Cetatea getică din Covasna
Din Covasna spre Harghita…
Denumită şi Cetatea Zânelor, este de fapt un munte modelat de geți…
În inima ţării, la Covasna, există o cetate getică ridicată în urmă cu aproape 2.000 de ani. Arheologii spun că este una dintre cele mai mari din afara Munţilor Orăştiei, fiind înconjurată de mai multe terase fortificate cu ziduri de piatră. Clădiri de mari dimensiuni din lut, lemn și piatră au fost descoperite în toate locurilor unde au fost efectuate săpături arheologice fapt ce demonstrează că aceast sit a fost ocupat în mod stabil și intens. Potrivit legendelor, cetatea ar fi fost ultimul refugiu al regelui Decebal, unde ar fi murit după înfrângerea suferită în luptele cu romanii, dar oamenii de ştiinţă nu pot confirma acest lucru.
O mare parte din zidurile cetăţii a ieşit la iveală întâmplător în anul 1995, în urma unei furtuni puternice care a smuls arborii şi a culcat pădurea la pământ. La rădăcinile copacilor seculari au apărut nu doar ziduri de piatră, ci şi alte vestigii, cum ar fi bucăţi de ceramică, monede şi obiecte de cult, pe baza cărora specialiştii au stabilit că cetatea datează din secolele II-I Î. Hristos.
În urma săpăturilor făcute de arheologi au fost descoperite cinci terase fortificate cu ziduri din piatră de aproape doi metri, iar aceştia susţin că cetatea e foarte bine conservată şi poate oferi detalii importante despre modul de organizare a defensivei getice. Templul se aseamănă cu unul dintre cele existente la Sarmizegetusa Regia şi este o raritate pentru cetăţile din afara Munţilor Orăştiei:
Harghita – „Har – Getay”
Tezaurul getic de la Sâncrăieni, cea mai însemnată mărturie a teuroticii getice târzii (sec. I î.Hr – sec. I d.Hr.) a fost descoperit în august 1953, în cariera de andezit aflată între localitățile Sâncrăieni și Jigodin, Județul Harghita sau „Har – Getay” (Har-Geția), sau „Harul neprețuit al Geției de Aur primordiale” – Dio Geția, Grădina Maicii Domnului), în apropierea unei așezări getice.
Sâncrăieni, tezaur cu obiecte de argint, în greutate de 3,650 kg format din: două brăţări masive, o fibulă şi două monede, o drahmă Dyrrhachium şi o imitaţie de tetradrahmă thasiană şi cincisprezece vase din care două cupe semisferice, cinci conice şi opt pocaluri, cu porţiunea ornamentată aurită:
[fts_facebook type=album_photos id=100000641889893 posts=3 album_id=1278975725538301 image_width=300px image_height=250px space_between_photos=10px hide_date_likes_comments=no center_container=yes]Imperiul GETIC
Ţinuturile getice din estul Transilvaniei cunosc pe lângă o dezvoltare economică şi demografică deosebită şi un rol politic aparte, fapt demonstrat de numărul mare de fortificaţii care s-au ridicat aici (peste 35 de cetăţi şi aşezări fortificate). Deşi se presupune că formaţiunea politică a lui Oroles ar fi stăpânit zona Carpaţilor Orientali, cercetările arheologice sumare, de până acum, nu ne permit să datăm nici o cetate pe parcursul sec. III – prima jumătate a sec. II î. Hr., cum ar fi îndreptăţit să fie.
Primele fortificaţii pot fi datate doar la sfârşitul sec. II şi începutul sec I î.Hr., odată cu înmulţirea aşezărilor civile şi a creşterii puterii armate a uniunilor de triburi. Acestea, amplasate cu precădere în zonele bogate în minereuri de fier (Biborţeni, Jigodin II, III, Ciceu, Racu I, II, Covasna etc.), îşi vor continua existenţa şi în deceniile următoare.
Pe parcursul sec. I î.Hr. Chr. – I d.Hr. numărul fortificaţiilor sporeşte (Cernat – „Vârful Ascuţit”, Bădeni, Praid, Sânzieni – „Perka”, Mihăileni, Şoimuşul Mare, Leliceni, Odorheiu Secuiesc, Porumbenii Mari, Ghindari, Sândominic, Valea Seacă, Zetea etc.), menirea lor fiind de acum atât de supraveghere a zonelor importante din punct de vedere economic, de asigurare a condiţiilor favorabile practicării comerţului şi trecerii caravanelor cu mărfuri, cât şi de barare a accesului spre capitala Imperiului GETIC, Sarmizegetusa REGIA.
Surse: istorieveche.ro, agerpres.ro, ziarulnatiunea.ro.
360 ° PERETU & Agighiol / Apa de aur * AUR’A & Bastionul lui BUREBISTA… Peștera BOLII.
