Din Țara Haţegului
spre Ținutul Momârlanilor
Hunedoara, cinci zone folclorice distincte:
Țara Hategului, Țara Moților, Ținutul Padurenilor,
Zona Orăștie și Ținutul Momârlanilor.
TAPAE
La doar 7 km spre vest, pe şoseaua către Caransebeş, între Zeicani si Bucova, interesaţii pot fi conduşi la sistemul de fortificaţii al Porţilor de Fier ale Transilvaniei. Aici a fost antica localitate Tapae, loc a nu mai puţin două dintre celebrele bătălii dintre daci şi romani.
Valurile de pământ vechi au fost refăcute în vremurile medievale. Aici a existat un loc de vamă, folosit din antichitate până în pragul vremurilor moderne, şi tot aici a funcţionat o vreme graniţa de stat cu pământurile ocupate de către turci, în Banat.
Sarmizegetusa ULPIA TRAIANA
La circa 15 km, spre vest, în localitatea Sarmizegetusa, se află scoase la lumină o parte însemnată din vestigiile capitalei Daciei romane. Prin strădania de peste un veac a arheologilor, pot fi vizitate amfiteatrul, zona sacră, cu templele zeităţilor din panteonul secund, parte din clădirile publice ale guvernatorilor, în sfârşit, forul (piaţa publică), în şantierul arheologic care funcţionează continuu, vară de vară. Rezultatele cercetărilor mai vechi şi mai noi sunt toate grupate în singurul muzeu existent în Ţara Haţegului, la Sarmizegetusa:
Biserica din Densuş
Doar doi kilometri ne despart de Densuş. Numele său este veşnic legat de una dintre cele mai „mitologizate” biserici româneşti. Abia aflat în faţa ei, toate p⊕veştile par să fie adevărate: un plan arhitectonic surprinzător, realizat în detaliu cu o risipă de ingeniozitate şi fantezie care n-au putut aparţine decât unui meşter umblat şi experimentat, dar extrem de spontan. Densuşul a fost construit probabil în secolul al XIII-lea, amplificându-se, probabil până la dimensiunile unei mici mănăstiri de familie, în secolul al XV-lea. Biserica face parte din categoria de monumente la care, de fiecare dată când se revine, se descoperă câte ceva nou şi mirabil.
Haţeg
Urmând aproape aceiaşi direcţie, trecând prin satele Ciula Mică şi Mare, după circa 10 km, se întâlneşte comuna Răchitova. Spre stânga şoselei şi a râuleţului omonim, străjuieşte ruina donjonului cetăţii de aici. A fost înălţat în bună relaţie de rudenie cu cel de la Colţi, dar de către o altă familie nobiliară, a Muşineştilor. Sânpetru, se află la aproximativ jumătatea distanţei dintre Râu de Mori si Sântamarie Orlea. Biserica românească de aici, datată în secolele XIV-XV, oferă vizitatorilor ei două portaluri demne de atenţie. Faţada de vest se prezintă ca o mică expoziţie de piese romane refolosite.
Sântămărie Orlea este comuna aşezată la punctul de interferare al şoselei dinspre Râu de Mori, cu şoseaua Haţeg-Petroşani, la o distanţă de doar trei kilometri de principalul oraş al ţinutului (Haţeg). Două obiective istorice pot fi admirate aici. Cel mai vechi este biserica parohială, construită la sfârşitul secolului al XIII-lea. Interiorul a fost pictat, pe la 1311, cu una dintre cele mai frumoase fresce din Transilvania sudică. În secolul al XV-lea, altarul a primit alte adaosuri de frescă, de asta dată de origine răsăriteană neîndoielnică. Aceasta combinată de veşmânt interior face din biserica Sântămăriei unul dintre cele mai insolite monumente medievale din întreaga Transilvanie, unde cultul catolic şi ortodox au coabitat într-o sinteză surprinzătoare. Important este încă faptul că de la 1447 a fost donată familiei Cândea din Râu de Mori, în stăpânirea căreia a rămas până în timpul epocii moderne. Biserica este, la această oră, una dintre foarte puţinele biserici reformate din perimentrul Haţegului.
Aceiaşi familie, devenită Kendeffy, a ridicat la Sântămărie Orlea, probabil pe locul unei rezidenţe mai vechi, cel mai impozant conac nobiliar al Ţării Haţegului. Este vorba despre un complex de clădiri, o rezidenţă nobiliară masivă, cu un turn ridicat la vestul faţadei de nord, şi cu alte două corpuri auxiliare (grajduri şi clădirea slugilor), plasate spre nord, în forma literei U. În secolul al XVIII-lea, deasupra intrării a fost aşezată o superbă inscripţie latină, mărturisind dragostea cuplului şi blazoanele familiilor care stapâneau, în acel moment, clădirea. Aici a fost găzduit, printre alte personalităţi, regele Carol al II-lea, regele României, venit la vânătoare în Ţara Hategului.
Spre Ținutul Momârlanilor / Valea JIULUI
Subcetate se află la trei km spre nord-est de şoseaua dintre Sântămărie Orlea şi oraşul Haţeg. Aproape de intrarea în localitate, pe o culme aflată la o diferenţă de nivel de 100 m, se mai pot vedea ruinele celei mai importante cetăţi medievale ale Haţegului. A fost ridicată pe la sfârşitul secolului al XIII-lea. Din secolul al XV-lea a fost stăpânită tot de către familia Cândea din Râu de Mori, prin graţia specială obţinută de la Ioan de Hunedoara. Orice rol al cetăţii s-a pierdut deja în prima jumătate a secolului al XVI-lea.
360 °
Cetatea de la Mălăiești
Cetatea Feudală Sălașul de Sus
3 zile de p⊕veste în Valea JIULUI…