Nici țiganii nu au rămas la fel…

... o mahala aparte...
[ perioada interbelică ]

Nici țiganii nu au rămas la fel…

O mahala aparte…

… în apropierea Barierei Vergului

S-a născut în 1918. Ultimul dintre cei 9 copii ai unei familii de țărani din satul Lechința, Țara Oașului. Nu a apucat să-și vadă tatăl. Murise pe front cu câteva luni înainte de a se naște.

Nu vorbea despre foamea cruntă pe care a îndurat-o când a fost mic decât atunci când copiii făceau mofturi la mâncare. Și nici atunci nu își ducea vorba până la capăt. “Dacă ați ști voi ce pot mânca oamenii când le e foame!” Ajunsă la capătul puterilor, mama a trebuit să-l trimită de acasă. Era prea mic ca să-i fie de vreun ajutor și avea prea multe guri de hrănit. La nici 10 ani, l-a urcat în tren. Avea să-l mai vadă după 16 ani.

… La 16 ani, știa tot rostul prăvăliei. Patronul, un evreu, îl trata ca pe un fiu. Îl învățase să citească și să socotească și îl lăsa adesea să se descurce singur, cât el avea grijă de celelalte magazine…

Peste o vreme, au cumpărat o casă în apropierea Barierei Vergului, îmbracată în viță sălbatică. Strada se numea Lupiței, după numele locuitorilor de dinainte de a fi ridicată prima casă. Era o mahala aparte, populată de un amestec de funcționari de bănci, mici negustori, profesori, mecanici de uzine și țigani lăutari. Adunătura de nații era pe măsură. Erau câte una, două familii de evrei, greci, italieni, unguri și nemți. Coabitarea era destul de pașnică. În afara unor certuri pe fructele care atârnau peste curțile vecinilor, cu înjurături în șapte limbi și pe pisici schilodite pentru că furau șnițelele pregătite pentru masa de seara, mai nimic serios. Singurele tulburări apăreau vara, duminicile dimineața, când se spărgeau nunțile țiganilor. În corturile gigantice, întinse pe toată lățimea străzii, din care se intra direct din casele lăutarilor, se încingeau bătăi crunte. Se scoteau cuțitele și se aruncau topoare din poartă în poartă. Ocazional, răniții erau târâți pe jos, de mâini, până la spitalul Caritas, sau Evreiesc, după cum era cunoscut atunci.

Instalarea regimului comunist

Nici țiganii nu au rămas la fel. Din ce în ce mai puțini copii de lăutari mai învățau să cânte la instrumente. Se făceau șoferi de camioane sau basculante. Câștigau mai bine vânzând benzina furată decât dacă ar fi cântat la nunți. Fetele vindeau cornete cu semințe și mai târziu acadele sau țigări. Alții s-au angajat la depozitul de lemne, alții la centrul de butelii. Nu era nevoie să stai la coadă pentru nimic. Dacă aveai bani, îți aduceau lemnele sau buteliile la poartă. Armonia s-a stricat. Ei conduceau strada. Muzica tare nu se mai auzea doar la nunți, ci tot timpul. Vara era petrece continuă până târziu în noapte.

Degeaba le spuneau vecinii că vor să doarmă. Li se răspundea obraznic. După o vreme, nimeni nu a mai îndrăznit să le spună nimic… Nici că aruncă gunoiul în mijlocul străzii, nici că lasă copiii să umble goi, nici că înjură în gura mare, nici că mai dispare te miri ce de prin curți. Aproape niciunul nu mai dădea bună ziua… Dan Turturică33 de porumbei pe casa lui Ciprian Porumbescu

360 °

Bahto Delo, Delo

Bahto Delo, Delo

Dacă în 2008 îţi ofeream o marcă de ciocolată "ţigan" cu tricolorul pe ambalaj … care era reacţia ta ? O poveste reală în 2016 ! Domnule Cioaba Dorin, suntem alături de dumneavoastră să identificăm împreună dacă ROM Autentic sunt rasişti sau nu.

Deja am discutat cu Domnul Gelu Duminica şi i-am comunicat că suntem de acord cu suma de 100.000.000 euro daune morale pentru rasism datorate de Kandia / Julius Meinl comunităţilor de ROMI pentru integrarea corectă a lor în România !

Dumneavoastră ne susţineţi ?
* 100 milioane … Daniel Roșca

———————————

fb.com/ROManiaFaraROM/videos/801617873274091
* analizează tot contextul
cc Autoritatea Națională pentru Turism, Maria Grapini Europarlamentar

Posted by R⊕mania Old Europe on Friday, October 28, 2016

Written by Daniel ROȘCA

Se spune că un popor fără tradiții este un popor fără viitor… ! Viitorul copiilor este de fapt viitorul nostru! Copilul tău trebuie să viseze! Copilul tău are nevoie de o ancoră, are nevoie să îşi cunoască cu adevărat rădăcinile. Copilul tău trebuie să viseze la 8500 de ani de continuitate pentru un viitor sigur pentru el… altfel o să rămână singur în necunoscut. Nu-ţi lăsa copilul singur în necunoscut ♦ susține și TU proiectul

Website: https://europegenesys.com