Gânditorul de la Hamangia

& arhetipul piramidal KEOPS
Dobrogea

Gânditorul de la Hamangia

De la Gânditorul de la Hamangia
la triunghiul echilateral ascuns în
forma capului Sfinxului din Giza.

Gânditorul de la Hamangia

Deținător: MNIR
Nr. inv.: 15906 / 15907
Colecție: Ceramică
Perioadă: Preistorie
Datare: Secolele XLIX – XLVIII a.Ch.
Cultura: Hamangia
Material: Lut ars
Technică: Modelare, ardere
Dimensiuni: H=11,5 cm; l (bază)=7,5 cm / H=11,5 cm; l (bază)=5,4 cm
Copyright: MNIR

Gânditorul și perechea sa au fost aduse la suprafață în vara anului 1956 de o echipă de arheologi, condusă de Dumitru Berciu. Statuetele au fost descoperite într-un mormânt de lângă Cernavodă, în cursul cercetărilor arheologice din necropola de la Hamangia. Conform datării realizate, statuetele au o vechime de 5.500-6000 ani (3500 -4000 î.e.n.) şi sunt considerate capodopere ale artei primitive universale.

Primul mare cimitir neolitic descoperit în România

La confluenţa văii Carasu cu Dunărea, la nord de aceasta, pe malul drept al fluviului, pe o lungime de cca 1,5 km au fost descoperite numeroase vestrigii arheologice care au demonstrat existenţa unor locuiri umane atribuite culturilor Hamangia, Boian, Gumelniţa şi Cernavodă. Între acestea, cele atribuite culturii Hamangia, pe malul înalt al fluviului, acoperind zona dintre teritoriul oraşului şi până în locul numit Coada Zăvoiului, demonstrează o locuire intensă de-a lungul unei perioade mai lungi de timp, cercetată în perioada 1954-1958. Dar, de departe, cea mai interesantă zonă este cea cunoscută sub numele de Columbia D (numele unui cartier al oraşului) unde a fost cercetată cea mai mare necropolă aparţinând comunităţilor acestei culturi, cu peste 300 de morminte de înhumaţie.

Este posibil ca această necropolă să fi fost spaţiul rezervat înmormântării decedaţilor din toate aşezările aparţinând culturii Hamangia descoperite în zonă, sugerând existenţa unui spaţiu care, în acest caz, ar fi aparţinut lumii de dincolo, unde continuau să existe sufletele celor morţi…

Cele mai multe dintre aceste morminte conţineau schelete ce demonstrează faptul că trupurile defuncţilor fuseseră depuse în groapa funerară în poziţie întinsă, orientate, cele mai multe dintre ele, NE-SV. Puţine dintre acestea demonstrau depunerea cadavrului în poziţie chircită. În cazul celor mai multe dintre ele, inventarul funerar includea topoare de piatră, vase de lut ars cu forme, dimensiuni şi decoruri diferite, dar şi statuete feminine. Printre ofrandele funerare au mai fost descoperite şi oase de animale ce demonstrează depunerea unor părţi ale corpului diferitelor animale. Printre acestea trebuie menţionate craniile unor astfel de animale, cele mai importante părând a fi cele de porc mistreţ, sugerând importanţa şi mai ales valoarea simbolică acordată acestor ofrande. Diferitele obiecte, dar şi ofrandele funerare depuse în morminte, sunt cele care ne sugerează poziţia socială a defuncţilor în cadrul comunităţii, dar şi valorile simbolice ale lumii oamenilor acelui timp.

Cultura Hamangia

Decoperirea, în 1952, în localitatea Hamangia, comuna Baia, judeţul Constanţa, a primelor vestigii arheologice atribuite de către profesorul Dumitru Berciu acestei culturi, a ridicat de la bun început numeroase semne de întrebare. În primul rând, vasele de lut ars cu forme şi decoruri nemaiîntâlnite până atunci demonstrau existenţa unor comunităţi umane care păreau a nu avea rădăcini în spaţiul dintre Dunăre şi mare. De unde veneau, dacă veneau de undeva? Cine erau cei care le creaseră şi le folosiseră? Unde le erau strămoşii? Şi mai ales, ce se întâmplase cu urmaşii celor care trăiseră acolo? Studiul atent al tuturor fragmentelor ceramice, al uneltelor, al resturilor colibelor sau bordeielor din aşezările în care s-au făcut săpături arheologice a început treptat să ridice, puţin câte puţin, vălul enigmatic aşternut de timp. Analizând și comparând ceea ce se ştia despre descoperiri făcute pe spaţii vaste, arheologii, şi primul dintre ei avea să fie profesorul Dumitru Berciu, au început, pas cu pas, să contureze un tablou din ce în ce mai cuprinzător. Astfel, prin caracteristicile formelor sale de manifestare, s-a putut stabili că această cultură îşi are originile în culturile neoliticului mijlociu balcano-anatolian.

Dobrogea în neolitic

Chiar dacă încă nu se poate demonstra foarte precis, originea acestei culturi se regăseşte în mod cert în Anatolia, de unde comunităţile acesteia au plecat, într-un moment ce poate fi considerat ca reprezentând începutul epocii anatoliene a cuprului, spre alte meleaguri, respectiv spre ţărmurile de vest ale Mării Negre. Care vor fi fost motivele acestei migraţii este încă greu de înţeles. Lipsa resturilor de locuire sau a mormintelor în toată Peninsula Balcanică i-a făcut pe specialişti să creadă că, foarte probabil, aceste comunități au ajuns în nord-estul Bulgariei şi în Dobrogea, circulând de-a lungul ţărmului Mării Negre. Odată stabilite aici, s-au extins spre interior, probabil de-a lungul văilor râurilor.

