Obiceiurile multimilenare ale momârlanilor

Nedeile momârlăneşti - Măsuratul oilor - Colindul Pițărăilor
[ strategie turism ] [ weekend de p⊕veste ]

Obiceiurile multimilenare ale momârlanilor

Astăzi despre Hunedoara – Valea JIULUI

Foto: apus în Cheile Jiețului.

Dacă ne urmărești portalul de turism ai înțeles până acum că am putea să dărâmăm Castelul Huniazilor și noi hunedorenii nu am pierde mare lucru… fiind un obiectiv de tranzit, nu aduce decât maxim 0.5% din PIB-ul județului. Deasemenea, tot dacă ne urmărești, ai înțeles faptul că Valea JIULUI a fost motorul economic în trecut și nu există decât o singură soluție pentru stoparea depopulării județului… să redevină un motor economic autentic. Pentru că fără Valea JIULUI – Castelul Huniazilor nu performează ca și marcă. Nu se pot alcătui pachete de turism integrate pe mai mult de trei zile fără să luăm în considerare sudul județului, magia Părângului, uriașii de piatră din Vale, aerul din Straja sau obiceiurile multimilenare ale momârlanilor…

Nedeile momârlăneşti

Sacralitatea este la loc de cinste!

Imediat după Paşti, momârlanii din Valea Jiului pornesc nedeile. Petrecerile câmpeneşti din jurul bisericilor se ţin lanţ şi sunt prilej de bucurie şi de reîntâlnire pentru toată comunitatea. Nedeile sunt organizate, din moşi–strămoşi şi sunt programate în aşa fel încât, pe cât posibil, să nu coincidă cu o alta, a altei aşezări de momârlani. Chiar în ziua de Paşti, la Dâlja are loc prima nedeie, dupã care se derulează cele de la Sălătruc, Biserica Sânonilor – care este cea mai veche din Valea Jiului – ori de pe Maleia sau Jieţ. În Duminica Tomii, la o săptămână după Sfintele Sărbători de Paşti, momârlanii şi barabele se adună în vatra satului Câmpu lui Neag pentru deja tradiţionala Nedeie a satului. Peste tot, în toată Valea Jiului, sute de localnici întind mese bogate, încărcate cu bucate tradiţionale, de pe care nu lipsesc ouăle roşii ori păsatul momârlănesc.

Dis-de-dimineaţă, momârlanii se apucă de pregătit mâncarea, neapărat la foc de lemn, îmbrăcaţi în straie populare, apoi îşi invită la agapă rudele şi cunoştinţele apropiate, cărora le oferă ciorbă sau tocăniţă de oaie, varză călită şi păsat cu brânză, o mâncare specifică zonei. În ceaune de aramă se pun porumb măcinat, unt şi brânză de oi, care se amestecă într-un tot unitar delicios. Oamenii locului spun că aceste mese se organizează pentru amintirea celor ce au trecut în lumea celor drepţi. Bucatele au fost stropite din belşug cu ţuică şi vin, neapărat de casă.

După tradiţie, mâncarea este pregătită doar de bărbaţi, în timp ce femeile taie zarzavaturile sau spală vasele. În plus, în timp ce bucatele sfârâie la foc mic, femeile merg la biserică şi se roagă în această zi sfântâ. Nimeni nu se aşează la masă până când mâncarea nu este binecuvantată de preot, un obicei păstrat cu sfinţenie în această zonă a ţării, unde sacralitatea este la loc de cinste. De fapt, şi masa se face din dragoste creştinească şi oricine care are bunăvoinţă este bine venit. După această agapă, invitaţii încep să petreacă, cântă la fluier, iar tinerii se prind la un loc cu bătrânii într-o învârtită tradiţională. Preoţii spun că aceste obiceiuri dăinuie de mii de ani, iar tradiţiile locului sunt respectate cu sfinţenie de băştinaşii zonei. Momârlanii spun ca nedeia este “o zi de veselie” după un an de muncă, în care toate relele trebuie sã fie date uitării.

Ținutul Momârlanilor

#Hunedoara, cinci zone folclorice distincte: Țara Hategului, Țara Moților, Ținutul Pădurenilor, Zona Orăștie și Zona Momârlanilor. Astăzi o să facem o scurtă incursiune în lumea momârlanilor… Ținutul Momârlanilor, istoria băștinașilor de pe #ValeaJiului @ Carpathian Horse Trekking: http://povestea-locurilor.ro/Tinutul-Momarlanilor 360 °

Posted by P⊕vestea Locurilor on Saturday, February 24, 2018

Măsuratul oilor

Vadră, cioiuri, cupe… tăncuşă de lemn.

În fiecare an, în jurul sărbătorii Împăraţilor Constantin şi Elena, oile ies la munte, marcând astfel începutul păşunatului în comun. Proprietarii de turme de oi se întâlnesc, an de an, pentru măsuratul oilor. Reguli vechi de când lumea, păstrate cu grijă din generaţie în generaţie, sunt respectate cu sfinţenie de fiecare dată. Oile sunt tunse şi „vopsite” cu câte o pată de culoare pentru a-şi certifica astfel apartenenţa stăpânului. Gospodinele pregătesc bucate alese din care se vor înfrupta la munte nu numai ei şi ciobanii, ci şi toţi iubitorii de tradiţii invitaţi cu acest prilej la stână. Într-o atmosferă de sărbătoare, se măsoară laptele muls de la oi, stabilindu-se astfel rânduiala la ciobănit, la stână şi la brânză. Cantitatea de brânză care îi revine fiecărui proprietar de turmă este în funcţie de cantitatea de lapte măsurată de la oile proprii, acum văzându-se grija pe care au avut-o pentru hrana oilor şi pentru îmbunătăţirea rasei acestora.

