Opinca românească…
Plecau la război ca la nuntă. O parte dintre ei încălțați în opinci. Cât de mare le era oare dorința de a avea o țară a lor întreagă și rotundă ca o pâine?! Deși întotdeauna țările cuceritoare sau eliberatoare arborează drapelul propriu pe parlament, armata română nu a făcut acest lucru, dovedind o înțelepciune și modestie unice în istoria lumii. Se arborează în schimb simbolul milenar al acestei nații, opinca românească, pe Parlamentul de la Budapesta.
Guvernul bolșevic de la Budapesta refuza să recunoască unirea Transilvaniei cu România și în aprilie 1919 a atacat armata română. De comun acord cu guvernul, regele a decis respingerea agresorului și înaintarea trupelor române până la hotarul stabilit prin Conveția cu Antanta din august 1916. La 20 iuile, maghiarii au atacat din nou. De acestă dată s-a hotărât o rispostă decisivă, până la înfrângerea Ungariei.
Ofensiva românească
Regele Ferdinand și regina Maria, aflați în Transivania, au asistat în ziua de 30 iulie la trecea Tisei de către trupele române, în dreptul satului Tiszabo. Regina nota ”Toți erau atât de plini de elan, se bucurau că trec Tisa ca să-i alunge pe bolșevici, ei doreau să ajungă la Budapesta.”
Ofensiva românească a fost extrem de energică. Pe 2 august Blea-Kun, liderul bolșevic al Ungariei a fugit în Austria și aopi Rusia Sovietică. Data ocupării Budapestei a rămas în istorie cea de 4 august, conform generalului Gheorghe Mărdărescu, deși o unitate a armatei române pătrunsese în oraș încă din ziua precedentă, nerespectând dispozițiile generalului. Un fragment din memoriul generalului Rusescu, cel ce a intrat primul în Budapesta, în 3 august 1919, este edificator.
Vezi mai mult despre Armata Română la 360 °
Centenar Timişoara.
Istoria Militară a Poporului Român!
„Ostaşi, vă ordon: treceţi Prutul!” Ion Antonescu
Pe aici NU se trece! Mărăşti – Soveja – Oituz – Cireşoaia
Primele bătălii după intrarea României în Primul Război Mondial.
