Străbunii te cheamă acasă!

Pământul ne cheamă... acasă!

Pământul ne cheamă acasă Sătul de atâta uitare, În satul ce-n vale se lasă Răsună tălăngi de mioare,

Coboară pe dealuri în turmă Oi albe trădate de seară, Ciobanul le mână din urmă Tăcerea se lasă în ceară,

Doar câinii mai latră pe-afară La geamuri se-aprind felinare, Pe creste stă luna s-apară Și stelele-aduc alinare,

Pământul ne cheamă întruna În satul ascuns între munți, Dispare din suflet minciuna Creând între oameni iar punți,

Pământul e leagănul vieții La sat s-a născut veșnicia, Și soarele-i imn dimineții Împrăștie-n aer magia.