Ce tot îmi spui de Ana? amestec făina oaselor mele în bolul osului tău din care fluieră coclaurile neumblarea noastră nu face decât să ne depărteze de zidurile pe care le ridicăm şi pe care le văruim cu oase Lorena Craia Misterele ciobanilor vlahi… drumul oaselor… “Ce resorturi intime sufleteşti îi împing pe aceşti oieri […]
Au cățaua lor gi lotri! Până când să mai gângesc Că-ș pot bace jioc gi țară șî gi neamu’ românesc? Au cățaua lor gi lotri! Până când să mai gângesc că-ș pot bace jioc gi țară șî gi neamu’ românesc? Până când mai trageț’ pelea gi pă betu viu român? Îi lasaț cât să trăiască […]
Pământul ne cheamă… acasă! Pământul ne cheamă acasă Sătul de atâta uitare, În satul ce-n vale se lasă Răsună tălăngi de mioare, Coboară pe dealuri în turmă Oi albe trădate de seară, Ciobanul le mână din urmă Tăcerea se lasă în ceară, Doar câinii mai latră pe-afară La geamuri se-aprind felinare, Pe creste stă luna […]
Chemare acasă… Șapte stele surățele se horeau pe cer, Abia că licăreau, De mână mă țineau, Și ochii le ținteau, Și codri adormeau, Și munții se mirau, De lut și foc și fier, Dar ele ce făceau? Că tot se depărtau, Și nu se mai zăreau, Deodată se făceau, Că pier. Nu te întrista preamărite […]