Cetatea Cingălăului
Legenda versificată a uriaşilor care au locuit înaintea noastră Ţara Maramureşului e captivantă, te fură
de la primul pînă la ultimul rînd... Cetatea Cingălăului este o creaţie scrisă în stihuri populare de profesorul Ion Biltiu-Dancus (1892-1952), pierdută după moartea autorului şi regăsită în urmă cu 2 decenii de cunoscutul folclorist maramureşean Pamfil Biltiu.
Nicicând învins...
Ştiindu-şi ursita, aceea de a întemeia un nou neam care să stăpînească văile şi codrii Maramureşului, cei doi aşteaptă ca pe jar sosirea piticilor conduşi de căpetenia Turda Robonban. Când într-o zi uriaşa Rozalina se întoarce de pe malul Izei cu poala rochiei plină de făpturi minuscule culese de prin iarbă nu-şi putea imagina cât de aproape se afla de soroc. Doar bătrânul Cingălău a înţeles într-o clipă că i-a sosit vremea. Toată suflarea, cu mic cu mare, s-a pregătit de nefireasca nuntă dintre degeţelul Robonban şi mândra Ruja-Rujalina, cea atât de înaltă, că putea ţine pe umeri cerul. O Cântare a Cântărilor Maramureşeană...| Si din tot neamul viteaz,
Cu cap mic, la minte treaz,La trup ca munţii cei ‘nalţi,
Sezînd pe vîrf de Carpaţi, | Toţi piereau, fraţi după fraţi,
Nefiind de vremi iertaţi.Şi din tot neamul cel stins
Ce n-a fost nicicând învins... |
| Numa’ unul uriaş
Mai rămase ca urmaş.Un moşneag ce dăinuia,
Mai bătrîn decît vremea, | “Cingălău” se poreclea.
Mîndră fetiţă avea,Ca bradul de mititea,
Rozalina se numea. |
| Cingălău tot stăpînea,
Pînă unde se vedea.
Toată Mara şi Iza,
Tot Vişeul şi Tisa. |
