Sec. VI, X & XI
Veriga lipsă ۞
Migrație, difuziune sau evoluție locală!?
Cultura Ipotești-Cândești-Ciurel s-a dezvoltat în spațiul de la sud de Carpați, fiind denumit astfel după localitățile Ipotesti (com. Milcov, jud. Olt), Cândesti (jud. Vrancea) si Ciurelu (cartier mun. Bucuresti). S-a dezvoltat la mijlocul secolului al VI-lea prin fuziunea elementelor culturilor Praga-Penkovka și Praga-Korchak și a culturilor locale, inclusiv germanică, în zona dintre Prut și Dunărea de jos. Populația zonei era formată din descendenți romanizați ai triburilor daco-getice, germanice și slave. Există opinii că ar fi fost derivată dincultura Sântana de Mureș – Chernyakhov, sau că ar fi reprezentat un grup Anților, cei care sunt considerați strămoși ai slavilor.
Populația daco-romană de la nord de Dunăre, după căderea puterii hunilor după lupta de la Nedao (454) , va cunoaște o relativă perioadă de liniște, datorită căreia își amplifică activitatea economică și organizarea social-politică și culturală. Cultura Ipoteşti—Ciurel-Cândeşti cu vestigii din secolele V-VII cu populaţii sedentare de agricultori şi crescători de animale. Aceştia produceau o ceramică de slabă calitate, dar de tradiţie romană. În sit-urile atribuite acestei culturi au fost descoperite şi dovezi ale unui comerţ, redus ce-i drept, cu Bizanţul. Apoi pentru secolele X-XI d HR reprezentative sunt culturile Răducăneni şi mai ales cultura Dridu, considerată deja o civilizaţie stră-românească.
Dridu, o civilizaţie stră-românească.
Cultura Dridu trebuie înţeleasă pentru mediile de caracter rural ale secolelor VIII-XI„, preciza reputatul cercetător Ion Nestor. În satele culturii Dridu au fost găsite numeroase unelte agricole şi cereale carbonizate dar şi o ceramică de proastă calitate. Este o civlizaţie rurală, singura capabilă să supravieţuiască în perioada evului mediu întunecat. Propriu-zis locuitorii satelor care au supravieţuit în tot spaţiul carpato-danubiano-pontic din secolele III-XI d hr au fost tributari călăreţilor de stepă sau războinicilor germanici.
În unele cazuri au avut loc sinteze etnice, cu grupuri mari de barbari veniţi în cadrul acestui teritoriu, cu un caracter sedentar, precum slavii. Poziţionată geografic în vestul judeţului Ialomiţa, în zona de confluenţă a râurilor Ialomiţa şi Prahova, comuna Dridu se află la 50 km. de capitala ţării, Bucureşti, la 90 km. de reşedinţa judeţului, municipiul Slobozia şi la 20 km. de municipiul Urziceni. Împreună cu satul aparţinător Dridu – Snagov , are o suprafaţă de 8309 ha.
Gumelniţa ۞ Săpăturile arheologice desfăşurate pe teritoriul comunei Dridu au adus dovezi de locuire din epoca eneolitică într-o aşezare tip tell, cu 11 morminte chircite, fără inventar şi care aparţin culturii Gumelniţa, din epoca bronzului, cu elemente de cultură Glina III şi din epoca fierului – cultura Basarabi. Fragmentele de ceramică descoperite, obiectele din silex cioplit, bronz sau fier, reprezentând ciocane, dălţi, seceri, topoare, vârfuri de lance, podoabe, statuete zoomorfe de lut pietrificat, oasele de om şi animale, ca şi pământul amestecat cu paie folosit la construirea locuinţelor sunt mărturii arheologice care reflectă transformările specifice din epocile menţionate petrecute şi în această zonă de locuire: sedentarizarea comunităţilor umane, economie bazată pe agricultură, creşterea animalelor, dar şi inventarea meştesugului ceramicii şi al prelucrării materiilor prime.
Veriga lipsă ۞
Civilizaţia geto-dacică (sec.III-II î.Hr.) este şi ea reprezentată prin dovezi arheologice, dar cele mai importante mărturii aparţin civilizaţiei medievale timpurii. Procesul complex de uniformizare a civilizaţiei locale specifice populaţiei străromâneşti din secolele VIII-XI a dus la apariţia unei noi culturi materiale şi spirituale în ۞ spaţiul Balcano-Dunărean ۞ care va fi denumită de istorici, „cultura Dridu” şi va îmbogăţi fondul cultural şi etnic al poporului român ۞