Rând pe rând, ciobanii îşi mulg oile, apoi se adună la măsuratul laptelui. Laptele se toarnă într-o căldare îngustă şi înaltă şi se măsoară cu un băţ de lemn care are gradaţii ce corespund unui anumit volum cunoscut de ei ca vadră (aprox. 10 litri), cioiuri şi cupe. Din instrumentul măsurii laptelui nu puteau lipsi găleata de muls şi cupa, (amândouă din lemn), tăncuşa şi rabojul. Odată muls, laptele este măsurat cu tăncuşa de lemn, pe care se face semn în dreptul nivelului la care ajunge laptele din găleată. Mai demult, se obişnuia ca tăncuşa să se despice în două, una dintre jumătăţi fiind dată proprietarului, cealaltă rămânând la baci. În funcţie de cantitatea de lapte „înregistrată” pe tăncuşă, se stabileşte cantitatea de brânză ce revine fiecărui proprietar de animale. Această cantitate se însemnează pe raboj, „actul contabil” al baciului, pe care acesta îl poartă înfipt sub chimir ca să îl poată consulta ori de câte ori e nevoie.

De-a lungul veacurilor, semnele înscrise pe raboj, înţelese doar de acela care l-a facut, au devenit tot mai elaborate, mai estetice, deoarece erau văzute de multă lume şi caracterizau, prin aspect şi mesaj, gradul de inteligenţă al baciului. Rolul rabojului a fost preluat, în timp, de bâta ciobănească, care a devenit o adevărată carte de vizită a ciobanului, transformată adeseori într-o opera de artă nepreţuită. S-a realizat astfel, pentru prima dată în cultura populară românească, trecerea evidentă a unor elemente strict funcţionale (cu funcţie de memorare), către elemente de ordin artistic, cu funcţie estetică şi spirituală mai presus de funcţionalitate.

Colindul Pițărăilor

În dimineața Ajunului de Crăciun, momârlanii din Jieț pornesc colindul „Pițărăilor“. Obiceiul Pițărăilor, denumit astfel după colăcelul primit de la gazde, se pierde în negura timpului. Se spune că pițărăii datează chiar de pe vremea geților. Pițărăii sunt numai bărbați, copii sau tineri aflați la vârsta adolescenței, organizați în cete, care trec prin satele de la poalele munților și vestesc Nașterea Domnului. În noaptea dinaintea Ajunului, tinerii îmbracați în haine populare se adună și împodobesc “steagurile” cu clopoței, baticuri multicolore, ciucuri și coronițe de flori fixate pe “boațe” din lemn de câtiva metri lungime. De obicei, numărul steagurilor variază între două și cinci, în funcție de cât de mare este ceata.

Odată terminat acest ritual, imediat după răsăritul soarelui, ceata se reunește la intrarea în sat și pornește colindul pe la toate casele. ,,Steagurile’’ sunt purtate în față de feciori necăsătoriți, de obicei, cu vârste cuprinse între 16 și 19 ani. În urmă cu ani, feciorii purtau aceste steaguri timp de doi sau trei ani până la încorporare. La fiecare casă, sunt întâmpinați cu nuci, mere, bomboane și colăcei, numiți ,,țipăi’’. Și pentru că anul care vine să le meargă și mai bine, gospodarii ascund în podul casei sau în grajduri semințe legate într-un batic, iar dacă pițărăii le găsesc înseamnă că gazda va avea belșug tot timpul anului.

Pe parcursul zilei, Pițărăilor li se alătură și alți locuitori ai satului, copiii fiind cei care intră primii în ograda gazdei și caută în vreun colț al ogrăzii un coș cu bunătăți. Cel care găsește cele mai multe coșuri este considerat cel mai ager copil. În rândul pițărăilor disciplina este foarte severă. Nimeni nu are voie să ceară mai mult decât primește. Dacă totuși cineva ar cuteza să facă acest gest, ceilalți pițărăi l-ar alunga din rândul lor, lucru ce ar aduce o mare rușine pentru cel în cauză și familia lui. După ce stapâna casei le dă darurile, pițărăii și le împart în mod egal, se strâng apoi în mijlocul curții și încing o „învârtită jienească“.

360 °

Prin lumea de basm a unui sat de oieri… Regăsirea neamului… !

Hunedoara, locul de naştere al poporului român.

Valea Jiului Împreună? Vă invităm la lansarea
brandului de ţară Romania Old Europe.

Concert "Împreună pentru Valea Jiului"

1 iunie, stadionul Jiul #Petroşani.
8500 de ani de #continuitate!
cc Ministerul Turismului
& Ministerul Tineretului și Sportului-România

Parteneri de suferinţă:

Civilizația și Cultura Neamului Românesc, Cucuteni,
Neokoolt, Traiesteromaneste, Iutta, B2B Strategy,
Avram Iancu, Toma Coconea, Dignitas Foundation

{ bit.ly/ROMANIA8500 }
* concept by Daniel Roșca

Posted by R⊕mania Old Europe on Thursday, May 25, 2017

Written by Daniel ROȘCA

România este pe ultimul loc în Europa d.p.d.v. al ponderii în PIB a turismului. Natura separată de istorie nu poate să intre în competiţie cu Elveţia, Croaţia… Despre strategie în turism. Viziunea noastră despre noul brand de turism / de țară: R⊕MANIA 8500 Donăm conceptul statului Român. P⊕vestea Locurilor, un proiect NON PROFIT susținut de companii românești.

Website: http://about.me/DanielROSCA