Tezaurul princiar de aur al Frăției Getice

Frăția Getică

Unul dintre rarele tezaure princiare din aur ale Frăției Getice a fost descoperit în mod întâmplător de localnici, în anul 1959, într-o lutărie din comuna Băiceni (jud. Iaşi) şi recuperat de către specialiștii Muzeului de Istorie al Moldovei. Ansamblul pieselor componente ale acestui tezaur princiar getic atinge greutatea de aprox. 2,5 kg metal preţios (aur), prelucrat în diferite obiecte cu caracter ritualic și apotropaic, obiecte dintre care multe se prezintă acum în stare fragmentară.

Localitatea Cucuteni, cea în care a fost descoperit tezaurul, a fost în trecut numită Băiceni și este o comună din județul Iași al Moldovei. Comuna este formată din satele Cucuteni (reședință), Băiceni, Bărbătești și Săcărești. Comuna se află în partea de vest a județului. Este străbătută de șoseaua județeană DJ280B, care o leagă spre sud de localitățile Ion Neculce și Târgu Frumos (unde se termină în DN28) și spre nord de Balș. La sfârșitul secolului al XIX-lea comuna purta denumirea de Băiceni și făcea parte din Plasa Bahlui a județului Iași și era formată din satele Băiceni, Dădești, Cucuteni, Zbierești, Săcărești, Balosinești, Cârjoaia, Bărbătești și Coasta Măgurii, având în total 2258 de locuitori. În comună funcționau șase mori de apă, trei școli cu 96 de elevi (dintre care 31 fete) și șase biserici ortodoxe. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în Plasa Cârligătura a aceluiași județ, având 3131 de locuitori diseminați în satele Băiceni, Balș, Bărbătești, Cârjoaia, Coasta Măgurii, Cucuteni și Săcărești.

În anul 1950, comuna a fost transferată raionului Târgu Frumos și apoi (după 1956) raionului Pașcani din regiunea Iași. În 1968, a revenit în alcătuirea actuală la județul Iași, reînființat, și a primit denumirea de Cucuteni (după noua reședință). Nu putem să trecem peste faptul că în comuna Cucuteni se află situl arheologic de interes național din punctul „Cetățuia”, de la marginea de vest a satului Băiceni, sit arheologic cunoscut pentru că este cel care a dat numele culturii Cucuteni din eneolitic. În acest sit au fost descoperite trei așezări distincte, emblematice pentru clasificarea culturii în fazele A, B și AB; în afara acestei așezări, în cadrul sitului se mai găsesc așezări din eneoliticul târziu (cultura Horodiștea-Erbiceni), perioada geto-dacică și secolul al III-lea d. Hr. Alt sit arheologic de interes național aflat aici este cel de la „Dâmbul Morii”, de la marginea de nord-vest a aceluiași sat, unde s-au găsit alte vestigii ale culturii Cucuteni, faza AB. În rest, alte șapte situri arheologice și alte trei clădiri sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Iași, ca monumente de interes local. Situl arheologic de la „Bogdăneasa” (aflat la 1 km vest-nord-vest de satul Băiceni) conține așezări din secolele al IV-lea și al III-lea î.Hr. (perioada Latène), secolele al VIII-lea și al IX-lea, dar și urme de locuire din secolul al XVIII-lea; situl de la „Dâmbul lui Pletosu” cuprinde așezări din eneolitic (cultura Cucuteni, faza A), secolele I și al II-lea d. Hr. (epoca daco-romană), secolul al IV-lea (epoca post-romană), secolele al IX-lea și al X-lea și secolele al XVI-lea și al XVII-lea; situl din „Grădina lui Pascal” conține urme de locuire din secolele al VIII-lea d. Hr., al IX-lea și al X-lea, dar și din perioada secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea; în situl de la „Mlada” (aflat la 1,5 km sud-vest de satul Băiceni) întâlnim așezări din secolele al IV-lea și al III-lea î.Hr. și secolele al III-lea și I î.Hr.; situl de la „Siliște” (aflat în nord-nord-vest de satul Băiceni) cuprinde așezări din secolele al II-lea și al III-lea d. Hr., al IV-lea d. Hr., al VIII-lea, al X-lea și al XV-lea d. Hr.; situl de la „Tarlaua Grajd”, de la marginea de est a satului Bărbătești cuprinde vatra medievală a satului Bărbătești (din secolul al XV-lea), precum și așezări din eneolitic (cultura Cucuteni), perioada Latène, secolele al V-lea–al IV-lea î.Hr. (perioada Halstatt), secolele al II-lea și al III-lea d. Hr., secolul al IV-lea și secolul al XV-lea; în sfârșit, situl de la „Laiu” (600 m nord-nord-vest de satul Săcărești), conține așezări din Halstattul târziu, secolele al II-lea și al III-lea d.Hr, al XI-lea și al XII-lea, dar și al XV-lea d. Hr. Cele trei clădiri importante din localitate, ce au fost clasificate ca monumente de arhitectură, sunt biserica de lemn „Sfânta Treime” (1808) din satul Băiceni, biserica „Sfinții Voievozi” (1804) din Cucuteni, și casele familiei Cantacuzino (secolele al XVII-lea și al XVIII-lea).
[fts_facebook type=album_photos id=100000641889893 posts=6 album_id=1089192897886245 image_width=250px image_height=250px space_between_photos=1px hide_date_likes_comments=no center_container=yes]

