Inchiziţia, instrumentul de teroare al Evului Mediu.

Biserica catolică în perioada Inchiziției...
[ ICXCNIKA ]

Inchiziţia, instrumentul de teroare al Evului Mediu.

Inchiziţia la 360 °

Inchiziţia, o organizaţie judiciară înfiinţată de papalitate pentru a găsi, a judeca şi a condamna pe cei presupuși vinovaţi de erezie. Inchiziția a funcţionat între secolele XII-XIX, în Europa Occidentală și în Biserica Romano-Catolică.

Biserica creștină a fost fondată pe moartea pe Cruce și Învierea lui Iisus Hristos. Orice biserică sau facțiune creștină va spune acest lucru ca primordial în definiția sa. Scripturile le condamnă și nu pomenesc nicăieri de necesitatea unui război sau a unor persecuții pe care creștinii ar trebui să le facă.

Cu toate acestea, sute și mii de oameni au ars pe rug, au fost torturați în cele mai oribile moduri cu putință de personalul Bisericii catolice în perioada Inchiziției…

Un teolog acuzat de magie a deschis calea victimelor Inchiziţiei. Primul om executat pentru erezie împotriva Bisericii Creştina a fost teologul Priscillian, episcop de Avila (decedat. 385). A fost acuzat că ar fi practicat magie.

Biserica catolică
în perioada Inchiziției…

Când ajungea într-un loc inchizitorul decreta o perioadă de graţie în care cei care mărturiseau implicarea lor şi a altora în erezie primeau numai pedepse uşoare. Inchizitorul folosea aceste confesiuni pentru a alcătui o listă de suspecţi pe care îi cita la tribunal.

A nu apărea era privit ca o dovadă de vină. Singurii prezenţi la citare erau un notar, care ţinea evidenţa declaraţiilor şi martorii sub jurământ care atestau acurateţea raportului, informaţiilor despre persoană. Niciun avocat nu putea apăra un suspect de frică să nu fie acuzat că sprijină erezia şi suspecţilor nu li se spuneau ce acuzaţii li se aduc sau de către cine. Acuzatul putea apărea şi înaintea papei înaintea procedurilor, dar acest lucru implica o cheltuială considerabilă.

Doi inchizitori cu autoritate egală, numiţi direct de papă- erau responsabili pentru fiecare tribunal, ajutaţi fiind de asistenţi, notari, poliţie şi avocaţi. Este surprinzător că printre contemporani inchizitorii aveau în general o reputaţie de dreptate şi milă. Cu toate acestea, unii au fost acuzaţi de cruzime excesivă şi alte abuzuri.

Penitenţele şi pedepsele pentru cei care mărturiseau sau erau găsiţi vinovaţi erau pronunţate împreună într-o ceremonie publică (sermo generalis sau auto-da-fe) la sfârşitul proceselor.

Fiul Domnului nu a venit aici ca să distrugă viețile oamenilor, ci ca să-i mântuie de pedeapsa morții eterne(Luca 9:55-56). Un alt pretext de condamnare era chiar o frază a lui Iisus: „Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară ca mlădița neroditoare și se usucă; apoi mlădițele uscate sunt strânse, aruncate în foc și ard”. (Ioan: 15, 6). I

Inchiziția a aplicat ad litteram aceste cuvinte din Biblie, ucigându-și fără milă oponenții, de cele mai multe ori imaginari. Dar simpla ucidere nu le era de-ajuns: înainte de a-și da sufletul, păcătosul trebuia să sufere chinurile și durerile cele mai groaznice.

Astfel, călăii profesioniști ai Inchiziției aduceau victima aproape de moarte de mai multe ori, oprind tortura la timp, pentru a o aplica din nou. Inchiziția – una dintre cele mai îngrozitoare episoade ale istoriei omenirii…

360 °

[ circuit HUNEDOARA ]
Vezi mai mult Castelul Corvinilor la 360 °
Cavoul de la Callatis – Printre cele mai vechi morminte creștine din România!
Surse: historia.ro, orthodoxwiki.org, adevarul.ro, Revista PONTICA, cersipamantromanesc.com.

Written by p⊕vestea

Vacanțe la sfârșit de săptămână.

Website: http://povestea-locurilor.ro