CHIU, cel mai vechi cuvânt românesc!
O analiză în urma discuțiilor cu peste 1000 de ciobani.
1000 de pagini de studiu.
Chiu, cel mai vechi cuvânt din limba română @ Gabriela Macovei, Academia Română: un pârâiaș de apă care vine la vale… și în momentul în care se varsă într-un rău NU se mai numește chiu. Geții își puteau așeza capitala oriunde în Carpați. Au ales Țara Hategului, în valea roditoare a Streiului. Dragii mei, în județul Hunedoara avem ce nu au alte popoare în țările lor – toate bogățiile pământului. Începând cu aurul Apusenilor, cărbunele din Valea Jiului, minereul de fier din Poiana Ruscă, apele minerale de la Bacaia, Banpotoc, Boholț, apele termale de la Geoagiu Băi, Călan Băi, Vața Băi, bazinele de la Feredeie, Rapolțel.
Hunedoara, cinci zone folclorice distincte: Țara Hategului, Țara Moților, Ținutul Pădurenilor, Zona Orăștie și Zona Momârlanilor. Astăzi o să facem o scurtă incursiune în lumea momârlanilor. Rămânem pe timpul regelui Burebista și vreau să înțelegem cum a reușit să unifice majoritatea triburilor getice într-un regat uriaş.
Miorița, cuvântul cheie al creației…
Miorița, Izvorul nemuririi, autor Victor Ravini, editura Alcor Edimpex, 2016, publicată după analiza a 973 de variante culese din popor. Din diferitele variante ale Mioriței puse în lucrare, rezultă valoarea de excepție a creației anonimilor păstori carpatini pentru adevărata noastră cultură identitară. Trebuie lămurită semantica celor două cuvinte cheie a creației * oaia tînără și ciobanul…
Cuvântul românesc ,,mioara” vine din vechea limbă carpatină din mileniile V-l î.e.n. care dată după tipicul eme-gi avem: mi-u/mio: oaie a făta sau oaie cu miel + ur-ra/ora: a străluci, cinste, avere, a fi încîntat și înseamnă oaie cu miel sau oaie a făta, iar oile în acele vremuri erau nu numai mijlocul sigur de subzistență, dar și o dovadă a bunăstării. Miorița a fost culeasă în multe variante ca un colind și nu strigătură la veselie, legată fiind de o mare sărbătoare din vechea religie a geților, iar Alecu Russo a auzit-o cântată în Mănăstirea Soveja unde era deținut politic. Călugării nu i-ar fi lăsat pe lăutari să vină cu asemenea monstruozități să le desfete urechile, ei știind că versurile cântate vorbesc de o moarte simbolică și nu de una adevărată. Din colind religios, Miorița a ajuns și cântec bătrânesc, apoi baladă, iar multe elemente din conținutul ei nu mai puteau și nu mai pot fi înțelese, fiindcă sunt rupte de lumea sacrului.
Al doilea cuvânt este ,,cioban” care își are originile în același fond lingvistic ancestral și dat după regulile de mai sus avem: șuba/cioba: păstor, preot, curat, îndemânatic, strălucitor + nu: înfățișare, a lumina, foc, zi, sau varianta șu/cio: stăpânire, proprietate, ceată, rugăciune + ba: suflet, ființă, personificare + An: ziditorul văzutelor și nevăzutelor. Vedem că prima variantă a cuvântului este legată atît de statutul de om cu stare materială bună, cât și una legată de îndeplinirea unor obligații religioase în cadrul acestei confrerii. Sensuri care se găsesc și în a doua variantă de descompunere a cuvântului. Textele antice amintesc mereu de cabiri care au fost atât păstori cât și slujitorii unui cult religios răspândit pe acolo pe unde și-au purtat ei pașii și tumele de oi. Dacă transpunem în prezent rezultatul migrației / transhumanței din Carpați în Valea Nilului din anii 3200 î.e.n. o să observăm rezultatul, limba noastră cea străbună are peste o sută de cuvinte comune cu egipteana veche.
Momârlanii, ultima noastră șansă.
Dacă în articolul de săptămâna trecută am concluzionat că Hunedoara este locul de naștere al poporului român astăzi vreau să va gândiți dacă putem să rămânem cu următoarea concluzie: momârlanii trebuie să fie focusul nostru principal în următoarea perioadă astfel încât să ne asigurăm de transmiterea identității noastre către următoarea generație? Sunt curios! Câți dintre amicii mei din Timișoara, București, Cluj și-ar rezerva următoarea vacanță pentru a simți pe propria piele experiența locurilor / P⊕VESTEA, adevărata transhumanță, cel mai vechi cuvânt românesc, procesul de fabricație antic al brânzei (denumit în prezent BIO) în ținutul momârlanilor? Până obținem răspunsul rămâne întrebarea: ce faceți din Hunedoara? Daniel ROȘCA
Un articol publicat în Gazeta de Dimineață în 12 noiembrie 2017
Vreau astăzi să-ți povestesc cum a evoluat conceptul Povestea Locurilor de la viziune – 12 noiembrie 2017, până astăzi când este la nivelul de implementare, moment în care am reușit de fapt să spunem Povestea Văii JIULUI într-o formă în care nu a mai spus-o nimeni până acum – atât de integrat. Pentru că singura șansă a generației noastre este provenită din tradițiile, obiceiurile și patrimoniul imaterial al neamului. În viziunea noastră experiența pe care Povestea Locurilor o propune turistului este simplă: trei sute șaizeci de grade în jurul unității de cazare – povestea fiecărui loc, practic ce poate să facă turistul în momentul în care alege o destinație. Suplimentar, conceptul face transferul de la turism spre meșteșugari, mici producători autohtoni prin experiența produselor tradiționale. Simți locul atât prin poveștile și legendele lui dar și prin experiența culinară precum și experiența pe care furnizorii de servicii locale o propun.
Vizualizand acest material poți experimenta virtual evoluția conceptului de la draftul de strategie până la statusul de implementare: materialele video ale furnizorilor – călare prin Valea JIULUI – Ținutul Momârlanilor, poți să mergi mai departe să vezi povestea producătorilor autohtoni iar la final un vector de imagine local te invită să cumperi.
De la draftul de strategie la implementare – transferul de la industria grea la industria ușoară – turism, produse locale / tradiționale – alimentare, furnizori locali, meșteșugari și artizani.
Momârlanii – într-adevăr – ultima noastră șansă!
Viziunea s-a dovedit a fi realistă și reală!
Povestea merge mai departe!
360 °
Nașul mierii
Grădina Dealul Frumos
Băutorii de lapte din vremurile imemoriale…
