♰ Longevitatea Românească ♰ |
| Tu tot mai trăieşti, bătrână mamă? Ţie cu supunere mă-nchin! Mica-ţi casă, seara de aramă, Lumineze-o paşnic şi senin. |
| Mi se scrie că eşti tulburată, Că ţi-i dor de mine ne-ncetat, Că ades baţi drumul, supărată, În paltonul vechi şi demodat. |
| În albastre seri ţi se năzare – Gând pustiu, ce lacrimei dă val. |
| Mamă, nu-i nimic! Delirul fură Gândul tău, ducându-l spre prăpăd; Nu-s chiar în aşa măsură, Ca pierind, să nu te mai revăd. |
| Ca-n trecut mi-i inima duioasă, Am un vis, un vis pe care-l storc: Să mă smulg din dorul ce m-apasă Şi la noi acasă să mă-ntorc. |
| Eu voi reveni pe când răsfaţă, Pomii-n floare, satul meu tăcut. Dar să nu mă scoli de dimineaţă, Cum opt ani în urmă 😢 ai făcut. |
| Nu trezi deşertăciunea crudă, Nici regretul că mă risipesc. Prea devreme, pierdere şi trudă, Mi-a fost dat trăind să pătimesc. |
| Să mă rog tu nu-mi mai da poveţe! Nu-i nevoie! Duse-s câte-au fost. Numai tu-mi eşti reazem la tristeţe, Numai tu dai vieţii mele rost. |
| Fie-ţi deci neliniştea uitată, Nu-mi mai duce dorul ne-ncetat, Nu mai bate drumul, supărată, În paltonul vechi şi demodat. |
| Poezie în Pandemie un proiect Teatrul Dramatic „Ion D. Sîrbu” o poezie de Serghei Esenin Regie Alexandru Mihai. Actriță: Corina Vișinescu. |
360 ° |
| Bătrânii noștri de peste 100 de ani… ! Iobagul Lupu Basa din satul Cărpinet ≈ 225 de ani Salvează împreună cu noi |
