Sporturile de iarnă
Șampionii și snobii…
Două categorii sociale practică sporturile de iarnă: șampionii și snobii. Cei dintâiu face sport pentru cupe, ceilalți pentru gomă. Cupă și gomă sunt deci două noțiuni elementare pentru cei ce vrea să devină un sportmen hibernal, și asupra cărora trebue să stăruim. Ceeace caracterizează pe șampion, este perversiunea ce are pentru cupe, perversiune cu atât mai ciudată, cu cât obiectul patimei șampionilor nu sunt cupele pline, ci niște cupe goale. Pentru câștigarea unei asemenea cupe antipatice, șampionul riscă mari primejdii. El este în definitiv, o ființă anormală și, după experiența d-nei Ventura cu „Prizoniera”, care a dovedit că publicul nostru nu gustă subiectele anormale, ar trebui să renunțăm la descrierea unui astfel de tip.
Adăogam însă că între șampion și snob există o ură de moarte, pshichologiile lor fiind complet opuse. Pentru șampion, snobul este cel ce-l calcă cu skiul pe ski, în fine o ființă care nu are altă ocupație decât să șicaneze pe șampion.
Majoritatea concludentă…
& dominourile enigmatice mah-jong
Snobii însă nu au de partea lor numărul. În adevăr, o gazetă sportivă ne informează că anul acesta, din cele câteva sute de sportsmeni debarcați de trenuri în Sinaia, nu au concurat la șampionate decât vre-o treizeci. Așadar, proporția între sampioni și snobi este mult în detrimentul celor dintâi, cari sunt în consecință considerați pe drept de către snobi ca niște maniaci de neînțeles.
Snobul, după cum am spus, face sporturi de iarnă pentru gomă. Gomă se numește un fel de complexă stare sufletească, ce face ca pacientul să nu se simtă bine decât când crede că a reușit să epateze pe burghezi prin însușirile lui mondene. Pentru el pretextul vilegiaturei din timpul verii este starea sănătății celui ce ar rămâne pe veci stigmatizat cu disprețul lumii elegante, dacă nu s-ar duce la băi. Pretextul vilegiaturei din sezonul actual sunt sporturile de iarnă. Sporturile de iarnă sunt: bobsleigh, skeleton, ski-kjørning, ski, mah-jong, bridge și black-botomul. De obiceiu, numai șampionii fac bobsleigh, skeleton și ski; snobii preferă mah-jongul, bridgele și blak-botomul. Din sporturile de iarnă ale snobilor, mah-jongul este cel mai indicat pentru gomă. Sportmenul cumpără din comerț o cutie cu multe piese de os, un fel de dominouri cu enigmatice figuri chinezești și cu jgheaburi. E foarte șic pentru snobii sportsmeni să stea în holul hotelului de la Sinaia, că să-i vadă toată lumea, în jurul unei mese, pe care își schimbă între ei micile plăci de os, așezându-le în jgheaburi.
În China mah-jongul este un fel de joc de noroc, cum ar fi dominoul de la noi. Acest joc, deși în mare vogă în Europa, are însă marele defect că e foarte complicat și regurile lui sunt greu de învățat. De aceea, nimeni, afară de chinezi, nu știe să-l joace, ceeace dă posibilitatea snobilor cari fac sporturi de iarnă în holul hotelului dela Sinaia, să joace mah-jong fiind cu totul chinezi în regurile acestui joc. Desigur că osânda aceasta de a sta câteva ceasuri pe zi, ca să împarți și să privești piesele de os fără să înțelegi nimic, și fără să cunoști jocul, trebue să fie groaznică, dar goma o impune, fapt din care se poate deduce puterea titanică și ravagiile ce produce în mintea pacientului această obsesie epidemică.
Bridgele și sania de bob
Bridgele sunt un sport de iarnă care, în loc de bob sau ski, se practică cu cărți de joc. El este ca și mah-jongul, și de aceea mulți îl joacă fără să-l știe, tot așa cum, în ce privește bobul, ei nu știu o boabă măcar. E suficient însă ca unul din jucători să răspundă cui îl întreabă: “jucăm bridge”, pentruca obiectivul gomei să fie atins, întreaga asistență din salon rămânând epatată. Black-botomul este ultimul dans la modă… și el închee în cursul nopții seria de sporturi de iarnă practicate de snobii de la Sinaia.