Coiful „cu pene”…

Tezaurul princiar din aur al Frăției Getice a fost descoperit în mod întâmplător de localnici, în anul 1959, într-o lutărie din comuna Băiceni (jud. Iaşi), la marginea estică a platoului „Laiu”, şi recuperat cu începere din 1961 de către specialiștii Muzeului de Istorie al Moldovei. Ansamblul pieselor componente ale acestui tezaur princiar getic recuperat a atins greutatea de aprox. 2,5 kg metal preţios (aur), prelucrat în diferite obiecte cu caracter ritualic și apotropaic, obiecte dintre care multe se prezintă acum în stare fragmentară. Compus dintr‑un coif „cu pene” (fiind al geților; Gaeții, Fii Vulturi și Șoimi ai Mamei Gaya Vultureanca) și „cu ochi” (semn clar al Frăției Getice din care făcea parte principele get, proprietarul acestui tezaur), două brăţări spiralate (din care una doar în formă fragmentară), un colan şi un număr de aplice de harnaşament şi decoraţiuni vestimentare, lotul pe care‑l avem astăzi pare a reprezenta partea cea mai însemnată a depozitului originar, nu însă în totalitatea sa. Titlul aurului din care este fabricat tezaurul este între 18 şi 24 carate. Între cele 70 de piese ale tezaurului (unele întregi, altele fragmentare), cea mai importantă este coiful (păstrat parţial), lucrat prin ciocănire la rece, din foaie de aur de 24 carate şi ornamentat „au repousseé” (adică modelat prin percutare interioară destinată a provoca reliefuri). Bogate motive spiralice, cu linii incizate se află pe acest coif getic, alături de alte motive zoomorfe, de animale fantastice înaripate și simboluri solare, foarte des întâlnite în arta geto-dacă, dar şi motive geometrice. Înălţimea coifului este de 34,50 cm, are un diametru maxim de 25 cm, diametru la bază de 21 cm şi cântăreşte greutate aproximativ 500 g.

