🐺 Ținutul Lupilor 🐺

❄️ STRAJA & Pasul Vâlcan ❄️

D R A C O N

🐺 DRACON 🐺 DRACO 🐺 Stindardul 🇷🇴 Armatei. Stindardul de luptă al geților 🐺 lupul cu trup de șarpe / balaur sau dragon 🐉 a fost unul dintre cele mai de temut însemne militare ale lumii antice. Avea formă unui cap de lup cu gură deschisă, care se continua cu un corp de balaur, confecționat din material textil care se umfla în bătaia vântului și alcătuia o flamură serpentiformă orizontală. Printr-un ingenios sistem interior, sub acțiunea curenților de aer, stindardul getic producea un șuierat puternic, ce avea că efect îmbărbătarea luptătorilor proprii și panicarea celor inamici. De asemenea, inducea o stare de nervozitate cailor inamicului, care nu mai auziseră un asemenea sunet.

A. Ținutul Lupilor, etimologie, poziționare marcă de regiune & marcă de produs / denumire pârtie / pârtii. Arealul geografic al ”Țării Momârlanilor”, Țara Momârlanilor sau mai exact Ținutul Momârlanilor este unul dintre cele mai spectaculoase și deosebite locuri de pe meleagurile rumânești, o regiune desprinsă parcă din povești… Mii de ani s-au scurs de când colindele au fost cântate pentru prima oarã în Europa. Originea lor era pãgânã, iar semnificaţiile de atunci nu aveau nicio legãturã cu nuanţele de astãzi. Oamenii le cântau în perioada serbãrilor Solstiţiului de Iarnã, celebrate prin dansuri în jurul focului şi monumentelor de piatrã.

Din ansamblul obiceiurilor şi ritualurilor Crăciunului şi Anului Nou mă voi rezuma la Ceata de feciori şi funcţionalitatea ei ca o posibilă urmă a confreriilor de războinici daci. Mircea Eliade, în studiul său „Dacii şi lupii”, pleacă de la ipoteza că denumirea de lupi ar putea avea originea în numele unui grup de fugari care dădeau târcoale ca lupii în jurul satelor. Savantul român face deosebirea între:

1. adolescenţii care pe durata probei iniţiatice trebuiau să se ascundă departe de sate şi să trăiască din pradă; 2. imigranţii căutând noi teritorii în care să se stabilească; 3. cei în afara legii sau fugarii în căutarea unui azil. Toţi aceşti tineri se comportau ca „lupii” şi erau numiţi „lupi” sau se bucurau de protecţia unui zeu-lup.

Se presupune că, din moment ce nu avem urme scrise ale limbii şi vieţii dacilor, aceştia aveau o foarte dezvoltată cultură orală. Astfel, întregul ansamblu de obiceiuri, datini, ritualuri sacre etc. conservau codul de legi, de norme ale convieţuirii. Ele au devenit modele de neînlocuit pentru fiecare generaţie de oameni şi s-au perpetuat, unele, până în secolul al 20-lea. Când o datină sau credinţă nu mai are o explicaţie logică şi întrebi de ce se zice sau se face aşa, ţi se răspunde simplu: pentru că aşa am apucat, aşa au făcut sau au zis părinţii sau moşii. Iată de ce avem un folclor extraordinar de bogat şi variat, cu un amestec puternic de păgânism şi creştinism. Conducerea comunităţilor tradiţionale era în mâinile sfatului bătrânilor care au conservat forme arhaice de judecată. Pentru a accede în rândul acestora se presupune că existau nenumărate praguri de trecere.

Rădăcinile getice ale momârlanilor, portul popular al oamenilor locului precum și aspectele din viața de zi cu zi a acestor oameni speciali, de la munca din ogradă și de pe holdă, la păstorit și cositul fânului, suprapuse peste datinile străbune și bucatele tradiționale transformă regiunea într-un ecosistem bine conservat peste care timpul încă nu a trecut.

În ceea ce-i privește pe romani, așa ne numeau ei, ‘daci’, adică lupi. Deși acest epitet de ‘dac’ sau ‘dav’ are mai multe sensuri. În traducere, Dacia poate fi țara înțelepților sau a munților. În sanscrită, “da” = munte, protecție. Iar “ksa” = pământ, câmp, fulger, țăran sau distrugere. Toate aceste aspecte reflectă realitatea în contextul istorico-lingvistic pe care îl tratăm, însă atunci când vorbim despre “daci” și “Dacia”, vorbim despre o realitate veche de doar două milenii, ori istoria și identitatea multimilenară a acestui popor nu se reduce doar la atât…

Tărâmurile lupilor

Poveștile localnicilor din preajma Peșterii Bolii despre jupânesele îndrăgostite, comorile fabuloase ale geților ascunse în peșteră, urletele lupilor albi, întâmplări misterioase, farmece, dispariții, iubiri neîmplinite și spiritele care bântuie locurile, dăinuie și astăzi. În Peștera Bolii se manifestă un fenomen extrem de interesant. Apariția misterioasă în stânca peșterii a imaginii Fecioarei Maria cu Pruncul în brațe este cunoscută. Mai puțin cunoscut este faptul că dacă întorci acea imagine rezultă o nouă imagine extrem de sugestivă – stindardul getic – lupul DRACO / DRACON. Poate să fie o imagine sugestivă pentru perioada de tranzit de la prima religie monoteistă din lume la creștinism. Te invităm să o vezi cu ochii tăi.

A L F A

Cu mult înainte de războiul cu romanii, se povestește că în munții sălbatici ce îl adăposteau pe Marele Zeu al Geților se afla un preot, care fără să fie în vârstă, avea pletele și barba albe ca neaua. Credința, curajul și dârzenia lui erau cunoscute nu numai de oameni și de Zeul Zamolxis însuși, ci și de fiarele pădurii cărora le cunoștea graiul trăind cu ele în bună înțelegere.

La îndemnul Marelui Zeu preotul acceptă cu bucurie transformarea întru gloria veșnică a Geților liberi în Marele Lup Alb devenind astfel conducătorul în luptă și în timp de pace a tuturor haitelor de lupi de pe cuprinsul Marelui Imperiu Getic. El, Marele Lup Alb, trebuia să vegheze la libertatea Geților și a pământurilor așteptând clipele în care Zamolxis îi va cere ca prin urletul său de luptă să adune haitele de lupi și stăpânii pământurilor, ca împreună, să înfrângă prin luptă și să alunge dușmanii ce râvneau la teritoriul lor.

Imperiul Getic este cunoscuț că fiind singurul popor care încă de la începuturi s-a rugat și au ascultat de o singură divinitate supremă, Marele Preot Zamolxis astfel că misiunea de creștinizare a apostolului Sf. Andrei în “Tărâmurile lupilor” călăuzit de multe ori de însăși marele Lup Alb nu a avut nici un fel de piedici. Pe lângă obiceiuri și preocupări comunitatea de Geți își păstrează și după creștinizare legile lui Zamolxis ca legi de căpătâi. De altfel, printre sihaștrii din Munții Carpați circulă o legendă potrivit căreia ultimul mare preot al lui Zamolxis l-a cunoscut pe Iisus și apoi pe apostolul Sf. Andrei. Ei vorbesc despre o “taină” a trecerii Geților la creștinism păstrată cu sfințenie de-a lungul timpului, transmisă de la un pusnic la altul ca expresie a continuității de credință pe aceste meleaguri.

B. C O N T I N U I T A T E, atributul de marcă principal. Elementul vizual al mărcii.

Abdolonyme Ubicini (Les origines de l’histoire Roumaine, Paris, 1866): „Dacii sunt primii strămoşi ai rumânilor de azi. Din punct de vedere etnografic, dacii par să se confunde cu geţii, aceeaşi origine, aceeaşi limbă. Asupra acestui punct de vedere toate mărturiile din vechime concordă.”

C. Sinteză, arhitectură marcă & transferul de la turismul de iarnă spre turism în 4 anotimpuri.

1. Concluzionând, stindardul getic integrat în marca de turism STRAJA impulsionează transferul de la turism sezonier spre turism în 4 anotimpuri. 2. Continuitatea multimilenară a ținutului este exprimată prin forma vizuală continuă a cozii dragonului, mai exact a solzilor. 3. Stindardul GETIC facilitează transmiterea poveștii regiunii spre o audiență extinsă. 4. Arhitectura de marcă permite încadrarea sub denumirea principală a simbolismului regional astfel încât în momentul în care o să existe necesitate o să poată să fie dezvoltate alte mărci de produs pentru trasee turistice, denumiri de pârtii sau circuite de turism. 5. Elementul vizual poate fi folosit în cromatică diferită asociată fiecarui anotimp în parte prin coloritul diferit al cozii de balaur / dragon. Un element de flexibilitate extrem de important pentru dezvoltarea strategiei de comunicare anuală a regiunii.

