolar, dau greș. E atâta durere sinceră, atâta umanitate în expresia figurii ei…, încât pe multe fețe s’au ivit lacrimi, văzând-o.

Făuritorul României Mari

Trenul a trecut prin multe gări, și în toate lumea a venit, cu mic și mare, să salute pentru cea din urmă oară pe blândul rege. Dar la București, după ce trupul a fost depus la Cotroceni, un adevărat puhoiu s’a revărsat spre palat. Un asemenea pelerinaj Capitala nu a mai văzut vreodată. Sute de mii de oameni au așteptat ceasuri întregi pe bulevardul Cotroceni, care era o mare de capete, ca să poată pătrunde în sala funerară. Sala era albă de marmoră, cu o lumină galbenă și egală. La mijloc, catafalcul de purpură, între patru ofițeri – statui. Nici o mobilă, nici o podoabă – numai coroanele și pernele cu sceptrul și coroana regelui defunct.

Duminecă regele a fost înmormântat cu o somptuozitate demnă de făuritorul României Mari. Acum, micul rege Mihai se joacă în Castelul Peleș, – castel vast și rece cu figuri bizare pe vitralii și panoplii ce sperie pe rege… 31 iulie 1927

Succesiunea Regelui Ferdinand

Castelele Familiei Regale

Testamentul vibrant de un nobil spirit, și totuși atât de modest al Regelui Ferdinand, a impresionat pe toată lumea. Trecem aici peste înălțătoarele fraze prin care fostul Suveran și-a exprimat dragostea față de un popor care l-a iubit. Partea propriu zis testamentară, se referă la succesiunea în stăpânirea moșiilor, palatelor și castelelor regale.

Astfel s’a putut vedea că Reginei Maria îi rămâne Palatul Cotroceni, Castelul Pelișor, „Cavalierhaus”, garajul, grajdurile dela Sinaia, etc. Palatul dela Cotroceni este cunoscut. Castelul Pelișor este construit în stilul renașterii germane, între anii 1899-1903, și a fost dela început locuit de Regele Ferdinand și soția sa, care a făcut din acest castel o podoabă de artă decorativă. Pelișorul are două etaje și 70 camere. Casa Cavalerilor – „Cavalierhaus” – despre care e vorba în testament, este castelul în care se găzduiau oaspeții streini. Este în stil elvețian și are 16 camere. Se află între Castelul Peleș și Pelișor. Grajdurile de pe Furnica au 40 de camere și boxe pentru 24 cai. Regelui Mihai i-a rămas Peleșul și case în București.

Legenda spune că regele Carol și regina Elisabeta au ales valea Peleșului pentru a ridica frumosul castel, fiindcă unica lor principesă defunctă, chinuită de boală, în agonie, ar fi spus:

– „Vreau să mă duc la Sinaia, ca să beau apă din Peleș!… ”

Piatra fundamentală a fost pusă la 22 August 1875, de către regele Carol, care rosti cu acea ocazie:

– „Castelul acesta să se ridice și să devină leagănul Dinastiei noastre în această țară!… ”

Lucrările au fost întrerupte de războiul din 1877. Noua reședința a fost inaugurată peste 6 ani. Parterul este în stil italian, ca și terasele, – dar stilul general este al Renașterii italiene. Bogățiile de artă din acest castel sunt incomparabile. Camera împăraților, camera dejunului de dimineață, dormitorul Regelui Carol, biroul Carmen Sylvei; sălile maură, de marmură, de muzică, – sunt tot atâtea muzee ce cuprind comori neprețuite…

Monarhia la 360 °

Primul Voevod al României Mari – Doliul Neamului Românesc
Foto: lifewritingjournal.com & skycam.ro

Written by p⊕vestea

Se spune că un popor fără tradiții este un popor fără viitor… ! Viitorul copiilor este de fapt viitorul nostru! Copilul tău trebuie să viseze! Copilul tău are nevoie de o ancoră, are nevoie să îşi cunoască cu adevărat rădăcinile. Copilul tău trebuie să viseze la 7531 de ani de continuitate pentru un viitor sigur pentru el… altfel o să rămână singur în necunoscut. Nu-ţi lăsa copilul singur în necunoscut ♦ susține și TU proiectul

Website: https://europegenesys.com