Vilegiatura în Pensiune

{ 10 iulie 1927 }

Cu câte un geamantan în fiecare mână, noul vilegiaturist coboară în gara stațiunei climaterice: îndată însă trimisul în uniformă al Hotelului Regal îi smulge un geamantan, iar cel cu sorț al Hotelului Princiar pe celălalt. E prima dilemă în care cade noul vilegianturist:- Hotel Regal, tout-à-l’egout la orice oră... - Hotel Princiar, sofaj central în timpul verii...Dar marea modă este pentru pensiuni. Înadevăr, între vila familiară, care ar cere doamnei prea ample ocupațiuni casnice, și hotelul murdar, s’a inventat în ultimi ani un nou soiu de vilegiatură, - în pensiune. Desigur că sistemul de a locui în pensiune, nu este nici nou, nici extravagant... Dar faptul că după războiu pensiunea este preferată de vilegiaturiști, atât vilelor, cât și hotelurilor, e un fenomen semnificativ al vremei. El denotă că femeile nu mai sunt suficient de gospodine ca să mai îngrijască de menajul unei vile, dar că societatea actuală nu renunțat încă pe deplin la “prejudecata” de a simți farmecul unui interior “al tău” @ Casa COSITORARULUI.Pensiunea oferă într-o oarecare măsură impresia că ești în familie, iar pe de altă parte scutește pe cuconițe de orice efort gospodăresc...

Conița a scăpat deci de munca brută...

De aici, marele avânt al pensiunilor elegante în marile stațiuni cilmaterice și balneare. E de prisos să arătăm că, nimic nu e mai șic la Sinaia, decât să locuiești într-o astfel de pensiune, atât în sezonul de iarnă cât și în cel de vară. E o vilă foarte luxoasă, cu bucătăria comună pentru toate familiile găzduite, cu servitori comuni. Conița a scăpat deci de munca brută din bucătărie și de grija servitorilor obraznici. Aici servitorii sunt un fel de amploiați, de functionari, conduși de un “șef”. Pe terase se servește ceaiul; în salon se joacă mah-jong sau poker; în colțuri se flirtează... Clientul nu are nici o altă grijă, - decât să platească.Deasemeni, la Constanța cel mai elegant hotel - și cel mai bun restaurant este al unei pensiuni cu “vedere spre mare”. La Paris și în alte centre europene, sistemul pensiunilor tinde să înlocuiască chiar în orașele mari cu aglomerațiuni, hotelurile și apartamentele propiu zise. Desigur că aceași groză a femeei moderne de gospodărie, a făcut acolo succesul pensiunilor, ca și în stațiunile noastre balneare. La acest succes contribue incontestabil greutatea de a găsi o locuință confortabilă, greutatea de a târgui eftin alimentele, de a găsi servitori cumecade, de a sacrifica schimmyul pentru a supraveghea friptura ca să nu se ardă, de a găsi mobile cu gust ca să-ți organizezi un interior plăcut și comod... Pensiunea te scapă de toate acestea, dacă, firește, ai banii... Ion Iscoadă { 10 iulie 1927 } { Vilegiatura în Pensiune } { perioada interbelică la 360 ° }