Acesta este momentul în care Dobrogea intră în istoria perioadei neolitice. Era pentru prima dată când în preistoria zonei era documentată existenţa unor comunităţi care, având cunoştinţe foarte avansate de navigaţie, mai precis de ceea ce numim astăzi – cabotaj, locuiesc acest teritoriu. Evoluţia sa, relativ îndelungată, de-a lungul a cca şapte – opt secole, a permis evidenţierea a trei faze, dintre care ultimele două au fost subdivizate la rândul lor. Comunităţile culturii Hamangia au preferat să locuiască în aşezări situate pe terasele râurilor sau văilor, în apropierea cursurilor de apă sau pe malurile lacurilor litorale. Nici una dintre aşezările cunoscute până în prezent nu este fortificată. Locuinţele nu par să fi fost dispuse după un plan preexistent. Cele adâncite în pământ, preponderente în decursul fazelor iniţiale, puteau avea una sau, mai rar, două sau trei încăperi. Cele de suprafaţă aveau suprafeţe de până la 30 m², cu pereţi de lut şi o structură de rezistenţă de lemn, acoperită cu puţin lut. Corpurile decedaţilor erau depuse în spaţii special rezervate, necropole. Cea mai importantă este cea descoperită şi cercetată la Cernavodă unde au fost studiate peste 400 de morminte. Ritul predominant era înhumaţia. Corpul decedatului era însoțit de obiecte diferite, arme, unelte, podoabe, dar şi ceramică sau diferite oase de animale.

Acestea au permis afirmarea unor diferenţieri sociale între decedaţi. Analizele antropologice au relevant existenţa unei populaţii amestecate cu elemente ce puteau proveni atât din Anatolia, cât şi din zona est-mediteraneană, alături de cele autohtone. Studierea uneltelor de silex a demonstrat persistenţa unor tradiţii mai vechi, anterioare, caracterizate de microlitism şi tehnicile de cioplire. Foarte probabil, acestea se datorează populaţiei autohtone ce locuia în zonele unde se stabiliseră noii veniţi şi cu care aceştia au intrat în contact. Oasele diverselor animale descoperite în cursul cercetărilor arheologice sugerează cu pregnanţă importanţa creşterii animalelor, în principal a ovicaprinelor, dar şi a bovinelor, porcul fiind totuşi puţin reprezentat. Alături de această ocupaţie, vânătoarea furniza şi ea o parte importantă din carnea consumată. În funcţie de caracteristicile mediului, erau vânaţi mistreţul, cerbul, căpriorul sau chiar măgarul sălbatic. Ceramica este, la rândul ei, caracterizată de forme şi decoruri caracteristice. Însă ceea ce individualizează comunităţile acestei culturi este, în primul rând, plastica antropomorfă care, şi ea, demonstrează origini anatoliene. Sfârşitul evoluţiei acestor comunităţi este neclar deocamdată. Putem presupune, datorită intenselor contacte şi schimburi cu alte comunităţi ale culturilor Boian şi Precucuteni situate la vest şi nord, că treptat se va fi ajuns la amestecuri de populaţii ce vor fi cunoscute mai târziu sub numele de gumelniţene.

Arhetipul piramidal (standard Keops) a fost prezent la malurile Dunării cu 1.500 de ani înainte de încercarea egipteană…

Gânditorul de la Hamangia dezvăluie o geometrie extraordinară „sintetică”, codificată în corpul său, prin care iese una după alta ca o cascadă neîntreruptă ce impresionează.

Partea superioară geometrizată a gânditorului deține în sine arhetipul piramidal într-un mod care, suprapus piramidei lui Keops, se potrivește perfect – şi nu numai; dar într-un anumit mod, doi gânditori (copie) combinați redau arhetipul piramidal prin diferite părți ale corpului lor – Piramida Keops, la o scară de 1: 10.000, are absolut măsura Gânditorului – partea superioară a statuetei copiază triunghiul echilateral ascuns în forma capului Sfinxului din Giza.

Gânditorul de la Hamangia, pe lângă modul combinatoric al raporturilor piramidale, este de asemenea o cheie a accesului la cele mai profunde mistere ale Piramidei lui Keops. Piramida lui Keops a fost construită în jurul anului 2.500 î.Hr., dar gânditorul Hamangiei a fost creat în jur de 4.000 î.Hr. Gânditorul este mult mai în vârstă decât Piramida, cu 1.000-1.500 de ani.

Mica statuetă dunărean-pontică dă naștere unei interogări; arhetipul piramidal (standard Keops) a fost prezent la malurile Dunării cu 1.500 de ani înainte de încercarea egipteană…

Vezi mai mult 360 °

De la Dunăre spre Nil… peste o sută de cuvinte comune cu egipteana veche

Sumerologul rus A. Kifisin: „Strămoşii rumânilor au exercitat o influenţă puternică asupra întregii lumi antice, respectiv a vechii Elade, a vechiului Egipt, a Sumerului şi chiar a Chinei.”

HAMANGIA integrat Romania OLD Europe

Surse: Muzeul Naţional de Istorie a României mnir.ro, Vasile Droj.

Written by p⊕vestea

Se spune că un popor fără tradiții este un popor fără viitor… ! Viitorul copiilor este de fapt viitorul nostru! Copilul tău trebuie să viseze! Copilul tău are nevoie de o ancoră, are nevoie să îşi cunoască cu adevărat rădăcinile. Copilul tău trebuie să viseze la 7531 de ani de continuitate pentru un viitor sigur pentru el… altfel o să rămână singur în necunoscut. Nu-ţi lăsa copilul singur în necunoscut ♦ susține și TU proiectul

Website: https://europegenesys.com