M-a făcut mama oltean…

Civilizația Danubiană Gârla Mare

Civilizația Danubiană Gârla Mare – Žuto Brdo

1600 – 1150 î.Hr. România / Serbia

* prin OLTENIA

Cine sunt indo-europenii?

  • arienii

Iată mărturia despre populaţia ariană a reputatului grecolog Pierre Leveque în monumentala sa lucrare ,,Aventura greacă”: ,,Odinioară se credea că arienii sunt o rasă unică. Cercetătorii actuali sunt de părere că arienii sunt un conglomerat de populaţii, care acum aproape 6000 de ani au creat, sau au adoptat, o limbă unică: ,,indo-europeana”.

Acest fenomen capital s-ar localiza în două regiuni apropiate. Una în stepele Rusiei meridionale, pe ţărmul Mării Negre, cealaltă în spaţiul carpato-danubian. Din aceste două grupe distincte provine diferenţa între cele două grupuri ariene, numite (de către toţi cercetătorii şi istoricii fenomenului arian n.n.) convenţional:

– Grupul SUTĂ (numit în latină: ,,SATEM” – din care facem parte noi românii n.n.);

– Grupul CENTUM (care cuprinde grupul occidental, dar şi pe greci).

Grecologul francez pomeneşte pe ruşii stăpâni acum peste ,,stepele din nordul Mării Negre”, dar uită să aducă aminte de românii locuitori de milenii în ,,spaţiul carpato-danubian”. Îl iertăm nu numai din duh creştinesc, ci mai ales pentru că aduce un imens serviciu culturii noastre străvechi, amintind de Basarabia şi de Transilvania ca leagăn al formării primelor triburi ariene greceşti IONIENII şi DORIENII. În limba sanscrită s-a găsit cuvântul ,,SUTA” (lat. ,,satem”), păstrat fidel doar în limba română ,,SUTĂ”, iar în limba latină cuvântul sanscrit, sinonim ,,CENTUM”.

A. Meilet propune o listă de cuvinte concordante în sanscrită, greacă, română şi alte limbi indo-europene. Iată cuvintele româneşti cu origine sigură ariană:

,,Tată, mamă, soră, fiu, fiică; casă, capul casei (familiei); sat, capul satului; rasă, trib, rege, regat; loc fortificat, oraş; a făuri, oală, lut, ţărână, ţară; a toarce, a ţese, a coase, a ara, arie, car, a merge în car, a cumpăra, a se mărita, a purta, a purta fătul în pântece; turmă, bou, vacă, cal, iapă, mânz, ţap, capră, scroafă, godin, gâscă, raţă, albină, stup, câine, căţea, căţel; lapte, unt, brânză, smântână, miere, a mulge, lână, brâu, grâu, cerb, urs, leu, lup, şoarece, cocor, şarpe, muscă, bondar, viespe; fag, mesteacăn, ulm, salcie, stejar, ghindă, cereală, pai, pleavă, grăunte, a mânca, sare, râşniţă; Dumnezeu, Pitar, pită, preot, a măcina; topor, roată, car, a merge în car, osie, jug, leucă, corabie, vâsle; aramă, aur, argint, (nu şi fier). Numele tuturor părţilor corpului uman şi numerele până la sută (dar nu şi ,,mie”).”

În afară de lista lui Meilet, în limba noastră se găsesc numeroase alte nume, pe care ne străduim să le explicăm în lucrarea noastră.

Cea mai importantă relicvă ariană din ,,vetus latina” limba tracilor, este numele berbecului sacru al zeului Marte numit la noi: ,,ARIES”, ,,ARIETIS”, ,,ARETE”, în latină; ,,berbex”, ,,berbecis”. Chipul acestui Berbec sacru totemic al lui Ares: ,,ARETES”, al cărui cap cu coarne răsucite este aşezat în mod ritual deasupra stânii într-un par (lance), se numeşte până astăzi ,,ARĂTARE”.

Arheologii susţin că acum 4000 de ani ,,unitatea precară a indo-europenilor s-a rupt, inaugurându-se o serie de migraţii”. În timp ce unii au rămas statornici în spaţiul lor de formare carpato-dunărean, un grup mare, de tip ,,sută” (,,satem”, de unde se pare că derivă cuvântul ,,sat” cu pluralul ,,SATE”), a plecat de aici spre Orient şi ,,au colonizat nord-vestul Indiei până pe la anul 2500 (î.Hs.)”.

