Drumul Milenar
Drumul romanilor ⚔️ 🏹
în drum spre Sarmizegetusa
Prin aceşti munţi, acoperiţi cu păduri întinse de foioase şi conifere, natura mai întâi, şi apoi oamenii, au săpat treceri şi au construit drumurile care au permis legăturile din interiorul depresiunii şi cu teritoriile de dincolo de aceasta. Secole şi chiar milenii, drumul de legătură spre Oltenia nu s-a făcut prin sălbaticul şi îngustul defileu al Jiului, ci peste culme, prin Pasul Vâlcan, la 1621m înălţime, pe unde au urcat şi romanii în drum spre capitala Imperiului Getic. Tradiţia a păstrat amintirea acestor treceri, ba s-au găsit şi urme materiale care o atestă (între care un depozit de denari – monedă romană din acea epocă). Oltenii foloseau drumul milenar peste culme prin pasul Vâlcan, cu tot urcuşul pe plaiuri de munte, întrucât era mai „de-a dreptul” spre oraşele Vulcan şi Lupeni.
Drumul Poştaşioanelor
Din cealaltă parte a munţilor, dinspre Haţeg mergi în sus pe valea Streiului până la Merişor, unde aceasta apucă brusc spre nord, îngustându-se spre obârşii. Drumul, ceva mai înlesnit, trebuie astfel să părăsească valea şi să urce peste o şa de munte pentru a ajunge în Depresiunea Petroşani. Pe vremuri, secole de-a rândul, drumul o lua de-a dreptul spre miazăzi, peste o ramificaţie relativ joasă a Munţilor Retezatului, pe la Dealul Babii (la 934m înălţime), ieşind în depresiune la Vulcan, unde se lega cu celălat drum care venea tot peste munte din Oltenia.
După ştirile mai vechi, drumul acesta, ce străbătea regiunea de-a curmezişul prin pasul Dealul Babii, prin localitatea Vulcan şi prin pasul Vâlcan, a fost drumul principal peste munte între Ţara Haţegului şi depresiunea subcarpatică de la Tîrgu Jiu. Pe acest drum treceau şi poştaşioanele de la Haţeg la Vulcan şi de acolo mai departe spre Oltenia. Acestea au fost drumurile folosite sute şi sute de ani de localnici, căi anevoioase, cu urcuşuri şi coborâşuri grele, cu popasurile şi adăposturile lor în umbra pădurii, cu primejdiile vremii schimbătoare de munte.
Numai după ce a început exploatarea industrială a cărbunilor, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea s-a simţit mai intens necesitatea unor căi de comunicaţie lesnicioase până la Petroşani, atât pentru transportul cărbunilor, cât şi pentru transportul materialelor şi utilajelor folosite la industria extractivă. Prima şosea şi prima cale ferată, executate între anii 1867-1870, au legat Depresiunea Petroşani spre nord prin pasul Merişor şi Valea Streiului.
Drumul lui Mihai VITEAZUL
Ulterior calea ferată şi şoseaua au fost prelungite spre vest până la Vulcan şi Lupeni, unde exploatările carbonifere au început mai târziu. Către sud, spre Oltenia, şoseaua ce străbate sălbaticul defileu al Jiului a căpătat mai mare însemnătate, cu timpul, prin transporturile – în primul rând ale produselor agroalimentare dinspre Oltenia, necesare localităţilor miniere din depresiunea Petroşani, astfel că drumul de culme al lui TRAIAN prin Pasul Vâlcan denumit şi Drumul lui Mihai VITEAZUL a pierdut treptat din importanţă.
360 °
⚔️ Lupta cu ROMA 🏹
🏹 Luptătoarele GETÆ ⚔️
Falxul și arcul lui A N T Y R U S ⚔️
Luptele geților cu Z O P Y R I O N 🏹