Având o formă înaltă (mithraică), de calotă la partea superioară și cilindrică la partea inferioară, coiful are o deschidere rectangulară în dreptul feței, fiind prevăzut cu un frontal, două obrazare și o apărătoare de ceafă. Pe frontal au fost realizați, în tehnica „au repoussé”, doi ochi apotropaici, prevăzuți cu sprâncene și acolade, specifici tuturor coifurilor geto-dace ale Frăției Getice, descoperite pe teritoriul țării noastre. Obrăzarele și cefarul sunt și ele decorate. Obrăzarul drept a fost decorat cu un personaj impozant, ce apare îmbrăcat, șezând pe un jilț, în atitudine de apoteoză, cu o cupă în mâna dreaptă și cu un ryton în cea stânga. Pe obrazarul stâng sunt redați doi șerpi cu capete de pasăre (symbol al științei ascunse), dispuși simetric, între care se află un cap de bovideu cu coarne mari (bucraniu), vechi symbol geto-dac. Pe cefar sunt reprezentați, în profil, doi cai înaripați aflați în mișcare, spate în spate (direcția celor două posibilități de evoluție a lumii: creație și distrugere; symbol prim al lui Icarus, sau a calului zburător din basmele noastre de mai apoi). Remarcabilă este stilizarea părului pe calota coifului (coafat cu bucle), învederând o dată mai mult epuizarea de către toreuţii geto-daco-traci a tuturor posibilităţilor de exprimare plastică a unui motiv, aflat și pe coifurile de la Coţofeneşti și Covaceviţa (Bulgaria), cnemidele de la Agighiol și Vraţa (Bulgaria), vasul plastic de la Peretu („cap de om”, tip sceptru sau rhyton) etc. Tezaurul nu provine dintr‑un mormânt princiar getic (nu a fost despus ca ofrandă ritualică), ci a fost pur şi simplu ascuns. Coiful princiar getic, al „Frăției Getice”, de la Băiceni – Cucuteni, împreună cu acela de la Coţofeneşti (Prahova) sunt singurele piese de aur de acest gen din lumea geto-daco-tracă. Celelalte coifuri ale „Frăției Getice” sunt realizare din argint (Porțile de Fier), sau argint – aurit (Peretu – Pirum și Agighiol). Datarea lor timpurie (sfârşitul secolului V î.Hr.) este impusă tocmai datorită acestui fapt, pentru că precaritatea ulterioară a aurului a dus la apariţia cunoscutelor tezaure de argint. Două puteau fi sursele acestui aur (cea sud‑tracică, accesibilă în trecut (Munții Pangeu (denumire getică izvorâtă din actul hierogamiei sacre din Vechea Biserică Valaho-Egipteană, respective întâlnirea Cerului cu Pământul, sau întâlnirea dintre Pan și Gaya – Pangayon), și nu numai), iese din discuţie, controlată fiind de greci): o întârziată rămăşiţă a acumulării şi marii unităţi a bronzului european (ne amintim de fabulosul tezaur de aur geto-dac descoperit la Hinova, jud. Mehedinţi), sau refolosire a preţiosului metal prin topirea unor obiecte. Tezaurul de la Băiceni este deci exclusiv getic prin însăşi existenţa coifului de aur, piesă de armură ritualică caracteristică Frăției Getice. Coifurile de luptă getice din bronz, de o tipologie aparte, şi‑au sporit în ultima vreme numărul exemplarelor cunoscute, datorită descoperirilor făcute, începând cu cel de la Mastiughino, descoperit pe cuprinsul marii enclave getice din sudul Ucrainei şi continuând cu cel de la Găvani (Brăila), ambele din sec. IV î.Hr., dar şi coiful de la Popeşti (sec. II‑I î.Hr.).

Coifurile de paradă și ritual geto-dacice

Coiful din tezaur, amintind de coifurile regilor sasanizi, era unul de paradă și ritual, așa cum o demonstrează și celelalte coifuri de paradă și ritual geto-dacice, ale Frăției Getice, descoperite la Agighiol, Poiana-Coțofenești sau Porțile de Fier și Peretu-Pirum.

Figurația zoomorfă și antropomorfă aflată pe coiful Frăției Getice de la Băiceni – Cucuteni solicită câteva precizări. Cei care au publicat studiul primar asupra acestui tezaur (M. Petrescu-Dâmbovița și M. Dinu, în „Arheologia Moldovei”), au văzut pe obrăzarul stâng doi șerpi cu capete de pasăre, iar capetele sunt orientate de aceeași parte cu cozile, fapt ce contravine unor principii ornamentale. Obrăzarul fiind deteriorat la partea superioară, este foarte posibil ca șerpii să fi avut inițial capete de dragon, ciocurile fiind de fapt urechi, iar boturile căscate să fie doar continuarea acoladei de deasupra simbolului bucraniului. Cea de a doua precizare se referă la personajul masculin aflat pe obrăzarul drept, care șade așezat. În mâna dreaptă el ține o cupă conică cu fundul rotunjit (mastos), exemplar asemănător cu cele din argint ce vor apare frecvent în tezaurele geto-dace târzii (sec.I î.Hr.- sec. I d. Hr.). Rhytonul ținut în mâna stângă are protomă de bovideu și corpul lis (necanelat), fiind asemănător cu cel descoperit la Poroina (jud. Mehedinți). Atitudinea personajului aflat pe coiful de la Băiceni – Cucuteni este una apoteotică; astfel îl putem vedea pe acest principe get, membru al Frăției Getice, tronând în fața supușilor, învestit cu atributele preoției supreme, într-un moment important al unui ritual religios (posibil „Hierogamia sacră”, ritual al Vechii Biserici Valaho – Egiptene).

Astăzi, sclipitoarele piese de aur, componente ale Tezaurului Frăției Getice descoperit la Băiceni – Cucuteni, pot fi admirate în cadrul Muzeului Naţional de Istorie a României din Bucureşti, secție Tezaur.

Sursă: George V. Grigore ziarulnatiunea.ro.

Vezi mai mult la 360 ° despre Aurul Geților:

– Tezaurul Getic PERETU & Agighiol
– Peste 6000 de ani de istorie a aurului!