Pregătirile amatorului
În fine, mai sunt și alte sporturi de iarnă, cari se practică sub cerul liber, pe o pârtie amenajată în acest scop, dar, după cum am spus, cu ele se ocupă numai șampionii, prea puțini la număr și cu obiceiuri prea bizare, ca să mai stăruim asupra lor. Omul normal însă, este de ajuns să tragă după el o săniuță de copii sau să apară pe pârtie în pull-over multicoloră și cu bonetă de lână pe cap, pentruca nimeni să nu se îndoiască asupra calităților sale sportive, deși le ține ascunse cu o modestie desăvârșită, abținâdu-se eroic în tot timpul sezonului de iarnă să încalțe o pereche de ski sau să se dea cu bobul. Acestui sportsmen nu-i este deci teamă de virajele asasine, nici că se va împiedeca în prăjinile de ski. Lui nu trebue să-i fie teamă decât de una dintre cele mai ciudate apucături ale ființei excepționale ce se numește șampion, și anume de mania acestuia de a utiliza un langaj incomprehensibil pentru oamenii normali, un fel de esperanto halucinant, dar care face un efect de mare gomă, atunci când este ciripit de o snobinetă.
În adevăr, deodată șampionul ți se adresează cu cuvintele: ““Ai văzut Cristiania” skiorului întreruptă pe taluz la Halon de boerul cara s’a categorisit eri la III, la cupa I.N.E.F-ulii?”…
Amețit de asemenea bizare expresiuni, confundând “Cristiania” care este o figură ski, cu orașul ce poartă acelaș nume, rămâi cu gura căscată neștiind ce să răspunzi. Dacă rămâne într-o astfel de situație, ar fi pentru snob să se compromită iremediabil. De aceea, este bine ca înainte de a pleca la Sinaia, să vă familiarizați cu acest langaj sportiv, și pentru aceasta sugerăm șampionilor căzuți în deșuetudine, ideea să îmbrățișeze cariera de profesori de limba sportivă. E cert că acești profesori nu ar duce lipsă de elevi, dat fiind progresul pe care îl fac sporturile de iarnă la noi.
Iar dacă până acum nu ați fost la Sinaia măcar într-o Duminecă, grăbiți-vă, fiindcă iarna trece, și dacă nu veți fi văzut în sweater jucând mah-jong în holul hotelului din parc, sunteți pierdut: veți pierde la rândul dv. ocazia de a dobândi un prestigiu impunător, povestind în saloanele bucureștene acrobațiile ce ați făcut pe pârtia Sf. Ana-Bufet, grație unui ușor efort de imaginație.
Post scriptum
La enumerarea categoriilor sociale cari se ocupă cu sporturile de iarnă, am omis din eroare existența unui tip, pe care pshichologia l-ar denumi “tipul vizual”. În adevăr, printre sportmenii sezonului alb, sunt unii cari vin la Sinaia exclusiv ca să privească accidentele de bob și săniuță. Sunt fel de fel de hiene ale pârtiilor, cari mănâncă din ochi piciorușele cuconițelor ce zboară prin aer, aruncate la viraj de un skeleton, ca de o catapultă. Nu putem înțelege plăcerea sadică a acestor hiene, cari savurează nenorocirile și accidentele altora. Această lacună în facultatea noastră comprehensivă, ne-a făcut să ne adresăm unui altfel de tip sângeros, care ne-a lămurit pe tonul “șuetelor” dela Capșa:
– “Monșer, la București nu mai ai ce vedea… Femeile ne-au arătat atâtea picioare în ciorapi de mătase, încât suntem blazați de asemenea spectacole invariabile. Pe când aci, ia te uită: femeile nu poartă decât ciorapi groși de lână, ba unele și pantaloni sport bărbătești. Ce viziuni inedite!… Așa mai zic și eu, e ceva nou, care te scoate din blazarea obicinuită”… Ba te scoate uneori și din minți…
Dar cel mai plăcut sport de iarnă, din punct de vedere al viziunilor oculte rămâne patinajul. Acesta este prin excelență sportul femenin. De altfel, femeea devine tot mai sportivă, și la recentele campionate dela Sinaia, s’au distins prin acrobațiile lor, în limba sportivă se zice: “prin performanțele lor” pe când cuconițele de la patinaj se disting de obiceiu prin performanțele fizice pe cari le arată uneori, deoarece puține sunt ca patinatoarea din instantaneul de mai sus cari să îmbine îndemânarea sportivă cu aceea de a-și expune picioarele într-o pozițiune atrăgătoare…
Viziuni mondene dela Sinaia
Gazeta de Duminică
27.02.1927
360 °
Castelul PELEȘ din Sinaia – P⊕vestea
Timișoara 2021 – La Belle Époque @ GALLA Events
