Vârful Scorota și Tăul Buta…
Ciobănitul este practicat de momârlanii din localitățile Câmpu lui Neag și Uricani care continuă tradițiile și obiceiurile pastorale de mii de ani. Stâna se află localizată în poiana de sub șaua Iepi (traseu legătură cu Stâna Scorota – Cheile Scorotei – DN 66A – Câmpușel), sub Vârful Scorota și Tăul Buta. Este un punct de atracție pentru turiștii străini aflați în munții Retezat, aici putând degusta produsele stânii: unt de oaie, telemea de oaie, sirop de muguri de brad, miere de albine polifloră (flori de munte), dar și prea puțin cunoscuta tocană de miel făcută la foc lent la stână.
Acces: DN 66A – str. Lazăru – La Beci – Cabana Buta – Stâna Buta.
Unt de oaie prin metodă tradițională!
La stâna Buta se mai produce unt de oaie prin metoda tradițională. Smântâna se bate într-un vas numit bădâni (putinei), care seamănă cu un butoiaş înalt cam de 70-75 cm, de formă tronconică, cu mâtca (un disc cu orificii şi o tijă). Baterea trebuie se face ritmic şi uniform, cu o cadenţă, de circa 100 de bătăi pe minut, circa 20-30 de minute și se termină doar atunci când la suprafaţa smântânii încep să apară aglomerări de unt de diferite dimensiuni.
Untul este cules cu o lingură mare şi frământat ca să se elimine excesul de lichid, numit zară. După eliminerea zarei untul este spălat în mai multe ape. Apa trebuie neapărat să fie rece (temperatura ei variază între 10 şi 14 °C). În timpul spălării untul este frământat permanent, până ce apa curge limpede… numai iarbă și apă de Retezat.
360 °
Foto: Mircea Bezergheanu.
Sfincşii şi Babele din URICANI
Momârlanii, ultima noastră șansă…
Prin lumea de basm a unui sat de oieri…
Măsuratul oilor… Vadră, cioiuri, cupe… tâncuşa de lemn.
