cóbiliță sf [At: H II / V: ~bel~, (hiperurbanism) ~óvil- / A și: (rar) ~líță / Pl: ~țe / E: bg, srb кoбилицa] 1 Bucată de lemn curbată, cu toarte, cârlige sau crestături la cele două capete, care se poartă pe umeri și sevește la transportarea găleților, a cofelor, a coșurilor ori a altor greutăți.
cotroánă sf [At: PĂCALĂ, M. R. 443 / Pl: ~ne / E: ctm cotră și cotloană] (Îvp) 1 Cavitate în pământ în care se fixează foalele. 2 Bucătărie de vară, făcută din scânduri.
Cobilița vs cotroana
Veșnicia s-a născut la sat…
Muică, noi suntem un neam,
Ca frunza lucind pe ram,
Dacă n-aveam Jii de soi,
Trăgeam Oltul mai la noi.
Cerul cât e de-nflorit,
De la noi s-a-mpodobit,
Din ștergarul nostru-a luat,
Curcubeul lui vărgat.
Luna plină când e roată,
După pâinea-n țest e luată,
Iar sprânceana ei măiastră,
După cobilița noastră…
Serilor că să lucească,
Le-am dat ia oltenească,
Cloșca lui cu puii goi,
Este cloța de la noi.
Muică, suntem neam de piatră,
Când e vorba pentru vatră,
Suntem pui de brâncoveni,
De panduri și de jieni
Dacă n-aveam munți cum sunt,
Îi scoteam și din pământ,
Dunăre dacă n-aveam,
Jiul Dunăre-l făceam.
Tudor Gheorghe, un cântăreț, compozitor și actor român, născut la 1 august 1945, în comuna Podari, județul Dolj, dintr-o familie de țărani… o celulă care acum se chinuie să supravieţuiscă.