Tradiții și obiceiuri în Maramureș

Daniel LEȘ
& Maria ZAPCA
Tradiții și obiceiuri
în Maramureș 💙💛❤

Prima întâlnire cu divinitatea!

Sunt două surse de inspiraţie în lumea asta: Divină şi malefică. Sunt artişti care dacă nu beau şi nu se droghează, nu pot să lucreze. Sunt artişti care dacă nu sunt bine cu Dumnezeu şi cu ei înşişi, nu pot să lucreze. Şi sunt artişti care fac artă pe bandă, ca să supravieţuiască sau ca să vândă, că au nevoie de bani. Tot artişti sunt toţi. Oscilăm între cele două, a vinde şi a face artă de dragul artei, pentru că vrând-nevrând compromisul în viaţă apare. Ai ajuns recunoscut, te sună cineva şi spune «vreau două lucrări, dar te rog să mi le faci să se asorteze cu covorul din salon», şi-atunci tu vei face operă decorativă, nu-ţi vei da tot interesul pentru că femeia are bani, tu ai nevoie de bani să-ţi ţii copilul la şcoală, şi uite aşa apare compromisul. Sau mai poate să apară o comandă în care să faci lucrurile pe bandă, cum ar fi să faci două, trei sute de căni de aceeaşi mărime. Nu zic că nu sunt frumoase, aici vorbim de ceramică în mod utilitar, şi ai nevoie de ele. Faptul că respecţi o formă, o linie care spune ceva, este un lucru bun, dar ţine de meşteşug. Şi când vorbim de inspiraţie şi de artă creativă, atunci ţine de suflet şi de Dumnezeu. Când Dumnezeu îţi trimite acea inspiraţie, o văd ca o sămânţă mică ce ţi-o pune în creier. Acea sămânţă încolţeşte şi-ţi vine ideea. Ideea nu poate veni de la tine, pentru că nu ai cum să stai închis undeva şi să-ţi vină idei. Tu ai mai văzut undeva ceva şi te-ai inspirat, natura…ai crescut într-o lume de pace, ai crescut într-un sat, şi toate astea puse cap la cap, când creşte acea sămânţă, se dezvoltă, şi când te duci în faţa materialului, fie lut sau orice ar fi, artistul este chemat să transpună starea pe care o are el în lucrare. Artiştii mai întâi şi mai întâi ar trebui să imprime starea pe care o au ei lucrării respective. Şi dacă starea pe care o ai este bună, atunci vei face o lucrare bună. Dacă ai o stare proastă s-ar putea să nu iasă…să iasă o lucrare chinuită. Cam asta înţeleg eu despre ce înseamnă artă. Că tot mă chinui să înţeleg ce-i arta până la urmă? Şi ajung să-mi dau seama că poate şi-un şanţ dacă-l sapi, să-l sapi artistic şi frumos, sau să-l sapi în bătaie de joc. Dar despre asta trebuie să se pronunţe marii artişti. Eu sunt un modest făuritor de oale şi de figurine care-mi aduc mare bucurie în viaţă, şi fac cu drag ceea ce fac. Am un lux în viaţa asta, să fac cu drag ceea ce fac la mine acasă. Acuma că lumea zice că sunt sau nu artist, prea puţin contează pentru mine, dar ceea ce contează este când mă pun la masa de lucru, să ştiu că fac ce trebuie.

Avem multe dovezi istorice… avem atâtea dovezi, dar aş vrea un pic, dacă e corect spus, să-i educăm pe ascultătorii noşti, că mulţi dintre ei precis au cunoştinţe, dar ar trebui să ştie că nu tot ceea ce este pe piaţă este ceramică autentică. Ne-a invadat, îmi pare rău s-o spun, piaţa din China, din Bulgaria, sunt foarte multe obiecte turnate în forme şi se vând la marginea drumului. Sunt acele sărbători în care nu mai scapi de acea ceramică pictată în toată culorile, toate sunt amestecate, nu au o linie. E acea ceramică ce nu respectă normele, să zic, în care vasul trebuie să fie curat, să nu conţină glazuri pe bază de plumb. Toate lucrurile astea se vând la colţul străzii. Omul de rând crede că cumpără o oală bună de sarmale care o pune pe foc şi după o folosinţă îi crapă, sau fierbe sarmalele într-o oală glazurată cu glazuri pe bază de plumb. Nu-i sănătos. Noi trebuie să ne trezim ca şi consumatori şi să spunem «Dacă-mi cumpăr un vas, vreau să văd vasul ăla ce respectă, ce linii are, de unde-l am, cine-i meşterul, să aibă şi povestea.» Foarte mulţi care-i vedeţi pe stradă nu sunt meşteri, sunt comercianţi care cumpără de la alţi meşteri, le amestecă şi vând la metru cub. Ar trebui un pic să se facă o cernere aici, şi spun lucrurile astea nu din invidie, din respect pentru meşterii care o viaţă întreagă au lucrat după tradiţie, şi au lucrat şi au făcut ce trebuie. Au lucrat curat şi ordonat. Pentru ei fac lucrul ăsta. Pentru mine, de bine de rău, Dumnezeu mi-ajută, am atelierul, am o soţie credincioasă care face în aşa fel încât să facă lucrurile ca să avem cu ce trăi. Şi-n continuare îmi duc o viaţă de fericit, boem, liber… de dac liber în Maramureş.

Daniel LEȘ

E strigător la cer ce se-ntâmplă…

Am avansat atâta de mult în știință și vrem să ștergem tot trecutu nostru… da eu tătă viața zîc, poate aceia bogați să zîcă o trăit foarte bine, eu nu, noi am fost săraci și am trăit greu, o fost greutăți, d-apoi ni greu ș-amu, acuma îi mai greu, nu-i ușor. Viața noastră și istoria îi tare frumoasă, o fost greu, dar o fost trainică, ai știut pentru ce. Dar amu, se schimbă de azi pă mâine, să schimbă legiurile, nu știu unde am ajunge cu atâta știință și cu atâta…eu doresc înapoi să fie legiurile, să fie cum o fost, lege îi lege, să știi cine îi în poliție, să știi cine îi șefu tău, nu să răspunzi așa cu duritate, să grăiești atâta obrăznicie, nu mai știi în țara asta ce se-ntâmplă cu legiurile estea. Și demult o trăit oameni așe. Înainte eram mai mulți care împărtășeau această suferință, acum când te uiți în jur, nu mai e aproape nimeni, ca după război, foarte puțini oameni care o mai rămas. Așă că nu se merită să ții nimic, și te duci la bietu om ce ține unu pe uliță o vacă la 30 de persoane și dai un doi lei pe lapte, pe mine cel puțin mă doare sufletu, eu și când mă duc în piață și-mi cere doi lei, eu îi dau patru, mă doare sufletu când văd că o bătrână cu mâini răsucite îmi vinde mie lapte, e strigător la cer ce se-ntâmplă. Oare de ce, că demult de tăte s-o meritat?

Maria ZAPCA

În 2020 #stămacasă,
vizităm România, 💙💛❤
reSTART-ăm turismul românesc!