Despre cotropitorii neamului românesc…
Despre latinitatea neamului românesc.
Un academician clujean cere Parlamentului, Guvernului şi Preşedinţiei constituirea unor comisii speciale pentru înlocuirea imnului ”Deşteaptă-te române!”, pe motiv că imnul actual „inspiră tristeţe”, ”ba chiar insultă, denigrează neamul românesc”.
”M-am adresat, joi, prin scrisori, Comisiei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea propunerii legislative de revizuire a Constituţiei, Guvernului şi Preşedinţiei României, solicitând formarea unor comisii de specialitate atât pentru adoptarea unui nou imn de stat, cât şi pentru adăugarea unei steme adecvate pe drapelul naţional, precum şi pentru stabilirea altor date de sărbătorire a Zilei Naţionale a României şi a Zilei Marinei. Am propus iniţierea procesului de schimbare a imnului de stat al României cu unul care nu se demodează odată cu schimbarea regimurilor politice, cu trecerea vremii. Mai multe voci ale unor personalităţi reprezentative culturii româneşti, precum scriitorul Andrei Pleşu, compozitorii Horia Moculescu, Marius Ţeicu, academicianul Cristian Petru Bălan sau criticul literar Dan Toma Dulciu, au exprimat necesitatea schimbării imnului naţional al României, pentru simplul fapt că linia melodică se află într-o gamă minoră ce inspiră tristeţe, iar textul nu ne face cinste, ba chiar insultă, denigrează neamul românesc, iar mai nou respectă directivele CE” Adrian Toader
Adrian Toader a explicat că, în opinia sa, încă din titlu şi din prima strofă se observă, prin îndemnul ”Deşteaptă-te”, trimiterea la ideea că poporul român are nevoie de deşteptare, că ar fi inapt, incapabil, adâncit în ”somnul cel de moarte”, deci mort sau aproape mort.
”Cu primul cuvânt, dar nu numai, în prima strofă se produce segregarea populaţiei, aceasta fiind împărţită în două mari grupări, cei treji, cei care intonează imnul la un moment dat, pe de-o parte, şi cei adormiţi, respectiv audienţa, de cealaltă parte. Anume, nu se spune – să ne deşteptăm români -, incluzând aici şi vorbitorul, ci – <Deşteaptă-te> -, adică <tu să te deştepţi, că eu sunt treaz din moment ce am realizat că tu dormi>. Iată o primă sugestie de segregare destul de direct şi agresivă care induce separatismul, de genul tu aşa, eu altfel.”
Adrian Toader susţine că textul actualului imn aduce aminte în strofa a 2-a de latinitatea neamului românesc şi pune accent pe aceasta atât prin versurile ”sânge de roman”, cât şi prin ”un nume de Traian”, lăsând deoparte originea poporului român, în timp ce ridică în slăvi un cotropitor al Daciei.
Apariţia strigoilor…
”Strofa a 3-ia, versul – <Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne> – sugerează ideea că am fi un popor sălbatic, care atacă prin surprindere fiinţe fără apărare, îngrădite, paşnice. În strofa a 4-a remarcăm faptul că domnitorii noştri cu care ar trebui să ne mândrim, sunt dosiţi undeva drept – măreţe umbre. Dacă aceştia ne sunt repere istorice, atunci necesită a fi vii în inimile noastre, amintiri calde cu care ne mândrim şi exemple pe care le urmăm şi nicidecum să întărim idea de umbre/strigoi, urmând cu – <moarte strigă toţi> -.
Neamul românesc nu trebuie învăţat să urmeze umbrele, nu suntem adepţii apariţiei strigoilor cu care ne-am mândri, poate într-un parc de distracţii pentru copii, dar nu în simbolul nostru naţional şi nu să ne grăbim spre moarte”, a argumentat academicianul.
Foto Adrian Petrișor / Sursă Mediafax 360 ° Latinitatea neamului românesc