Sanctuarul lui Poseidon

Insula Șerpilor - Legământul celor zece regi
Dobrogea

Sanctuarul lui Poseidon

Legendele românilor din Bugeac

În „Istoria naturală”, Plinius cel Bătrân îi menţionează pe cattuzi, populaţie care trăia la gurile Dunării. Etnonimul cattuzi se poate tălmăci prin „cei legaţi” (cf. rom. cătuşă), cu sensurile, rămase până astăzi, de „fermecaţi; vrăjiţi; blestemaţi”.

Numele străvechi al Insulei Șerpilor, la greci cu tâlcul de „Albă”, era Leuke, care, în graiul geţilor ducea tot la sensul de „legătură” (cf. rom. leuca „parte a carului formată dintr-un lemn încovoiat, cu un capăt îmbucat în osie şi în celălalt prins de loitră, spre a o sprijini”). Neavând surse de apă de băut, Insula Șerpilor nu poate fi locuită de oameni; de aceea, după legendele românilor din Bugeac şi din Dobrogea, este considerată poartă spre Tărâmul Celălalt, ai cărui locuitori sunt şi buni şi răi, dar toţi cu aptitudini suprafireşti. Acolo se găseşte şi Sorbul Pământului. Tot acolo e şi Bradul Zânelor, care îşi întinde crengile ca pământenii, după ce îndeplinesc anumite condiţii, să poată trece în Celălalt Tărâm… Aici s-a ajuns şi prin evoluţia sensurilor şi a sunetelor, de la Leuke – Cei Legaţi, la şerbi, adică legaţi de glie, iar prin paronimie, la şerpi, cu vechiul tâlc de „Balauri; Zmei”, cum se vede şi în numele ucrainean al Insulei Șerpilor, Ostriv Zmiinii. În slavă, zmii înseamnă şi „şarpe” şi „balaur”, ca şi românescul zmeu.

Din cele de mai sus se vede că românii au botezat întâi Insula Șerpilor, al cărei nume a fost tradus de slavi. În timpul domniei lui Mircea cel Bătrân (1386-1418), puterea voievodului Ţării Româneşti s-a întins de-a lungul ambelor maluri ale Dunării, până la gurile de vărsare şi ţărmul Mării Negre, inclusiv asupra Insulei Șerpilor. În anul 1484 ostrovul a intrat sub stăpânire otomană. Apoi, din unele cronici se înţelege că în vremea domniei lui Ștefan cel Mare, această parte a mării era „lac moldovenesc”, voievodul stăpânind aşadar şi insula.

Sanctuarul lui Poseidon

Grecii pomenesc de această insulă pentru întâia oară în anul 777 î.Hr. După mitologia lor, zeiţa Thetis s-a rugat de Poseidon, zeul mărilor, să scoată din adâncul Mării Negre o insulă pentru fiul ei Achile, erou al războiului troiano-elen. După un poem epic despre aceleaşi război al lui Arctinos din Milet, osemintele lui Achile şi Patrocle au fost aduse în acest ostrov de către zeiţa Thetis, pentru a fi puse într-un sanctuar. De obicei, grecii „prelucrau” informaţiile de la traci. Și în acest caz legenda cu Achile al lor vine de la un alt nume vechi al insulei, Age-Laos, „Domnul Apelor” (cf. rom. aga; albanez aga „chiabur”; grec agios „sfânt”; lat. lauo „a spăla; a scălda; a uda”), asemănător cu numele eroului grec.

Dar vechiul Age-Laos, atestat şi ca nume tracic, se referea la Poseidon, patronul apelor, şi la altarul ce i s-a închinat pe insulă. Cercetările efectuate pe Insula Şerpilor în veacul al XIX-la confirmă existența ruinelor unui templu, cu un diametru foarte mare, de formă pătrată, fiecare latură având 29,8 m. Arhitectura de aici era specifică erei numite ciclopeană. Zidurile erau formate din blocuri mari de piatră îmbinate fără ciment, iar calcarul din care au fost fasonate conferea construcţiei o culoare albă. Fragmentele descoperite confirmă că templul a fost un monument de artă, având alături mai multe camere, pentru funcţionarea oracolului şi pentru ofrandele ce se aduceau zeului. Acest templu e pomenit de Ovidius, poetul surghiunit la Tomis, precum şi de geograful Ptolemaios şi de istoricul Strabon.

În veacul al IV-lea ă.Hr. geţii pontici încă mai considerau ostrovul ca un loc sacru. Astfel, un decret din Olbia cere locuitorilor acestei cetăţi să apere insula şi să-i alunge pe piraţii care locuiau pe „insula sfântă”.

Legământul celor zece regi

Ipotezelor conform cărora Insula Șerpilor ar fi fost un centru religios al atlanţilor li se adăuga noi şi noi argumente. Astfel, plecând de la denumirea ei de Leuke „Legământul”, pot fi înţelese şi aceste rânduri din celebrul dialog „Kritias” al lui Platon: „Cât priveşte autoritatea unor regi asupra altora, ca şi legăturile între ei, toate acestea se supuneau poruncilor purcese chiar de la Poseidon, aşa cum le transmisese prin obiceiul pământului şi printr-o inscripţie pe care cei dintâi dintre ei puseseră s-o graveze pe o stelă de orichalc, ridicată în centrul insulei, în sanctuarul lui Poseidon.”

360 °

Descoperă HYPERBOREA

Written by p⊕vestea

Se spune că un popor fără tradiții este un popor fără viitor… ! Viitorul copiilor este de fapt viitorul nostru! Copilul tău trebuie să viseze! Copilul tău are nevoie de o ancoră, are nevoie să îşi cunoască cu adevărat rădăcinile. Copilul tău trebuie să viseze la 7531 de ani de continuitate pentru un viitor sigur pentru el… altfel o să rămână singur în necunoscut. Nu-ţi lăsa copilul singur în necunoscut ♦ susține și TU proiectul

Website: https://europegenesys.com