Este greu de argumentat istorico-arheologic plecarea şi întoarcerea arienilor. A fost mai degrabă o pendulare, un ,,dute-vino” de tip ,,transhumanţă pastoral-belicoasă”. S-au reîntors conduşi de legendarul rege Arius, în vechea Europă, ca invadatori: ,,Invazia indo-europenilor s-a petrecut în epoca neolitică… Aveau ca totem LUPUL, animal de pradă. Valorile lor erau distrugerea şi violenţa, bazate pe un cod de comportament masculin agresiv”.

Carele Romane 700-675 î.Hr. / Gârla Mare 1600–1150 î.Hr.

Cum au migrat arienii?

Civilizația Danubiană | Gârla Mare - Žuto Brdo 1600 – 1150 î.Hr. | România / Serbia

Abia de acum putem aşeza termenul ,,INDO” înaintea termenului ,,EUROPENI”. La vremea aceea ,,europeni” erau doar locuitorii dintre Munţii Caucaz, Munţii Carpaţi şi tot bazinul dunărean, inclusiv Munţii Balcani, precum şi riveranii mărilor: Mediterana, Egee, Marmara sau Dardania şi Adriatica.

S-au numit ARIENI de la legendarul lor rege Arius. Nu este exclus să fi fost mai mulţi regi cu acest nume. De aici derivă numele zeului războiului ARES, ,,părintele geţilor” (Ovidiu).

,,ARIA” înseamnă în sanscrită, (limbă înrudită cu a noastră), ,,NOBIL” sau ,,POPOR NOBIL”.

Ei mai sunt numiţi ,,Poporul grâului” fiindcă au introdus această plantă în consumul zilnic, numind-o: ,,cereală” (plantă a zeiţei ,,Ceres” şi ,,Aya” însemnând: ,,veşnică”, ,,sacră”), deoarece zeiţa Diana, Geea, Gaia, numită de către arieni şi Ceres purta în iconografie o cunună de spice de grâu, sau o coroană cu şapte turnuri de cetate. De atunci, grâul este socotit, la noi, sfânt.

Alţii spun că sunt numiţi: ,,poporul grâului” deoarece aveau părul blond, bogat, ,,legat în cozi, ca snopii de grâu” (Epopeea lui Ghilgameş), atât la femei, cât şi la bărbaţi. ,,Zeul trac Apollo avea părul blond strălucitor, fără să fi fost tuns vreodată”, iar Eminescu, îngerul poeziei româneşti, zice că: ,,Biblia ne povesteşte de Samson, cum că muierea / Într-o zi, tăindu-i părul, i-a luat toată puterea…”.

Filistinii proto-traci erau închinători lui Apollo, ca de altfel toţi fenicienii arieni. Samson tocmai îşi probase imensa putere rupând în două un ,,leu”, totem filistin.

Până astăzi locul unde se adună grâul pentru a fi treierat se numeşte, la noi românii: ,,ARIA”. Probabil şi verbul ,,a ara” are aceeaşi origine, adică: ,,Loc curat / De arat şi semănat”. Şi Muntele Ararat, în care a fost Edenul biblic şi unde s-a oprit după potop arca lui Noe, are aceeaşi origine.

Totemul zoomorf (animalul de pradă, preponderent LUPUL), a variat în funcţie de zona pe care au străbătut-o arienii. Astfel, în timpul şederii lor temporare în zona mesopotamiană, au adoptat ca totem leul, numit ,,ary”. Au plăsmuit acolo un zeu numit ,,ARY-EL”, unind termenul: ,,Ary” cu zeul cananit: ,,El”, căruia îi trimiteau ca jertfă capre. Aşa s-a născut jertfa ,,ţapului ispăşitor” din Biblie.

Nu este exclus ca numeroşii sfincşi să aibă o relaţie simbiotică cu Ariel, influenţa fiind posibilă prin intensa tranzitare a Peninsulei Sinai. Legendara noastră babă: ,,Io”, trecând prin nordul Mării Negre spre a întemeia prima dinastie egipteană, se pare că şi-a adus şi zeii cu ea, pe Apis (taurul cu soarele-ntre coarne) şi pe Ary, sfinxul.

Tribul arian al moabiţilor din Canan avea un oraş numit ,,Areo-polis” (Oraşul lui Ary). Localitatea biblică ,,Arymatheea” se traduce: ,,Zeiţa mea Ary” (Ary-ma-theea), probabil înfăţişată ca o leoaică, asemenea celor din ,,friza leoaicelor” din vechiul Babilon, aflată acum în muzeele germane.