6. Pârtia ALFA, ideală pentru familie.

Exemplu dezvoltare arhitectură de brand: ALFA. Fie că studiezi cu atenție lupii sau ești pur și simplu ancorat în cultura contemporană, e greu să ocolești evidența că, din punct de vedere al comportamentului, nu există mai mare asemănare între două specii decât între aceștia și oameni. Asemeni oamenilor, lupii trăiesc în familii, iar înlăuntrul haitei sunt lesne de observat structura socială și preocuparea pentru dobândirea unui anume statut.

În materia comportamentului animalelor sociale, exemplarul cu cel mai înalt statut în interiorul comunității este numit alfa. Rudolf Schenkel de la Universitatea din Basel a fost primul care a folosit această terminologie în 1947, fundamentându-și teoria de segregare ierarhică a indivizilor (alfa, beta și omega) pe observarea comportamentului unor lupi ținuți în captivitate. Astfel Schenkel a observat că lupii își disputau supremația de gen, iar din competiție lua naștere o „pereche alfa” – masculul lider și femela cea mai puternică.

Ideea e preluată în 1970 de L. David Mech în „Lupul”, care continuă studiul lui Schenkel și popularizează ideea unei dinamici sociale bazate pe ierarhia de tip lider/subordonat în interiorul haitei de lupi. Ambii cercetători descriu această dinamică ca pe o competiție pentru întâietate, în care masculii alfa sunt cei dominanți, agresivi și violenți și își folosesc aceste atribute pentru a-și anihila rivalii și pentru a deveni liderul de necontestat în haită. Cultura populară s-a grăbit să preia acest concept, împreună cu distincțiile între alfa și beta, și le-au aplicat la oameni, mai ales la bărbați. De aici, ideea de bărbat alfa, cel care ia ce-i aparține și nu se scuză pentru asta. Singura problemă cu această idee este că cercetarea pe care s-a bazat este complet eronată.

În loc să formeze haita prin asocierea unor indivizi neînrudiți, în care masculul alfa se luptă să ajungă la vârful ierarhiei, observatorii au descoperit că, în sălbăticie, haitele sunt de fapt familii. Lupii sunt o specie monogamă, în care masculul și femela se împerechează și trăiesc împreună toată viața. Împreună ei formează o haită, constând din 5 până la 11 membri – perechea și puii, care rămân în haită până la vârsta de un an, când pleacă să-și găsească propria pereche și să-și facă propria haită.

Perechea de lupi își împarte responsabilitățile în a conduce familia și de a-și îngriji puii. Și, în virtutea statutului de părinți și de a-și „conduce” puii, ei formează o pereche alfa. Lupul alfa sau lupul-tată stă astfel în topul ierarhiei masculine din familie, iar lupoaica-mamă este la vârful ierarhiei în cadrul familiei. Cu alte cuvinte, lupul alfa nu-și câștiga supremația prin agresiune și prin dominarea celorlalți masculi, ci pentru că ceilalți lupi din haită sunt perechea și puii săi. El este patriarhul haitei, pater familias. Și ca orice bun familist, individul alfa își protejează familia și îi tratează cu bunătate, generozitate și dragoste.

Pârtia ALFA, Ținutul Lupilor.

Descoperă 💙💛❤ Vatra Neamului 🇷🇴 Țara Momârlanilor la 360 ° 🐑 tradițiile momârlanilor 🐑 ♰ circuit ecumenic regional ♰ ۞ mitologie ۞ harta urieșilor ۞ ♦ pelasgi ♦ vlahi ۞ momârlani ♦ 🐎 pitorescul ancestral al zonei 🐎 🐺 legendele ținutului ancestral al lupilor 🐺

Vino împreună cu familia ta să explorezi în siguranță ținutul ancestral al lupilor ❄️ STRAJA & Pasul Vâlcan ❄️ Descoperă Ținutul Lupilor la 360 ° Managementul destinației turistice.




🇷🇴 reBranding ROMANIA 🇷🇴
Un proiect CSR B2B Strategy
Written by Daniel ROȘCA

Se spune că un popor fără tradiții este un popor fără viitor… ! Viitorul copiilor este de fapt viitorul nostru! Copilul tău trebuie să viseze! Copilul tău are nevoie de o ancoră, are nevoie să îşi cunoască cu adevărat rădăcinile. Copilul tău trebuie să viseze la 8500 de ani de continuitate pentru un viitor sigur pentru el… altfel o să rămână singur în necunoscut. Nu-ţi lăsa copilul singur în necunoscut ♦ susține și TU proiectul

Website: https://europegenesys.com

Comments are closed.