Legendele Peșterii BOLII

Legenda fetelor de măritat & Legenda Jupânesei
[ ICXCNIKA ]

Legendele Peșterii BOLII

Maica Domnului cu Pruncul în brațe
* apariție misterioasă în stânca Peșterii

Legenda Jupânesei

În acele vremuri stăpâna pământurilor și a pădurilor din jurul Peșterii, zestre de la părinții săi bogați, era o mândră domniță pe nume Jupăneasa. Neînfricată, ca toți Geții, frumoasă dar și trufașă își dorea în taină ca iubitul ei chemat la luptă de Marele Lup Alb să se întoarcă acasă cât mai degrabă din războiul purtat cu dușmanii în zări îndepărtate.

Coboară în Peșteră la icoana Sf. Fecioare Maria, apariție misterioasă în stânca Peșterii, rugându-se fierbinte, poate prea insistent, ca Sfânta să-i dea calea prin care să-l readucă acasă, cât mai repede pe iubitul plecat la război. Sfânta Fecioară Maria îi îndeplini dorința neînduplecată de a pleca în nemărginite zări, trasformând-o într-un pârâiaș cu unde cristaline ce curge vijelios la vale și își cheamă etern frumosul și viteazul său iubit…

Legenda fetelor de măritat

Se spune că în vremurile îndepărtate, se afla în preajma peșterii într-un conac, o familie bogată ce stăpânea pădurile și pământurile din zonă. Familia avea două fete. Cea mare de o frumusețe rară, cu ochi verzi ca verdele codrilor pe care-i colinda, dar prea mândră, trufașă și de multe ori rautăciosă, îndepărtând numeroșii pețitori mai săraci ce o voiau de soție. Fiica cea mică, mai puțin frumoasă, cu ochi albaștri și cu privirea blândă și caldă dar tristă, neîmpăcată că nici un crai al locului nu o curta.

Într-o iarnă geroasă, când peștera era îmbracată într-o mantie de brumă și țurțuri strălucitori de gheață, surorile s-au oprit în acest loc, iar când cea mică s-a întors, a strigat surprinsă de uimire:

uite surioară inima întoarsă a peșterii!”
Fata cea mare s-a uitat trufașă și cu mândrie în glas a întrebat:
Inimă răsturnată, eu când mă marit?”

În noaptea următoare fata cea mică a avut un vis. Cobora cu sora cea mare în peșteră într-o primăvară minunată, inundată de verdeață și flori. Ajunsă în fața inimii răsturnate din pântecele muntelui auzi o voce blândă si fermecătoare:

Fetelor, voi sunteți de mult de măritat, ceea ce vă doriți în taină. Dacă veți alege dintre pețitori după placul inimii voastre, veți fi măritate până la Nașterea Domnului. Opriți-vă o clipă de rugăciune la icoana Maicii Domnului din adâncul peșterii și la întoarcere rugați-vă pentru împlinirea visului vostru în strălucirea luminii inimii mele”.

Fata cea mică, uimită de viziune a strigat spre bolta înaltă a peșterii:
Oare se va întâmpla această minune?”

În acel moment o voce gravă și puternică, venită din străfundul muntelui i-a răspuns fetei:
Dacă voi veți alege miri după dorința inimii voastre, promisiunea zânei peșterii se va împlini. Dacă gerul și gheața avuției va stapâni inimile, veți rămâne nemăritate și triste până la adânci bătrâneți, trăind fără rost în această lume creată prin dragoste de Dumnezeu”.

Cu inima deschisă și încrezătoare, fata cea mică a îngenunchiat în lumina inimii răsturnate rugându-se pentru împlinirea visului. Nu după mult timp a fost pețită de o mândrețe de flăcău și după Postul Crăciunului nunta de basm s-a împlinit.

360 ° Valea JIULUI, Diamantul Negru al României – Peştera Jupâneasa:

Written by p⊕vestea

Vacanțe la sfârșit de săptămână.

Website: http://povestea-locurilor.ro