Stindardul Geto-Dacilor

Steagul cu cap de LUP 🐺 DRACON 🐺
Povestea HUNEDOAREI 🏹 GETÆ

Stindardul Geto-Dacilor

Steagul cu cap de LUP

O poveste de Dumitru Almaș 🐺

Cel mai viteaz şi mai înţelept rege al dacilor, stramoşii noştri, a fost Decebal. Înca de pe când era baieţas era curajos, drept, cinstit, milos cu cei în suferinţa. Și vreau să vă spun că nu numai cu oamenii, ci şi cu animalele se purta cu grijă şi milă.

Într-o zi, umblând cu prietenul său Duran prin pădurile din preajma Sarmizegetusei, a găsit un pui de lup căzut într-o prăpastie. Era mic, abia făcea ochi şi în cădere îşi rupsese un picior. Tremura, scheuna, părea gata să moară. Decebal l-a dus în cetate, i-a legat piciorul rupt între lopaţele şi l-a adăpostit într-o şură. Când s-a vindecat, a crescut mai mare şi mai voinic decât un câine ciobănesc. Era domesticit, blând cu cei buni şi aprig cu cei răi. Avea părul sur, aspru, gât gros, picioare puternice şi colţii ascuţiţi. Când se înfuria, scotea un scheunat subţire, ca un şuier, de care toţi câinii şi chiar oamenii se înspaimantau. Poate de aceea Decebal l-a numit Şuier şi l-a învaţat să adune vânatul săgetat de el în pădure.

Odată, pe vreme de iarnă cu nameţi mari, Decebal s-a razleţit de ceata vânătorilor. Şi iaca, într-o poiană, s-a năpustit asupra lui o ceată de lupi flămânzi. În primele clipe Şuier şi-a sticlit ochii, parcă bucuros că-şi vede fraţii. Decebal, lângă tulpina unui fag, şi-a tras sabia cu vârful curbat, să se apere de fiare. L-a chemat pe Şuier să-i fie de ajutor. Lupul îmblanzit i-a venit la picioare. Dar haita de lupi a înconjurat copacul. Primul lup care a atacat a fost prins în curbura sabiei de tânărul prinţ şi crestat în ceafă. Ceilalţi lupi se pregăteau să sară… Deodată, Şuier s-a repezit între lupi, începand o luptă aprigă cu ei, scurmând și spulberând zăpada. Dar lupii erau numeroşi şi au prins să-l sfaşie cu colţii. Decebal, urcat în fag, îi străpungea cu sageţile şi haita s-a retras în pădure, urlând a pagubă. Scorilo, tatăl lui Decebal, s-a minunat de curajul fiului sau – Tată, Şuier m-a salvat!… Atunci toţi l-au văzut pe Şuier zăcând între cei patru lupi sagetaţi, care înroşisera zăpada. Şuier n-a mai trăit. A murit privindu-şi stăpânul pe care l-a aparat cu credință.

Tânărul i-a cerut unui meşter fierar să-i făurească din aramă un cap de lup, cu gura căscată, un cap ca al lui Şuier. Un cojocar a cusut din pielicele de ied un fel de pungă lungă de trei coţi, care, prinsă de capul de lup de aramă pus într-o prăjină de fier, şuiera în bătaia vântului…

Aşa s-a făcut steagul de luptă al geto-dacilor.

Written by p⊕vestea

Se spune că un popor fără tradiții este un popor fără viitor… ! Viitorul copiilor este de fapt viitorul nostru! Copilul tău trebuie să viseze! Copilul tău are nevoie de o ancoră, are nevoie să îşi cunoască cu adevărat rădăcinile. Copilul tău trebuie să viseze la 7529 de ani de continuitate pentru un viitor sigur pentru el… altfel o să rămână singur în necunoscut. Nu-ţi lăsa copilul singur în necunoscut ♦ susține și TU proiectul

Website: https://www.patreon.com/PovesteaLocurilor