💙💛❤
Cultura Vinča – Turdaş
& Tăblițele de la Tărtăria
🇷🇴 Göbekli Tepe 🇹🇷 este un loc cu vestigii arheologice din mileniile X-Vlll î.Hr. foarte puțin scoase la lumină (cam 5%), iar construcția lăcașelor de cult cât și a clădirilor din jur, dar și imaginile de pe stâlpii de piatră, ridică mari întrebări care nu au încă un răspuns privitor la originea populației care le-a ridicat. Însă ele au legături uimitoare cu istoria adevărată a spațiului carpatic…
Când schimbările climatice intervenite în mileniul Xlll î.Hr. i-au răzbit, o parte din aceste populații au plecat spre sud unde era mai cald și așa a apărut lumea de la Göbekli Tepe, iar când clima s-a îmblânzit, nu toți s-au întors în spațiul carpato-balcanic, fiindcă istoria găsește o ramură în nord-vestul Iordaniei de astăzi. Se presupune că la Göbekli Tepe locuitorii erau vînători și culegători, dar totuși au trăit în sate cel puțin o parte a anului, deci aveau și o parte a vieții ca sedentari cu o organizare socială precisă, așa cum erau și cei de la Cotu Miculinți de pe malul drept al râului Prut, dar cu cca 9000 ani mai devreme.
Arheologii apreciază că până la 500 persoane au fost necesare pentru prelucrarea stâlpilor din Göbekli Tepe în cariera de piatră și aducerea lor la locul din lăcașul de cult, fiindcă aceștia cîntăresc 10-20 de tone! Aici au fost găsite mai multe statuete de bărbați și femei, iar chipurile femeilor pe care eu le-am văzut în urmă cu cîteva luni, mi-au adus aminte că există româncuțe care au fizionomii foarte asemănătoare cu cele de la Göbekli Tepe de pe la anii 9000 î.Hr.
Unele figuri sînt realizate mai îngrijit, altele însă au chipurile făcute cu mai puțină atenție, parcă îl fugărea cineva pe artist. Surprinde la aceste statuete ca la cele de la Göbekli Tepe faptul că își conturau puternic ochii cu culoare neagră, obicei pe care îl întîlnim la vechii egipteni și la emeși. În spațiul carpato-balcanic acest obicei apare pe unele statuete, dar prin executarea unui șănțuleț mai pronunțat care însă se prelungește către nas și gură, conturul fiind exagerat, poate subliniind o idee necunoscută nouă astăzi. Se văd la aceste statuete gura și nasul mic, fața rotundă cu bărbia înclinată aproape la unghi drept, fruntea în raport plăcut cu restul feței.
În stânga am pus o statuetă din cultura Turdaș – Vinča (5700-4500 î.Hr.) de pe la noi. Vedem acea ciudățenie a reprezentării ochilor, iar lângă ea am pus o statuetă a unui sculpturi emeș care are o figură asemănătoare, numai că ochii alungiți sunt trasați cu o culoare închisă, așa cum apar și la cele din Iordania și Turcia de azi. Spre dreapta este un mozaic cu un pescar din ,,Stindardul din Ur” sec. XXVl î.Hr. aparținând culturii emeș, iar în capătul din dreapta este mama și soția nobilului Userhat (secolul XlV î.Hr.) din Egiptul antic care are ochii conturați la fel ca la emeși și la statuetele din Iordania și Turcia! Vin și cu alte dovezi ale dăinuirii străbunilor noștri de-a lungul a peste 12000 de ani în spațiul carpatic, de unde își trag rădăcinile și rumunii de astăzi…
În stânga ( * fotografia 2 de mai sus ) este un simbol de la Turdaș – Vinča din mileniul Vl î.Hr., iar lîngă el spre dreapta este modelul de pe cămașa din portul tradițional al cîntăreței Florica Zaha, alături am pus chipul stilizat al unui om care parcă dansează, fiind desenat pe un vas de cult găsit tot la Vinča. In capătul din dreapta am pus alte forme ale chipului omenesc ce sunt folosite și astăzi de români și numai de români pe cusături și țesături, parcă dansând în specifica noastră horă! Constantin Olariu Arimin
360 °
Lepenski Vir 🇷🇴 Mohenjo-Daro 💙💛❤
Apariția pelasgilor pe pământul Eladei
|
| 🇷🇴 reBranding ROMANIA 🇷🇴 Un proiect CSR B2B Strategy ™ |
