Primul Voevod al României Mari
A murit regele… 24 Iulie 1927…
Nu i-a venit nimănui să creadă, în dimineața zilei de Sf. Ilie, nici când ziarele, apărute în chenar negru, au anunțat tristul eveniment. Se obicinuise lumea să aibă încredere în constituția robustă a Suveranului, care rezistase multor atacuri și care desmințise până acum toate zvonurile alarmante. Și apoi, nu crede de obicei cineva ceeace n’ar dori.
Și totuși, de astă dată nu mai încăpea nicio îndoială : murise în adevăr primul Rege al României întregite, cel care o făurise cu atâtea sacrificii și personale și ale poporului său ; se stinsese din viață cel care dusese neamul românesc la realizarea aspirațiilor sale celor mai înalte ; murise <<întâiul servitor al Statului>>, cum se întitula El însuși, El care făgăduise poporului Său împroprietărirea sătenilor și votul obștesc și care se ținuse de cuvânt…
Dar, mai presus de toate, Ferdinand I a ținut cu sfințenie o altă promisiune, mai mare : că va fi bun Român. A făgăduit’o când urca treptele Tronului și nici un act din viața Sa publică, nicio atitudine, nicio hotărâre luată nu au venit să o desmintă. Când a simțit, în mijlocul marei turburări europene, că a sunat ceasul României, Ferdinand I a știut ce-i cere calitatea de bun Român și nu a cruțat nicio jertfă spre a desăvârși întregirea neamului.
Îl plânge deci un neam întreg, în sinceră durere, cu recunoștință, și se pleacă adânc în fața mormântului Regelui Ferdinand cel Glorios, primul Voevod al României Mari.
Cuvinte regale
În cursul domniei sale, Regele Ferdinand I a avut prilejuri spre a se rosti asupra chestiunilor ce preocupau țara întreagă. Vom spicui aci fraze din aceste remarcabile cuvântări.
<<Chemat prin grația lui Dumnezeu și voința națională a fi urmașul marelui întemeietor ce mi-a lăsat ca sfântă moștenire simțimântul de iubire și credință al unui întreg popor, găsesc în dragostea mea pentru neam puterea de a păși fără șovăire spre îndeplinirea marei, dar grelei mele sarcini. Pilda Aceluia pe care il plângem toți ca pe un părinte, și convingerea că numai printr’o neîncetată propășire se poate asigura viața trainică a unui popor, îmi vor fi călăuză în sforțările mele spre a-mi jertfi întreaga muncă a vieței pentru desvoltarea puterilor acestui stat.>>
Proclamând intrarea noastră în rasboiul cel mare,
Regele Ferdinand a declarat într’un manifest către poporul român:
<<Războiul, care de doi ani a încins tot mai strâns hotarele noastre, a zdruncinat adânc vechiul așezământ al Europei și a învederat că pentru viitor numai pe terenul național se poate asigura viața pașnică a popoarelor. Pentru neamul nostru el a adus ziua așteptată de veacuri de conștiință națională, ziua unirii lui. De noi atârnă azi să scăpăm de sub stăpânirea străină pe frații noștri de peste munți si din plaiurile Bucovinei, unde Stefan cel Mare doarme somnul lui de veci.>>
În aceași zi, Regele Ferdinand a spus ostașilor români:
<<V’am chemat ca să purtați steagurile voastre peste hotarele unde frații voștri vă așteptă cu nerăbdare și cu inima plină de nădejde. Umbrele marilor Voevozi Mihai Viteazul și Stefan cel Mare, ale caror rămășițe zac în pământurile ce veți desrobi, vă îndeamnă la biruință, ca vrednici urmași ai ostașilor, care au învins la Războeni, la Călugăreni și la Plevna. Veți lupta alături de marile națiuni cu care ne-am unit. O luptă aprigă vă așteaptă. Cu bărbăție să îndurăm însă greutățile și cu ajutorul lui Dumnezeu izbânda va fi a noastră.>>
A doua zi după victorie, Regele Ferdinand a declarat într’o proclamație:
<<Când am luat moștenirea întemeetorului României moderne am făgăduit înaintea reprezentanților Națiunii că voi fi bun Român. Cred că M’am ținut de cuvânt. Grele au fost timpurile, mari au fost jertfele, dar strălucită este răsplata și astăzi pot spune cu fruntea senină : FAȚĂ DE DUMNEZEU ȘI FAȚĂ DE POPORUL MEU AM CONȘTIINȚA CURATĂ.>> PER ASPERA AD ASTRA.
NOTE BIOGRAFICE
Mult regretatul Rege Ferdinand I al României, care a primit la botez prenumele de Ferdinand-Victor-Albert-Meinrad, s’a născut la 24 August 1865 la Sigmaringen ca al doilea fiu al prințului Leopold de Hohenzollern, fratele fostului nostru Rege Carol I.
Acesta din urmă, care nu avea moștenitori direcți, a propus principelui Leopold de Hohenzolern să fie moștenitorul tronului României. Prin declarația din 20 Noiembrie 1880, principele a refuzat. S’a făcut aceași propunere principelui Wilhelm – fratele Principelului Ferdinand – însă și el a refuzat. În anul 1882, tânărul Principe Ferdinand a sosit în București. Propunerea făcută mai târziu Principelui Ferdinand de a primi să fie moștenitorul tronului României, nu avu soarta celorlalte. Abia sosit în țară, Principele Ferdinand a prins simpatie față de poporul român, care peste puțin timp s’a transformat în dragoste.
Conform art. 83 din Constituție Principele Ferdinand a devenit moștenitor prezumtiv al Coroanei.
În anul 1892, principele moștenitor s’a căsătorit cu principesa Maria de Edimburg, actuala Regină Maria, cu care a avut șease copii, trei băeți și trei fete: Carol, născut în 3 Octombrie 1893; Elisabeta, născută la 29 Septembrie 1894, căsătorită cu Regele George al Greciei; Maria, născută la 27 Decembrie 1899, căsătorită cu Regele Alexandru al Jugoslaviei; Nicolae, născut la 4 August 1903; Ileana, născută la 23 Decembrie 1908 și Mircea, născut la 21 Decembrie 1912 și mort în toamna anului 1916.
În toamna anului 1914, la 11 Octombrie st. v., Ferdinand I a devenit Rege al României, prin succesiune, și la 14 Octombrie 1914 a depus jurământul în Parlament. De atunci Regele Ferdinand și-a asumat răspunderi grele, date fiind evenimentele extraordinare, războiul european, și în fața momentului epocal pentru Statul și națiunea română. El s’a dovedit în perfect unison cu aspirațiile intuitive ale poporului și a fost hotărât și totdeauna treaz în vijelia războiului de întregire 1916-1918.
Iubitor de țărani, Regele Ferdinand a dat din proprie pornire celebrul decret regal în timpul războiului, la Iași, pentru rezolvirea problemelor agrare și politice, prin care făgăduia ostașilor luptători împroprietărire și drept de vot, – ceeace s’a realizat pe cale de legi.
În toamna anului 1918 a intrat în capitala țării cu armata, victorioși din războiu. La 4 August 1919, armata victorioasă a intrat triumfală în Budapesta. Sub domnia lui, în Martie 1918, s’a unit Basarabia cu Regatul român, iar în Noembrie și Decembrie 1919 s’au unit Bucovina și Transilvania.
La 14 Octombrie 1922 a avut loc Incoronarea Sa la Alba Iulia ca prim Rege al României Mari, al țării întregite. Dumnezeu să-l odihnească în pace!
