Cultura Suciu de SUS

Epoca fierului, Hallstatt A
Maramureș

Cultura Suciu de SUS

Ceramică getică neagră – Grupul Lăpuş

Vase getice, Lăpuşul Românesc (jud. Maramureş)
Epoca fierului, Hallstatt A, Grupul Lăpuş

Vasele pântecoase înalte, lucrate cu mâna, au formă, culoare şi motive ornamentale specifice. La exterior suprafaţa vaselor au culoarea neagră, lustruite cu luciu metalic, iar pe interior este cafeniu cărămizie. Motivul decorativ constă dintr-o combinaţie de caneluri orizontale şi caneluri spiralice. În 2017 s-a încheiat proiectul de prelucrare și restaurare a celor câteva tone de material ceramic rezultat din cercetarea Tumulului 26 și, cu el, cei 50 de ani de cercetări în necropola din localitatea Lăpuș, unde câteva generații de localnici au participat sistematic la săpăturile arheologice, se preciza într-un comunicat de presă al Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș.

Comunicatul Muzeului:

Anul acesta (2017) se împlinesc cincizeci de ani de la începerea săpăturilor arheologice sistematice în vestita necropolă tumulară de la Lăpuș. Nu există student la arheologie în toată Europa care să nu învețe despre acest sit important din epoca bronzului. Cercetările s-au desfășurat sub egida muzeului, începând cu anul 1967, responsabil științific de șantier fiind dr. Carol Kacso. Acestea au continuat sub conducerea să până în 2007, când a fost inițiată o colaborare internațională între Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș (muzeograf Bogdan Bobină, dr. Carol Kacso), Ludwig-Maximilians Universitatea din Munchen (prof. dr. Carola Metzner-Nebelsick) și Universitatea Kardynal Ștefan Wyszynski din Varșovia, Polonia (prof. dr. Louis Nebelsick).”

Săpăturile arheologice ale echipei internaționale s-au concentrat pe cercetarea Tumulului 26 din vestita necropolă. Acestea au continuat până în anul 2016, cu un efort financiar important din partea Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș.

Săpăturile arheologice au relevat existența unor construcții din epoca târzie a bronzului (secolele 14 – 12 î.Hr.). Sub Tumulul 26, acum săpat în totalitate, au fost descoperite mai multe construcții, cea mai mare măsurând 30 de metri lungime și 12 metri lățime.

Accesul în aceste locuințe se făcea pe două rampe de 16 m lungime, pavate cu pietre de rău, iar în centrul lor se găsea o vatră de foc ca simbol al axis mundi. Acestea erau construite pe o platformă artificială din lut, fiind locuințele elitelor ce au prelucrat și deținut depozitele de cupru și aur din Munții Țiblesului de-a lungul epocii bronzului.”

Comori ale epocii bronzului

Cercetătorii susțin că, după o perioadă de utilizare, aceste clădiri monumentale erau incendiate intenționat. Motivul acestor acțiuni poate fi pus în legătură cu un rit sau ritual religios – după fiecare distrugere, peste clădirea incendiată ridicându-se o platformă de lut peste care era ridicată o altă locuința. Acest proces din Tumulul 26 a fost repetat de cel puțin cinci ori, fiecare eveniment fiind însoțit de un banchet. Urmele acestor banchete sunt reprezentate prin cantități mari de vase ceramice sparte intenționat într-un act de violență rituală, depozitate în afara clădirii împreună cu oase de animale ce erau sacrificate și consumate în timpul unuia sau mai multor banchete festive.

Conform aceleiași surse, pentru prelucrarea cantității imense de ceramică a fost demarat un proiect condus de dr. Carola Metzner-Nebelsick, începând cu aprilie 2016. Ceramica din Tumulul 26 de la Lăpuș a fost analizată la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș de către dr. Ken Massy (Ludwig – Maximilians – Universitat din Munchen), cu un suport substanțial din partea Muzeului Județean.

Unii dintre ei erau adolescenți când au început munca alături de arheologul Carol Kacso, în perioada 2007 – 2016, participând la cercetări copiii sau nepoții acestora“, se arată în comunicatul instituției. Rezultatul cercetărilor întreprinse din 1967 până în 2006 sunt expuse la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie în expoziția permanentă “Comori ale epocii bronzului”, urmând ca rezultatele din colaborarea internațională să fie valorificate anul viitor, împreună cu cercetările anterioare.

Din 2007, lucrările arheologice vizând un proiect comun româno-german, se desfășoară sub egida și finanțarea Muzeului de Istorie și Arheologie Maramureș, în colaborare cu Universitatea Ludwig-Maximilians din Munchen, respectiv cu Fundația Germană pentru Cercetare. Se cunoștea faptul că, inițial, au existat circa 80 tumuli în necropola tumulară datată de la sfârșitul sec. XIV până la începutul sec. XII î.Hristos, aceștia fiind dispersați pe întinderea a aproximativ un km. În vara lui 2008 arheologii au descoperit în tumulul nr. 26 un sanctuar legat de ceremonia înmormântării strămoșilor locuitorilordin zonă, dar și a comemorării ritualice a acestora, fapt demonstrat de găsirea a numeroase fragmente ceramice reprezentând resturile vaselor de mâncare și băutură deliberat sparte de către participanții la aceste evenimente. Se apreciază că sanctuarul inițial, rectangular și ceva mai mic, a fost construit din lemn de stejar, fapt trădat de urmele carbonizate postincendiere iar după vreun secol, din piatră.

Arheologii mai presupun că sanctuarul a fost sprijinit de piloni solizi de lemn care după ceremonie erau extrași, gropile defuncților fiind umplute cu cenușă rezultată din alte ritualice incinerări precedente (au fost remarcate din acest punct de vedere-folosirea pilonilor de susținere- similitudini cu ritualurile mortuare getice datate mult mai târziu că perioadă). Nu e defel neglijabil faptul că specialiștii, nu doar coordonatorii lucrărilor, precum și academicianul A.Vulpe, dialogau lejer în riguroasa germană a predecesorului Heinrich Schlieman, descoperitorul Troiei dar și în engleză, poloneză și română.

Urme din antichitate

Compararea acestui sanctuar cu antica Troia a survenit odată cu descoperirea aici a unui drum pavat cu piatră de rău, din zona de E a tumulului 26. În prezent se continuă pe direcția E săpăturile la acest vechi drum, descoperindu-se, printre altele, cioburi ale unui mare vas de lut destinat ritualurilor mortuare. Anterior, într-un vas de bronz, au fost descoperite semințe de plante aflate deja în curs de cercetare de laborator (în Heidelberg-Germania dar și în Canada) dar este de remarcat lipsa în general a resturilor vegetale ca și a celor animale (schelete, oase) din sit, aceasta datorându-se probabil incinerarilor, dar și a alterărilor generate de aciditatea solului.

360 ° Construite pentru a fi arse „note de jurnal”
Surse: Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei & Vatra Stră-Română.

Written by p⊕vestea

Vacanțe la sfârșit de săptămână.

Website: http://povestea-locurilor.ro