Nouã ceriuri
§ 1. Cum s-au fãcut sfinții, îngerii,
cum s-au înmulțit dracii…
Dumnezeu, dupã ce a fãcut pãmîntul, s-a suit în al nouãlea ceri, cãci sînt nouã ceriuri ca acesta, iar dracului i-a dat sã cadã în ceriul ist dintãi și i-a zis sã-și facã îngeri, ca sã nu cadã singur. Da cum sã fac? – întreabã dracul. Spalã-te și din stropii de pe mîni se vor face îngeri. S-a spãlat și el, și Dumnezeu. Dumnezeu a stropit din o mînã și din alta și a fãcut doi și a mai stropit pãnã a fãcut doisprezece. Sfinții lui Dumnezeu cei dintãi au fost Sf. Mihail de-a dreapta, Sf. Niculai de-a stînga, pe urmã Sf. Gheorghi, Sf. Dumitru, Sf. Pocroavã (care acopere pãmîntul cu omãt și la care se roagã fetele sã se mãrite, sã le acopere capul), Sf. Ilie, Duminica Mare și alții. Iar Domnul Hristos din nou nãscut a fost al doisprezecelea, a venit pe urmã. Dar dracul, cînd s-a spãlat, a fãcut cîtã frunzã și iarbã.
§ 2. A) Lupta în ceri
Dumnezeu, dupã ce-a împãrțit lumea cu diavolul și s-au suit în ceri, diavolul hai se apucã cu îngerii lui sã-și facã tîrguri, case și la urmã întreabã: Se poate împușca, Doamne? Se poate, zice Dumnezeu. Atunci dracii au pornit a împușca la ceri, la Dumnezeu doar l-ar da jos din ceriul al nouãlea. Acu am sã împușc eu, a zis Dumnezeu. Cînd a împușcat Dumnezeu o datã cu tunul, toți dracii au cãzut la pãmînt; unii au murit pe loc, alþii s-au stîlcit, iar alții s-au sculat ș-au fugit, care încotro a putut. De aceea, dacã îți faci casã unde a cãzut dracul și a murit, e foarte rãu; dacã faci unde s-a stîlcit, ești tot bolnav, iar dacã faci unde s-a sculat și a fugit, îți merge ca din apã. Ioan Pisarciuc, Roșa
B) Dracii și Sf. Ilie
Dracii, în ceri, s-au apucat sã facã munți, ziduri mari, sã ajungã pînã la Dumnezeu, sã-l rãstoarne. Dumnezeu, dacã a vãzut așa, a trimis pre Sf. Ilie și i-a zis: Ilie! Ia un cãluț (pãhar) de miere și o azimã de orz și mergi cu tunul de trîntește pe draci la pãmînt. Sf. Ilie cînd a tunat, toți au cãzut pe pãmînt, unii s-au fãcut dohot, iar alții au fugit. Același
§ 3. A) Diavolul și tunul
Dintãi pe lume, Necuratul îmbla cu tunul și fãcea o mulțime de pacosti, omoria oamenii. Atunci Dumnezeu a trimis pe Sf. Ilie și i-a zis cum sã se scalde cu dînsul ca sã i-l ia. Hai, îi zice Sf. Ilie, la scãldat, sã vedem care va sta mai mult în apã! Diavolul a spus cã el poate sta cît de mult și sã între cît de adînc. Cum a întrat și s-a
afundat, Dumnezeu a fãcut gheațã deasupra. Da Sf. Ilie iute a ieșit și a apucat de pe mal douã aripi de-a zmãului și tunetul și a zburat.
Cînd sã iasã dracul, deasupra gheațã… Pînã ce a spart-o, Sf. Ilie cu tunul nu-i! Juga dupã Sf. Ilie. Doamne! zice Ilie, mã ajunge, cã el are șese aripi, dar eu numai douã! Dumnezeu i-a zis: Ai puterea în mîni; pune-i un picior pe cap și unul pe spate și taie-i patru aripi, sã rãmîie și el cu douã. De atuncea, dracul a rãmas pe jos și tot se întoarce cu dosul la Sf. Ilie de ciudã; da Sf. Ilie, unde-l vede, sloboade sãgeata sã-l omoare, dar diavolul se ascunde și în piatrã și nu-l poate nimeri. Numai un cioban, cum pãștea oile și cînta din fluier, l-a vãzut cum a ieșit din piatrã și a dat cu pușca într-însul. Atunci Sf. Ilie a trimis pe un înger sã-l întrebe ce vrea pentru treaba ce i-a fãcut? El a zis cã putere mare, ca sã se teamã toți de dînsul, și sã-i spuie de ce moarte va
muri. Sf. Ilie i-a dat putere și i-a zis cã nu-l vor omorî decît cu grîu sfințit la douãsprezece slujbe și cu plumb tot așa, sfințit. (Istoria mai departe a ciobanului acestuia, vezi partea III, § 4.) Ionicã Pisarciuc, Roșa
Va urma…
Sursã: Elena Niculiţă Voronca – Datinele si Credintele Poporului Român Foto: Voroneț.
