Glia strămoșească… |
| Aici sub talpă mi-e glia strămoșească Botezată-n râuri de sânge de eroi, Vii, holde mănoase… frunze să doinească Nu-s nicăieri în lume ca aici la noi. |
Aici e vatra aleasă… e acasă, Moștenire sacră de la cei ce-au fost… Destoinici străjeri în vreme sângeroasă, Ei erau toți unul și unu pentru toți. |
| Aici e vatra pe care se nasc zboruri, E-un pionier al aripilor, Vuia, Ne-nălțăm spre cer înaripați de doruri, Domnul binecuvântează România. |
Aici cei care-au fost cu cei care vor fi Se leagă-n neam în sfântă Împărăție, Aici am fost plantați, aici avem un rost, Să luptăm pentru frumoasa noastră glie. |
Aici e vatra mea, Doamne veghează-aici, Revarsă în milă a Ta mângâiere, Din valuri spulberate Tu să ne ridici Umăr lângă umăr pe zid în veghere. Autor: Maria Șopț | Album: Trandafirii mei |
Legătura dintre om,
animal și glia strămoșească…
Atunci când străbunii noştri ne vorbesc despre adevărata credinţă, trecutul lor devine prezentul nostru, iar prezentul devine viitor. Timpul stă în loc… ! Dincolo de aparențele și tumultul obișnuit al vieții, se întrezărește mai curând omul și locul.
Se poate spune bunăoară că toată ființarea omenească își trage rădăcinile, obiceiurile, cultura și în sfârșit credința, din pământul în care s-a pomenit. De aici, din locul din care răsare fiecare om, se înfiripă o legătură profundă între dimensiunea sa spirituală și materia din care l-a format Logos-ul Creator după trudnica întemeiere a lumii.
Lutul i-a fost dăruit omului să-i fie mai înainte de toate, mijloc de trai și de statornicie. De aici, omul crește și începe să-și cunoască pentru prima oară moștenirea sa lăsată din străbuni. Dintotdeauna între om și natură a existat o legătură veche de mutualitate ce își are justa cauză și nobilul sens în imanentul ancestral.
Pe bună dreptate se spune că omul sfințește locul, însă numai câtă vreme se păstrează legea armoniei și dragostea pentru țărâna pe care moșii strămoșilor noștri au prețuit-o cu lucrul mâinilor lor, cu sudoarea și cu sângele lor de atâtea ori scurs pentru dreptul lor, și mai ales al nostru, de a trăi. Ne-am născut în vatra noastră dragă, în inima munților solemni, pe culmile verzi ale plaiului destoinic, și-n codrul sânului nostru din veci mioritic. Noi aici vrem să trăim, precum stejarul cel falnic să prindem rădăcini mai adânci și mai demne de înfăptuirile vechilor noștri părinți, și-n numele trăiniciei viitorimii de mâine…
Legătura dintre om și animal este foarte importantă!
Este precum legătura dintre om și glia strămoșească. Avram IANCU
Vezi mai mult 360 ° Omul și calul… legătura emoțională… Ținutul Momârlanilor.
