◊ ◊ Belaginele ◊
⊕ arc în timp ⊕
Despre Legile Belagine care mai târziu sau numit Legile Pământului și Rânduiala străbună! Civilizaţia superioară a abioilor, pelasgilor și mai apoi geților ale căror rădăcini urcă în mituri, organizaţi după legi flexibile, realiste şi perfectibile în timp, a asigurat evoluţia întregii omeniri prin Legile Pelabine / Belagine și comunitațile devălmașe .
Cufundându-ne în adâncimea timpului, auzim ecourile cele mai îndepărtate ale strămoşilor, care n-au pierit, ci s-au înveşnicit şi ne-au înveşnicit prin limba lor melodioasă şi prin frumuseţea legilor, care îi unea de Cer şi-i ţinea drept, pe Pământ.
Belaginele “stau la baza civilizaţiei umane” (Fontes II p.19). Ele au prinse în sine legile sfinte care au înveşnicit pe cei nobili, prin respectarea lor, prin perfecţiunea laturii iniţiatice şi nu numai, dar au fost şi „cuţite” pentru cei ce nu ştiau de nici o ordine. Belaginele sunt traduse diferit şi de contemporani; fie „legile frumoase”, (D. Bălaşa op. cât. p.5 ), fie „legile naturii” (V. Kernbach – „Universul mitic al românilor” – Ed.Ştiinţifică 1994 ). Putem lua în considerare aceste interpretări, având în vedere că ele erau puse şi în versuri şi se şi cântau, asigurând prin prevederile lor, în cazul aplicării, o viaţă armonioasă.
Legile belagine „stau la baza civilizației umane“ (Fontes II p.19). Erau codul după care trăiau, în urmă cu mii de ani, pelasgii, înaintașii traco-geților. Pelasgii, erau consideraţi de vechii greci, care au venit mult mai târziu pe pãmânturile Eladei din Nord, „dioi“, („divini“) de aceeaşi origine cu zeii, (Homer-Iliada X, 422-426, 441), fãuritorii unei culturi şi ai unei civilizaţii superioare care s-a impus în toată lumea, stârnindu-le astfel admiraţia și recunoaşterea superioritãţii. Belaginele erau puse în versuri și deasemenea, se cântau.
Călătorie în timp ⊕
După ocuparea Daciei la 106 d. Hr. în partea minor, statul dac se schimbă; o mică parte dintre băştinaşi colaborează cu noii stăpâni romani, doar cei legaţi de administraţie în principal. Marea masă se retrage, în frunte cu nobilii şi preoţii iniţiaţi, în munţi. Aceştia se organizează – aplicând vechile legi în condiţii diferite. Principala formă ce funcţionează este cea a obştilor, ce se vor menţine, în unele zone destul de târziu, pentru că ele vor fi celula de bază a întemeierii cnezatelor şi a voievodatelor.
Încă din „Pactul” propus de dacii răsculaţi în anul 117, d. Hr. se vorbeşte despre drepturile acestor „obşti”, ceea ce arată că legile romane n-aveau aplicare pentru dacii organizaţi după legile „gintei”. Belaginele devin Legile Obiceiului Pământului. Conducătorii obştei erau, de regulă, bătrânii moașe și moși, depozitarii legilor străvechi.
Sfatul bătrânilor ⊕
Bătrânii erau numiţi şi înţelepţi şi obştea de aceea era condusă de sfatul bătrânilor. Transmise din generaţie în generaţie, prin viu grai, devin călăuzitoare în toată viaţa obştei şi forţa lor de influenţare capătă tăria pământului, purtând şi denumirea de „rânduieli”. Cea mai importantă lege, avea în vedere neînstrăinarea pământului unui „neam”, ca instituţie constituită din membri înrudiţi prin sânge, care se integrau obştilor. Obştea era alcătuită de un număr de „moşi” care aveau în spate lor „un neam”, care stăpânea pământul în devălmăşie. (Paul Stahl-1998, ”Satele devălmaşe româneşti şi europene studii introductive – în H. H. Stahl, “Satele devălmaşe”.vol. I Edit. Cartea Românească, Buc. pp.I-XLV).
În concluzie, putem spune ca Iordanes în sec. al-VI-lea – : “Belaginele există şi azi” . Ele trebuie descoperite prin dăruire, prin renunţarea la prejudecăţi şi, mai ales, prin deschiderea la ceea ce oferă miturile, obiceiurile şi datinile, tradiţiile orale, şi, în mod deosebit, limba.
Reprezentanţii obştei se implică şi în treburile împărăteşti, drept mărturie stă jurământul juraţilor din Câmpulung “rânduiţi de scaun şi de sat să facă cislă împărţirei banilor împărăteşti”. (1786 dec, 1 op cât. p. 169). Funcţionarii împărăteşti nu puteau da din pământul împărătesc vreo bucată de pământ slujitorilor împărăţiei,fără hotărârea sătenilor. „Noi sătenii din vatra Cîmpulungului am dat această adevărată scrisoare la mâna lui Vasile Olariul, de aice, precum se ştie că fiind bun gospodar şi purtător în poruncile împărăteşti şi moşie neavând, pentru trebuinţa sa, au făcut cerire şi i-am dat o bucată din locu împărătescu”. (1784 iulie 10, op cât. p.150).
Şi acum, după milenii recunoaştem, în modul de înstrăinare al pământului, Lex Valahorum sau vechile legi belagine adica pelaginele, divinele, frumoasele, naturalele… Moşia nu se putea înstrăina, nici pe timpul stăpânirii austriecilor, fără încuviinţarea tuturor rudelor; această încuviinţare era exprimată în zapise având în vedere, fraţii, părinţii, nepoţii. Dacă în străvechime funcţionau legile scrise care prevedeau pedepse pentru cei ce nu respectau legile, în evul mediu până în secolul al XIX-lea se folosea imprecaţia asupra celor din neam, care ar fi revendicat vreodată ceea ce s-a vândut cu încuviinţarea neamurilor.
Practica blestemului celor ce vor urma şi nu vor respecta dorinţele înaintaşilor este – se vede – mult mai veche – o întâlnim şi în actele de danie ale domnitorilor; Ştefan cel Mare lasă Mănăstirii Putna pământuri, sate şi privilegii, cu blestem straşnic pentru cei ce vor nesocoti voinţa lui. Blestemul ţine loc de lege scrisă, dar e mai tare decât aceasta.
În urmă cu 12 milenii, pe acest teritoriu sunt menţionate în documentele antice, universităţile zalmoxiene, prin care au trecut mari nume ale antichităţii. Atestată documentar este însă Hestia-Ista-Vesta (2500 î.Hr.), ca Mare Preoteasă a Colegiului Fecioarelor ştiutoare de carte. Aceasta conducea regatul feminin al geților “ce avea la bază cel mai vechi cod de legi scrise din lumea antică, cod cunoscut sub numele de BELAGINE sau Legile Frumoase.” (D. Bălaşa – “Basmul Romanizării”, pag. 5, Fundaţia Artelor Dor, 1998). Daniel MIHAI
360 ° Legile lui ZAMOLXE ⊕