,,ARDEEA” (,,Ary deea” – Zeiţa Ary), pomenită de Vergiliu în ,,Eneida”, între cetăţile făuritoare de arme, poate fi numele unei regine a amazoanelor războinice, sau chiar o davă ce a dat numele Ţării Ardealului, mai ales că, aşa cum vom vedea mai jos, acest nume este atribuit şi Cibelei. În contemporaneitatea părintelui ,,Eneidei”, Cezar plănuia la Roma cucerirea vestitei cetăţi plină de aur şi arme, capitală a ,,marticolis getes”, aşa cum le zicea Ovidiu strămoşilor noştri, Sarmizegetuza. Nu şi-a putut măsura puterile cu Burebista deoarece au fost asasinaţi amândoi în anul 44 î.Hs, laurii izbânzii revenindu-i lui Traian.

Şi provincia biblică Samarya, conţine particula ,,Ary”.

Mitropolitul Bartolomeu al Clujului este de părere că: ,,Ariel” (Ary-El) înseamnă ,,LEUL LUI DUMNEZEU”, iar grecii îl întâmpină pe Sf. AP. Pavel în ,,AREOPAG”, loc de judecată, unde era venerat un întreg panteon, între zei era şi Ary. Mai apoi, indo-europenii au adus cu ei până în Carpaţi cultul leului, deşi acest animal de pradă nu face parte din fauna locală. Avem chiar şi un sfinx în Munţii Bucegi * HYPERBOREA.

Aşa, prin totemul ,,Arya”, am devenit: ,,Pui de lei”, iar moneda nostră naţională, încă pentru puţin timp este: ,,LEUL”. Nu trebuie să ne pară rău pentru aceasta. ,,Euro” tot pe aici îşi are originea străveche!

Râul ARIEŞ (,,Aries”) din Ardeal, cu nisipul său aurifer şi vestitele mine de aur, a atras aici ca un magnet numeroase populaţii, păstrându-ne acest nume strămoşesc până azi.

Mitul Argonauţilor ar putea avea aici spaţiul de desfăşurare, deoarece ei căutau berbecul cu lâna de aur. Numai tracii nordici numeau berbecul auriu, cu coarne răsucite: ,,ARIES”, ,,ARIETIS”, ,,ARETE”.

Nu este exclus ca, la plecarea lor spre Orient, indo-europenii să fi adus cu ei numele tribului pelasg carpatin din care făceau parte: ,,ARIMII” (N. Densuşianu), trib ce avea ca totem berbecul ,,aretes”, urmărit constant de fratele totemic antagonic din umbră: ,,lupul” ,,înghiţit pe jumătate” la rândul lui de către balaurul al cărui chip şi-i l-a asumat Cadmoş întemeietorul Europei.

Deci, primul totem ,,Ary” era LUPUL! Apoi, impresionaţi de maiestatea leului asiatic şi de ferocitatea lui, l-au adoptat şi pe acela ca semi-divinitate, substituindu-l lupului. Termenul ,,ari-mis” are în compoziţie particula ,,Ary”, care, înainte de ,,misiunea spre răsărit”, era totemul ,,lup” dar şi ,,vetus latinus”-ul: ,,mis” , adică ,,a trimite în misiune”, (lat. ,,mito”, ,,mitere”, ,,misui”, ,,misum”).

Tema ,,Arius – animal de pradă” o regăsim în sec. al IV-lea d.Hs., aplicată de către bizantini ereticului Arie, deşi acesta, în afară de nume, nu avea nimic în comun cu arienii. În ,,Acatistul Sfintei Treimi”, Arius este: ,,…o fiară cumplită intrând în turma cea cuvântătoare a lui Hristos şi răpind oile de la adevărata mărturisire a dreptei credinţe”. (Icosul al IV-lea). Diferenţa onomastică stă doar în faptul că ereticii creştini erau numiţi ,,ariani”, iar triburile indo-europene ,,arieni”.

SURSA: Nicolae Feier (Zestrea Strămoșească)
prin OLTENIA: P⊕vestea HED⊕NE.
P⊕vestea Locurilor, un proiect NON PROFIT susținut de companii românești.

Povestea HEDONE

Written by p⊕vestea

Vacanțe la sfârșit de săptămână

Website: http://povestea-locurilor.ro

1 thought on “M-a făcut mama oltean…

  1. Fie ca Bunul Dumnezeu sa va rasplateasca munca depusa in slujba si in interesul tarii si locuitorilor ei asa cum stie El mai bine . Cu nadejdea implinirii Marii Uniri doresc acestor oameni minunati multa sanatate,bucurie si fericire . Doamne ajuta !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *