Adevăruri ascunse despre
patrimoniul românesc @
Constantin Olariu
ARIMIN 1/Φ
Adevăruri ascunse în
scrierile lui ARIMIN ۞
Constantin Olariu Arimin → Un cercetător autodidact care, între anii 1960-1990, a adunat o colecție impresionantă de documente, tradiții orale și practici populare care vorbeau despre o continuitate culturală mult mai adâncă decât cea recunoscută oficial. Lucrările sale, publicate în ediții mici și distribuite prin canale neoficiale, explorau teme care înfiorau academicienii ortodocși: sisteme de măsurare dacice care au supraviețuit în construcția caselor tradiționale românești – bazate pe proporții cosmice și nu pe unități arbitrare romane; calendare agricole ancestrale care reflectau cunoștințe astronomice sofisticate, păstrate în sărbătorile populare dar „creștinizate” pentru acceptabilitate; practici medicinale care foloseau plante locale în combinații specifice, transmise oral din generație în generație, cu origini pre-romane documentabile; toponimie dacică persistentă în zone considerate „complet romanizate”, sugerând că populațiile locale au supraviețuit și au păstrat denumirile originale ale locurilor.
Adevăruri ascunse → Când istoria devine legendă Dar aceste adevăruri ascunse în arhive nu sunt singurele povești pierdute ale României. Există o altă categorie de cunoaștere ascunsă → cea care a fost deliberat îngropată, distorsionată sau transformată în „mit” pentru a fi descalificată. În bibliotecile particulare, în arhivele familiale și în colecțiile private zac documente care povestesc o altă istorie a acestor pământuri. Documente care vorbesc despre continuități care deranjează narativele oficiale. Despre știința dacică pe care Roma a încorporat-o fără să o recunoască. Despre sistemele de cunoaștere pre-creștine care au supraviețuit în tradiții populare. Unul dintre cei care a dedicat decenii cercetării acestor adevăruri ascunse a fost Constantin Olariu Arimim. Lucrările sale, adesea controversate, adesea ignorate de academia oficială, au documentat persistența unor cunoștințe ancestrale în cultura românească – de la sisteme de măsurare preromane până la practici agricole și medicinale care își au rădăcinile în perioade mult anterioare romanizării. Adevărurile ascunse de Olariu nu sunt despre lipsa digitalizării. Sunt despre ce alegem să numim „știință” și ce relegăm la „folclor”. Despre ce păstrăm în muzee și ce lăsăm să dispară în uitare.
Adevăruri ascunse în arhivele românești → Într-o dimineață obișnuită din decembrie 2025, un cercetător a pus o întrebare simplă unui sistem de inteligență artificială: „Care erau rutele de invazie romană în Dacia?” Răspunsul a venit prompt și autoritar: Porțile de Fier, Valea Oltului, Pasul Bicaz. Confident. Complet. Final. Dar în arhivele Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan” din Iași, într-un dosar prăfuit marcat „Raport 1987/03”, zăcea o cu totul altă poveste. O platformă artificială la 1590 metri altitudine. 23 de fragmente ceramice romane. Un post de observație militar ce nu apărea în nicio bază de date digitală. Un drum strategic complet absent din „cunoașterea” globală. Aceasta este povestea adevărurilor ascunse din patrimoniul arheologic românesc.
Adevăruri ascunse de barierele lingvistice → Când Radu Florescu și Vasile Moga au publicat în 1995 monografia „Războiul Dac: Istoria militară a poporului dac”, au dedicat pagini întregi analizei Porții Vâlcan ca rută secundară de flancare romană. Cartografia detaliată. Dovezi numismatice. Analiză topografică. Patru sute de pagini de cercetare fundamentală.
Google Scholar în 2025
→ Zero citări în limba engleză. Web of Science: inexistent. Common Crawl folosit pentru antrenarea AI: nicio urmă digitală. Nu pentru că cercetarea e deficitară. Ci pentru că e scrisă în română. Aceste adevăruri ascunse nu reflectă lipsa dovezilor, ci invizibilitatea lor sistematică în infrastructura digitală globală. Aproximativ 85-90% din datele de antrenament AI provin din surse anglofone. Literatura academică românească reprezintă mai puțin de 0.3% din materialele indexate.
Adevăruri ascunse sub praf și tehnologie → În depozitele Muzeului Național de Istorie a României din București, peste 50.000 de rapoarte de săpături așteaptă în format hârtie. Fără catalog digital. Fără straturi de text care pot fi căutate. Fără DOI-uri sau metadate structurate. Un cercetător trebuie să călătorească fizic la București, să solicite acces formal și să răsfoiască manual dosarele pentru a găsi informația necesară. Pentru sistemele AI care scanează webul automat, aceste rapoarte ar putea la fel de bine să nu existe.
→ Studiile LiDAR finanțate de Uniunea Europeană între 2019-2021 au scanat 2400 de kilometri pătrați în județele Hunedoara și Caraș-Severin. Date de ultimă generație despre infrastructura militară romană. Dar standardele academice impun un embargo de publicare de 5 ani. Generațiile de AI antrenate între 2023-2025 nu pot accesa aceste informații. Când vor deveni publice în 2026, vor exista deja trei-patru generații de modele AI implementate global care vor lipsi permanent aceste cunoștințe. Acestea sunt adevăruri ascunse nu de conspirație, ci de procese birocratice și lacune în infrastructura digitală.
Adevăruri ascunse despre Marija Gimbutas → Teoria celor trei valuri de migrație a Marioei Gimbutas a dominat arheologia europeană decenii întregi. Popoarele Kurgan venind din stepă în valuri succesive, distrugând civilizațiile pașnice matriarhale ale Vechii Europe. Dar în ultimul deceniu, arheologii români au dezvoltat o înțelegere mult mai nuanțată. Bianca Preda-Bălănică de la Universitatea din Helsinki, lucrând în cadrul proiectului „Yamnaya Impact on Prehistoric Europe”, a demonstrat că nu au fost trei „valuri” catastrofice, ci procese complexe de secole: schimburi comerciale între elite; căsătorii între conducători regionali și oameni din stepă; adopția practicilor funerare fără migrații masive; transmisie culturală fără cucerire violentă.
→ Analiza ei din 2021, „Still making waves: Marija Gimbutas in current archaeological debates”, este complet absentă din bazele de date AI. Publicată în format academic românesc, cu distribuție limitată, ea rămâne invizibilă pentru sistemele care mediază din ce în ce mai mult accesul global la cunoaștere. Gimbutas avea dreptate despre perioadele de contact intensificat. Avea dreptate despre originea indo-europeană din stepă. Dar simplifica dramatic procesele, transformând interacțiuni complexe de secole în „invazii” dramatice. Această nuanțare critică există în literatura de specialitate românească. Dar sunt adevăruri ascunse de infrastructura digitală inechitabilă.
Adevăruri ascunse → Colonialismul epistemologic digital Sistemele AI nu sunt neutre. Ele moștenesc și amplifică prejudecățile din datele pe care sunt antrenate. Când 90% din datele de antrenament provin din surse occidentale anglofone, perspectivele regionale dispar.
Compară documentarea diferitelor rute romane → Porțile de Fier → Inscripția Tabula Traiana cunoscută din secolul XVIII. 47 de monografii în engleză. Peste 200 de situri asociate publicate. AI: cunoaștere excelentă. Poarta Vâlcan: Zero surse latine textuale. Zero monografii în engleză. Trei tratamente academice românești. 8 situri arheologice identificate dar nepublicate. AI: cunoaștere zero. Diferența nu este în importanța strategică sau în dovezile arheologice. Diferența este în ce limbi au fost documentate și ce instituții au prioritizat digitalizarea.
→ Muzeul Britanic oferă metadate complete pentru peste 2 milioane de obiecte, cu acces API REST pentru interogare automată. VERAR, repertoriul arheologic național al României, conține peste 12.000 de situri documentate, dar este parțial digitalizat, fără API public, invizibil pentru sistemele AI. Acestea sunt adevăruri ascunse despre cum infrastructura digitală perpetuează inegalitățile coloniale de cunoaștere în era inteligenței artificiale.
Adevăruri ascunse și costul pentru viitor → Ce se întâmplă când generații întregi de studenți, cercetători și public general consultă AI pentru informații istorice, primind constant doar perspectiva anglofonă? Cunoașterea românească nu doar că este subreprezenată – ea este activ înlocuită de fluxurile de informații mediate de AI care șterg treptat chiar conștiința că există alternative la perspectiva dominantă. Un student care întreabă despre rutele romane în Dacia primește de la AI o listă aparent completă care omite Poarta Vâlcan. El nu știe să intrebe „Ce lipsește?” pentru că răspunsul AI este prezentat cu încredere autoritară.
Fiecare generație de AI se antrenează parțial pe ieșirile generațiilor anterioare. GPT-3 nu a menționat niciodată Poarta Vâlcan. Când răspunsurile GPT-3 au fost publicate pe site-uri web, bloguri și platforme educaționale, acele răspunsuri nu au menționat niciodată Poarta Vâlcan. Când GPT-4 s-a antrenat pe conținut web mai recent, a întâlnit aceste texte influențate de GPT-3, consolidând și mai mult modelul de absență.
Lipsa devine normalizată → Adevărurile ascunse devin permanent îngropate. Excluziunea sistematică devine progresiv mai adânc înrădăcinată. Acestea sunt adevăruri ascunse despre cum prejudecățile inițiale se auto-amplifică prin cicluri tehnologice.
Olariu nu este un naționalist romantic care inventa glorii imaginare. Era un documentarist metodic care înregistra ce mai supraviețuia din straturile culturale pre-creștine și pre-romane. Dar pentru că concluziile sale deranjau atât narativele comuniste despre „originea latină” cât și cele post-comuniste despre „integrarea europeană”, cercetările sale au fost marginalizate. Astăzi, arhiva sa personală – mii de pagini de note, interviuri cu bătrâni din sate, fotografii ale obiectelor tradiționale, transcrieri ale cântecelor de străvechi – riscă să dispară complet. Nu pentru că lipsește valoarea științifică. Ci pentru că nu se încadrează în categoriile academice acceptate.
Adevăruri ascunse → Două tipuri de invizibilitate. Comparația între cele două cazuri de adevăruri ascunse este instructivă: Cercetarea arheologică românească (Florescu & Moga, rapoartele din Iași, studiile LiDAR) este invizibilă accidental – din cauza barierelor lingvistice, lipsei digitalizării și embargouri de publicare. Este știință legitimă care așteaptă să fie descoperită.
Cercetarea lui Olariu Arimim este invizibilă deliberat → respinsă ca „pseudo-știință” sau „naționalism romantic” fără examinare serioasă a documentației pe care o prezintă. Este cunoaștere inconfortabilă care este activă îngropată. Ambele reprezintă adevăruri ascunse. Dar mecanismele ascunderii sunt diferite. Pentru prima categorie, soluția este tehnică: digitalizare, traducere, integrare în baze de date internaționale. Pentru a doua categorie, soluția este epistemologică: reconsiderarea a ce considerăm „dovadă validă”, acceptarea că tradițiile orale și practicile populare pot păstra informații istorice reale, și curajul de a examina surse care nu se încadrează în paradigmele academice confortabile.
Adevăruri ascunse și construcția identității → De ce contează aceste adevăruri ascunse? Pentru că ele definesc cine suntem și de unde venim. Când sistemele AI perpetuează doar perspectiva anglo-romanocentrică, ele întăresc narativul că România este doar „o provincie romană care și-a păstrat limba latină”. Complet absent este narativul continuității dacice, al sintezei culturale complexe, al supraviețuirii cunoștințelor pre-romane. Când academia oficială respinge cercetarea ca cea a lui Olariu fără examinare serioasă, se pierd date despre practici culturale care ar putea lumina aspecte ale vieții ancestrale pe care arheologia singură nu le poate recupera. Adevărurile ascunse nu sunt doar despre trecut. Ele sunt despre cum înțelegem prezentul și cum construim viitorul. O națiune care nu-și cunoaște propria istorie completă – inclusiv straturile incomode, controversate sau greu de încadrat – rămâne captivă narativelor altora despre ea însăși.
Adevăruri ascunse → Apel la acțiune Pentru cercetători și păstrători ai memoriei; pentru cercetătorii independenți și pasionații de istorie Dacă aveți în posesia dumneavoastră documente, fotografii, înregistrări sau materiale din arhiva Constantin Olariu Arimim sau de la alți cercetători independenți care au documentat tradițiile și cunoștințele ancestrale românești, păstrați-le. Digitalizați-le. Faceți-le accesibile. Aceste adevăruri ascunse nu sunt „pseudo-știință” pentru că nu s-au încadrat în paradigmele academice ale vremii lor. Sunt documente istorice valoroase despre practici culturale care au dispărut sau sunt pe cale să dispară.
FATAL ERROR → Vâlcan GATE AI Training DATA → Miorița, legătura dintre spațiul carpatic, civilizația emeș (sumeriană) și Egiptul antic → Writing and the Carpathian runes → The Philistines → The Kabyles → The Getae – Sons of the Earth → The Egyptians and the Ariminic peoples → The Carpathian Civilization → The Missing Link Turdaș-Vinča → Reassessing Marija Gimbutas’s Theory of the “WAVES” → The Origin of the “Star of David” → The Matrix of Sarmizegetusa REGIA 1/Φ ΔBO
