Despre bărbăție și durere…
Pe data de 20 iulie 1514, româno-secuiul Gheorghe Doja este torturat în mod barbar şi executat prin aşezare pe un „tron” înroşit în foc. Doja a fost încoronat cu o coroană încinsă. Călăii smulgeau bucăți de carne din el cu niște clești încinși si-i obligau pe soldaţii săi înfometaţi au fost obligaţi sub amenințarea că vor fi pedepsiți la fel, să rupă carnea de pe Doja cu dinţii şi să se înfrupte din el.
Comandantul secui şi-a păstrat până în ultima clipă luciditatea în ciuda chinurilor inimaginabile. Ba, chiar timp ce era mâncat, le spunea ironic-dezamăgit prietenilor săi: „Am vrut să fac niște lei din voi, dar ați ajuns niște câini care mănâncă din mine”.
Baba Novac, alături de duhovnicul său, preotul Sașcă, au fost jupuiți de vii, după care legați în frigări și arși lent la foc. Ambii eroi aveau peste 70 de ani… Declarațiile cronicarului italian Ciro Spontoni, care a fost de față la supliciile celor doi sunt de-a dreptul șocante cu privire la tăria acestora.
Baba Novac, n-a scos niciun geamăt de durere, doar se zbătea uneori în lanțurile cu care era legat de frigarea uriașă, pe când părintele Sașcă își cânta singur prohodul și-i zicea Novacului „Rabdă, frate , că mai avem puțin și ne izbăvim”. Chinurile celor doi au durat cam o oră și jumătate…
Ioan Valahul, sau Joannis Vlachos (Dascakogiannis), a fost un aromân din Creta care a luptat contra turcilor în cadrul așa numitei Revolte Orlov din insulă. Căzut în cele din urmă prizonier, Ioan Valahul este condamnat la o moarte cruntă din ordinul Pașei din Heraklion.
În data de 17 Iunie 1771, Ioan Valahul este complet jupuit de viu și lăsat astfel să moară. Conform martorilor oculari, aromânul n-a scos niciun sunet și a îndruat toate chinuile în tăcere. Fratele său, în schimb, forțat de turci să privească tot sup0liciul lui Ioan, a înebunit în urma celor văzute.
Când Horea a fost tras de viu pe roată, chinurile erau cumplite, (mult peste cele provocate de o fractură deschisă) totuși nu a țipat. Când n-a mai rezistat durerilor a strigat doar „Mor păntru popor”. După care a leșinat și a fost ucis în cele din urmă.
Și acestea sunt doar câteva exemple, amintite în grabă, căci au existat în trecut mii de astfel de bărbați, pentru care chinurile groaznice erau ceva peste care reușeau să treacă cu o demnitate și un curaj care nouă ni se par incredibile.
Da, așa erau bărbații din trecut… Nicu Pârlog
360 °
Casa lui HOREA
Bătrânii noștri de peste 100 de ani…
Adevărata p⊕veste a lui DRACULA – Domnitorul
Inchiziţia, instrumentul de teroare al Evului Mediu.
