cóbiliță sf [At: H II / V: ~bel~, (hiperurbanism) ~óvil- / A și: (rar) ~líță / Pl: ~țe / E: bg, srb кoбилицa] 1 Bucată de lemn curbată, cu toarte, cârlige sau crestături la cele două capete, care se poartă pe umeri și sevește la transportarea găleților, a cofelor, a coșurilor ori a altor greutăți. […]