Legenda lui Lucifer
Din umbra falnicelor bolți
Ea pasul și-l îndreaptă
Lângă fereastră, unde-n colț
Luceafărul așteaptă.
Mihail Eminescu – Luceafărul
Legenda lui Lucifer e arhicunoscută în rândurile creştinilor şi nu numai. Îngerul care a dorit să-i ia locul lui Dumnezeu a devenit echivalent cu răul absolut. Din preferatul Domnului, Lucifer s-a transformat într-un monstru hidos, al cărui nume mulţi se feresc să-l rostească, de teamă să nu-l atragă în vieţile lor. Ceea ce probabil doar puţini ştiu e faptul că Lucifer, cel care s-a răzvrătit împotriva tatălui său, s-a luptat cu fratele său mai mic, Mihail ( Mikha’el – „Cel ce este ca zeul suprem”), apoi a fost exilat pe Pământ împreună cu acoliţii săi, este inexistent în Biblie.
Legenda şi numele său au apărut în urma interpretării eronate a unor versete din două capitole biblice, al 14-lea din Cartea lui Isaia şi al 28-lea din Cartea lui Iezechiel. Cuvântul lucifer, care înseamnă „aducătorul luminii” era folosit în latină pentru a desemna o fază a planetei Venus (luceafărul de dimineaţă), întâlnit în operele autorilor romani, Cicero, Plinius cel Bătrân, Virgiliu, Ovidiu. Pentru luceafărul de seară, romanii foloseau un alt nume, „vesper”. Pe scurt, romanii numeau luceafărul de dimineaţă Lucifer, iar pe cel de seară Vesper, deşi era vorba despre aceeaşi planetă. În Biblie, diavolul este numit în multe feluri (Satan, diavol, adversar, inamic, acuzator, marele balaur, şarpele cel bătrân, Beelzebub, Belial), dar nici măcar o singură dată Lucifer. În Cartea lui Isaia, profetul ce a dat numele capitolului îl descrie pe regele Babilonului ca pe un luceafăr de dimineaţă (“helel” în ebraică), căzut în ochii Domnului. Eusebiu Sofronie Ieronim din Dalmaţia a tradus luceafărul de dimineaţă prin cuvântul latinesc lucifer.
Cu toate acestea, unii interpreţi ai Bibliei au ignorat sensul real al cuvântului lucifer şi faptul că Isaia se referea în respectivul capitol la regele Babilonului, înţelegând că este vorba despre Satan şi despre decăderea lui. În a doua epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Petru, acelaşi cuvânt (“phosphoros” în greacă, echivalentul ebraicului ”helel”) a fost tradus în latină tot prin lucifer, deşi nu există nicio referire la Diavol. Iar în Apocalipsa, Iisus spune: „Eu sunt rădăcina şi odrasla lui David, luceafărul de dimineaţă (helel în ebraică, phosphoros în greacă şi lucifer în latină)”.
„Înţelepţii” Bisericii au păstrat pentru aceste două pasaje sensul real al cuvântului lucifer, adică luceafăr de dimineaţă, însă nu au vrut nici în ruptul capului să aplice aceeaşi logică şi la Isaia. Astfel, dintr-o eroare de interpretare, îngerul rebel s-a ales cu un nou nume, Lucifer, care a început să fie folosit pentru Diavol şi răspândit cu ajutorul unor lucrări precum Infernul lui Dante Alighieri, Paradisul Pierdut al lui John Milton, dar şi Biblia regelui James, folosită şi astăzi de cei mai mulţi vorbitori de limbă engleză. Capitolele 13 şi 14 ale Cărţii lui Isaia se referă la „proorocia despre Babilon pe care a văzut-o Isaia, fiul lui Amos”. În versetul 4, Yahweh îi spune limpede lui Isaia: „Tu vei cânta cântecul acesta de ocară împotriva împăratului Babilonului şi vei zice: (…) Cum ai căzut tu din ceruri, stea strălucitoare, fecior al dimineţii! Cum ai fost aruncat la pământ, tu, biruitor de neamuri!..” etc..Deci e clar că aceste cuvinte se referă la regele Babilonului, nicidecum la îngerul răzvrătit. Acest rege a stârnit mânia dumnezeului evreilor în primul rând pentru că i-a cucerit pe evrei, iar în al doilea rând deoarece s-a crezut atotputernic, un zeu pe Pământ.
La fel stau lucrurile şi cu Cartea lui Iezechiel. Aici, Yahweh îl trimite pe profet cu ameninţări la mai multe popoare.Ameninţările lui Yahweh prin gura lui Iezechiel erau îndreptate către oameni, israeliţii care şi-au pierdut credinţa dar şi duşmanii Israelului. La capitolul 28 continuă ameninţările la adresa oraşului Tir, de această dată îndreptându-se către conducătorul său: „Fost-a cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis: Fiul omului, spune celui ce domneşte în Tir: Aşa zice Domnul Dumnezeu: Inima ta s-a înălţat şi a zis: «Sunt un dumnezeu şi stau pe scaunul lui Dumnezeu în inima mărilor», dar tu, deşi nu eşti Dumnezeu, ci om, îţi închipui în inima ta că eşti la fel cu Dumnezeu” (1-2). De ce se consideră că este vorba despre Lucifer, când scrie negru pe alb: Yahweh îl trimite pe Iezechiel la cel ce domneşte în Tir, adică la regele cetăţii. Acest rege era un om, nicidecum un înger. Altfel, probabil s-ar fi găsit câteva mărturii scrise, mai ales în Biblie, care să ateste faptul că, în timpul lui Iezechiel, un înger a condus o cetate. Din citatul de mai sus se înţelege că acest rege a devenit foarte arogant, considerându-se un (dumne)zeu. Pasajul „nu eşti Dumnezeu, ci om” subliniază foarte clar că acest conducător al Tirului era om, nu înger sau Dumnezeu. Dacă s-ar fi referit la Lucifer, fără îndoială că pasajul de mai sus ar fi specificat „nu eşti Dumnezeu, ci înger”.
În Biblie nu este vorba despre niciun înger răzvrătit, ci doar despre doi regi care s-au crezut zei, aşa cum procedau de altfel majoritatea. Iată şi părerea Bisericii Ortodoxe referitoare la Lucifer:
„în Isaia 14:12, titlul de «steaua dimineţii» (Lucifer)este dat tiranului rege babilonian, despre care profetul spune că va cădea. Acest pasaj a fost aplicat ulterior prinţului demonilor, astfel că numele de «Lucifer» a început să fie folosit pentru Satana şi a fost răspândit cu ajutorul unor lucrări precum ,«Infernul» lui Dante Alighieri şi «Paradisul Pierdut» al lui John Milton, dar pentru vorbitorii de engleză cea mai mare influenţă a fost determinată de utilizarea în traducerea engleză a Bibliei King James. Un pasaj similar din Iezechiel 28:11-19, privind «regele din Tir», a fost aplicat, de asemenea, şi lui Satana, contribuind la imaginea tradiţională a Satanei şi a căderii sale.”
Ce spune Biserica?
… în Isaia 14:12 şi Iezechiel 28:11-19 nu este vorba despre îngerul decăzut, ci despre regele Babilonului şi cel al Tirului. Iar acele pasaje au fost aplicate ulterior Satanei.
360 °
666
– texte preluate din mai multe surse –
– foto Mircea Bezergheanu * Culmea Pricopanului –
